Sorry, you need to enable JavaScript to visit this website.

Timp de calitate cu copilul tău


Una din nevoile cele mai importante ale părinţilor din zilele noastre este să găsească formula potrivită pentru a dedica timp atât familiei – şi în special copiilor – cât şi carierei sau altor probleme care trebuie rezolvate. Timpul a devenit resursa cea mai critică atât la serviciu cât şi acasă, iar găsirea echilibrului dintre viaţa personală şi viaţa profesională este o provocare din ce în ce mai mare.

Unii părinţi ajung să se simtă atât de vinovaţi că nu oferă copiilor mai mult timp încât încep să găsească diverse metode de a compensa această lipsă: cumpără multe jucării şi lucruri pentru copil, îi îndeplinesc absolut orice dorinţă, renunţă sau fac multe excepţii de la regulile de comportament, devin prea protectivi sau foarte toleranţi cu comportamentul copilului. În realitate însă, nimic din toate acestea nu îl ajută pe copil şi nu ajută relaţia. Din contră, încurajează comportamente problematice ale copilului (de exemplu să plângă în magazin dacă nu primeşte jucăria dorită acum) şi nu îl învaţă abilităţi esenţiale pentru viitor (de exemplu să amâne primirea unei recompense, să valorizeze ceea ce are deja sau să ia decizii în mod independent).

Ştiind aceste lucruri, ce rămâne totuşi de făcut? Este necesar să facem alegeri radicale între muncă şi familie sau putem găsi metode prin care copiii să primească ceea ce merită din partea noastră, păstrându-ne totuşi cariera, preocupările faţă de propria persoană şi faţă de cuplu? Cercetările arată tot mai ferm că un copil nu are nevoie de părinţi care renunţă la orice altceva pentru a i se dedica în totalitate. Din contră, un copil se dezvoltă mai sănătos când are părinţi mulţumiţi de viaţa lor, care au interese variate, succese în carieră, care sunt satisfăcuţi de activităţile lor, şi care nu transformă copilul în tot universul lor. Pentru că ne dorim un copil care atunci când creşte să îşi dorească o carieră de succes, să înveţe, să fie împlinit – este esenţial să îl învăţăm chiar noi, de mic, aceste valori, prin ceea ce facem noi înşine. Este posibil să avem o viaţă plină de satisfacţii şi de asemenea o relaţie excelentă cu copilul, pentru că ceea ce are nevoie copilul din partea noastră este calitate, şi nu cantitate.

Timpul petrecut cu copilul construieşte temelia relaţiei cu părinţii şi a celorlaltor relaţii pe care le va dezvolta copilul pe tot parcursul vieţii. Forţa unei familii vine din calitatea timpului pe care membrii ei îl petrec împreună şi aprecierea pe care şi-o arată unul altuia. Când timpul pe care îl putem oferi copilului este şi aşa scurt, ceea ce facem cu el devine esenţial.

Cum ne putem asigura că timpul pe care îl petrecem cu copilul este unul de calitate? Iată în continuare câteva criterii care ne pot ghida în planificarea timpului dedicat copilului.

1.    Timpul pe care îl dedicăm copilului trebuie să răspundă nevoilor lui. Asta înseamnă să ştim care sunt cele mai importante nevoi ale copiilor, dar şi să învăţăm să fim atenţi la semnalele transmise de copil. În ceea ce priveşte identificarea semnalelor transmise  de copil, prin ceea ce face sau spune, prin reacţiile faţă de noi sau faţă de alte persoane, este important să facem exerciţiul de a găsi cauzele comportamentelor sale. Mai ales când ne confruntăm cu comportamente problematice ale copilului, putem folosi aceste situaţii ca ocazii de a identifica ce nevoie stă de fapt în spatele lor. Copilul repetă cuvinte nepotrivite deşi i-am spus să n-o mai facă? Poate că are nevoie de mai multă atenţie din partea noastră şi nu ştie cum s-o obţină altfel. De ce ne ajută să căutăm cauza din spatele comportamentelor? Pentru că, identificând nevoile copilului, ştim mai bine ce să-i oferim astfel încât el să se simtă confortabil, iubit, şi să se poată dezvolta. Nu mai trebuie spus că astfel, comportamentele cu ajutorul cărora copilul încerca să-şi satisfacă nevoia (şi care ne deranjau) vor dispărea.

2.    Timpul petrecut cu copilul trebuie să fie predictibil, copilul să ştie că se poate baza pe dvs., că sunteţi acolo, disponibil, că asta nu se schimbă în funcţie de orice situaţie neprevăzută sau de stările părintelui. Bineînţeles că există la fiecare dintre noi zile mai bune sau mai rele, momente în care suntem trişti sau supăraţi sau în care apare ceva important şi urgent. Majoritatea zilelor însă trebuie să îi dea copilului siguranţa că vom trăi împreună momentele speciale, mult aşteptate, şi sentimentul că are control asupra celor ce urmează să i se întâmple.

3.    Să fie interesant şi atractiv pentru copil.
Este important ca timpul petrecut cu copilul să fie plin de activităţi care îi plac copilului, activităţi care să îl stimuleze, pe care le poate alege, potrivite cu vârsta lui, creative, care respectă atât potenţialul cât şi preferinţele copilului. Joaca şi explorarea îl dezvoltă pe copil.

4.    Să educe abilităţi esenţiale pentru viaţă.
Părintele are responsabilitatea de a-l învăţa pe copil să îşi construiască o viaţă împlinită. Copilul învaţă din familie să îi placă propria persoană, să aibă aşteptări realiste faţă de sine şi faţă de ceilalţi, să dezvolte relaţii sănătoase cu ceilalţi, să gestioneze eşecurile sau schimbările, să aibă interese variate şi curajul de a încerca. Astfel de abilităţi sociale şi emoţionale asigură ingredientele necesare construirii unei vieţi împlinite. Ele se învaţă de mic, prin exemplul adulţilor din viaţa copilului dar şi prin experienţele de învăţare pe care părinţii i le oferă.

Autor

Alina Ciocodan

Psiholog, absolventa a Universitatii Babes-Bolyai Cluj, are experienta de peste 15 ani in coordonarea proiectelor educationale, training si psihologie aplicata: “Am creat aceste servicii pentru familiile care considera educatia o parte fireasca a vietii lor, care doresc sa ofere copiilor lor ceea ce este mai bun – abilitati de viata, valori autentice, motivatie, incredere in sine.”
Scroll to Top
// //