cultura de coaching

ANDREW NEITLICH: Noi ne dorim să lucrăm cu oameni care îşi doresc să fie extraordinari

dude — Tue, 11 Oct 2016 13:09:12 +0000

ANDREW NEITLICH: Noi ne dorim să lucrăm cu oameni care îşi doresc să fie extraordinari dude Mar, 10/11/2016 - 15:09

Andrew Neitlich este fondatorul şi directorul Centrului pentru Executive Coaching. Un profesionist desăvârşit a cărui expertiză este recunoscută la nivel mondial. Despre cursurile şi programele lui Andrew, cursanţii săi, lideri şi profesionişti de talie internaţională, spun că sunt un exemplu de inovaţie, de claritate, de depăşire a limitelor şi de practicalitate.

Pe Andrew Neitlich, cel care consideră coaching-ul o artă, o ştiinţă, o formulă şi o afacere în acelaşi timp, aveţi ocazia să îl întâlniţi în octombrie într-un one-time programme în cadrul Conferinţei de Coaching ICF.
Între timp, un insight deosebit de folositor.

Learning Network: Pentru cititorii şi partenerii noştri, mai puţin familiarizaţi, ce este The Center for Executive Coaching şi de ce acest tip de organizaţie ar trebui să reprezinte un atuu sau un bun pentru orice conducere şi afacere?
Andrew Neitlich: The Center for Executive Coaching http://centerforexecutivecoaching.com/romania) este o organizaţie de vârf în antrenarea şi certificarea profesioniştilor care doresc cea mai bună abordare practică şi set de instrumente pentru antrenarea persoanelor cu funcţii executive, a liderilor, a deţinătorilor de afaceri şi a talente în devenire. Am antrenat profesionişti din 32 de ţări, inclusiv profesionişti din US Air Force, Asociaţia Naţională de Baschet, Microsoft, Ralph Lauren, Aflac, Deloitte Consulting şi Coca Cola. Preocuparea nostră centrală este axată pe rezultatele clientului, pe cariera lui şi pentru organizaţia acestuia.

''Creşterea în coaching va continua să se producă doar atât timp cât din ce în ce mai multe persoane vor îmbrăţişa rezultatele pe care coaching-ul eficient le atinge.''

L.N.: Urmând viziunea dumneavoastră, bineînţeles, care sunt cele mai importante principii ale Executive Coach-ului?
A.N.: Principiul major este acela conform căruia clientul trebuie să atingă şi să trăiască experienţa unor rezultate fantastice şi să obţină valoare din antrenament. Multe programe de coaching aflate astăzi pe piaţă sunt dezordonate, superficiale, bazate pe pasiuni, pe pseudo-ştiinţă sau atât de academice încât devin la fel de lipsite de relevanţă ca şi primele. Noi credem că antrenorul şi clientul său ar trebui să-şi stabilească rezultate ambiţioase care să scoată de cel puţin 5-10 ori investiţia în timp şi în bani a antrenamentului. Facem asta concentrându-ne pe cele mai bune practici în leadership şi management şi prin reliefarea şi accentuarea măsurătorii.

L.N.: Care este rolul coaching-ului profesionist în lumea de azi si cum credeţi că va evolua această profesia în viitorul apropiat? Este această profesie un must-have nu doar pentru prezent, dar şi pentru viitor?
A.N.: Coaching-ul s-a dovedit a fi un instrument standard in dezvoltarea leadership-ului pentru liderii la orice nivel în organizaţii, de toate mărimile şi în toate sectoarele. Creşterea în coaching va continua să se producă doar atât timp cât din ce în ce mai multe persoane vor îmbrăţişa rezultatele pe care coaching-ul eficient le atinge. Aceasta este o oportunitate extraordinară pentru profesionişti să înveţe abilităţile şi deprinderile de coaching.

''Din nefericire, multe din programele de training de aici acum prezintă un istoric în coaching-ul de viaţă sau pseudo-ştiinţă şi aceasta aduce prejudicii părţii profesionale.''

L.N.: Care este părerea dumneavoastră despre profesia de coach din ţara noastră, despre viziunea şi performanţele acesteia? Cum vedeţi dumneavoastră organizaţia şi mişcarea coaching-ului profesionist din România?
A.N.: Pare să existe un entuziasm masiv aici legat de coaching şi numeroase oportunităţi de a ajuta liderii să îşi îmbunătăţească performanţele prin coaching. Din nefericire, multe din programele de training de aici acum prezintă un istoric în coaching-ul de viaţă sau pseudo-ştiinţă şi aceasta aduce prejudicii părţii profesionale. Din acest motiv sunt încântat să conduc un program de training într-o singură ediţie în octombrie pentru a introduce pe piaţă cele mai bune practici în leadership şi executive coaching.

''Sunt mulţi antrenori în lume. Însă nu sunt foarte mulţi buni şi foarte puţini dintre ei sunt extraordinari. (...) Vă arătăm cum să faceţi asta.''

L.N.: Ce credeţi că ar trebui să aibă cineva ca să fie nu doar un bun coach, dar unul extraordinar?
A.N.: Sunt necesare câteva lucruri: capacitatea de a asculta, de a adresa întrebări cu impact, puternice, de a improviza, de a construi încrederea între el şi client şi de a dovedi metode de a ajuta clientul, în aşa fel încât acesta să obţină noi perspective legate de modul în care poată să atingă chiar şi mai bune rezultate.Cred că, de asemenea, şi contează să ai un istoric şi portofoliu ca lider.

L.N.: Fii un coach extraordinar sau nu fi deloc...este valabil?
A.N.: Aceasta este o filozofie extraordinară! Sunt mulţi antrenori în lume. Însă nu sunt foarte mulţi buni şi foarte puţini dintre ei sunt extraordinari. Noi ne dorim să lucrăm cu oameni care îşi doresc să fie extraordinari.

L.N.: Să spunem că sunt un coach. Ce trebuie să învăţ, să fac şi să realizez ca să fiu unul de succes?
A.N.: The International Coach Federation oferă 11 competenţe de bază pentru a deveni coach. Dincolo de aceasta, este important să fi dovedit metodologii practice pentru cele mai importante provocări cu care liderii se confruntă. Aceasta este ceea ce furnizăm membrilor noştri.

L.N.: Spuneţi că antrenaţi profesionişti din toată lumea în cele mai bune şi practice abilităţi şi metode de coaching. Sunt aceste abilităţi şi metode unele universale sau ele sunt diferite şi specifice de la un grup la altul, de la o organizaţie la alta sau de la o persoană la alta?
A.N.: Fundaţia este universală. De acolo, antrenorul trebuie să se adapteze culturii ţării, a organizaţiei şi, de asemenea, atributelor unice ale clientului. Vă arătăm cum să faceţi asta.

L.N.: Din vasta dumneavoastră experienţă, care consideraţi că sunt cele mai bune şi practice abilităţi şi metode de coaching?
A.N.: Cartea noastră are 440 de pagini. Din păcate, nu o pot copia aici.

L.N.: Care sunt cele mai importante şi demonstrate metodologii şi instrumente de coaching pe care le-aţi descoperit şi dezvoltat în cariera şi activitatea dumneavoastră?
A.N.: Sunt 27 metodologii si instrumente de coaching majore pe care le-am dezvoltat. Ele ajuta liderii în cele mai apăsătoare şi importante provocări, incluzând aici cum să avansezi în carieră, cum să te îndrepţi către schimbare, cum să comunici eficient, cum să influenţezi la modul efectiv, cum să angajezi, cum să manageriezi, cum să stabileşti strategiile de direcţie, să planifici succesiunea, ca şi provocări precum dezvoltarea liderilor, rezolvarea conflictelor, gândirea de tip inteligent şi global asupra problemelor complexe, crearea unei culturi de înaltă performanţă, conducerea unor echipe mari şi alte duzini de asemenea metodologii şi instrumente.

''Nu antrena niciodată pe cineva care nu este deschis să fie antrenat. (...) Deţinătorii de afaceri au un avantaj imens atunci când ştiu şi să antreneze.''

L.N.: Care este în opinia dumneavoastră cea mai importantă regulă sau lege pe care un adevărat coach trebuie să o respecte?
A.N.: Nu antrena niciodată pe cineva care nu este deschis să fie antrenat.

L.N.: Este ceva imposibil în această profesie? Şi dacă da, ce?
A.N.: Dacă eşti antrenat corespunzător, nimic nu este imposibil, cu excepţia încercării de a antrena pe cineva care nu doreşte să fie antrenat.

L.N.: Este coaching-ul diferit de la o ţară la alta?
A.N.: Diferite ţări se află în stadii diferite de acceptare a coaching-ului. De asemenea, există şi sensibilităţi culturale pe care trebuie să le iei în considerare.

L.N.: Să presupunem că eu îmi conduc propria afacere. De ce ar trebui să învăţ despre coaching? Sau, poate ori trebuie un lider, un manager sau un antreprenor să fie şi un coach de asemenea?
A.N.: Deţinătorii de afaceri au un avantaj imens atunci când ştiu şi să antreneze. Coaching-ul permite deţinătorului de afacere să îşi dezvolte lideri care să facă afacerea să crească. Aceasta va permite celui care deţine afacerea să aibă mai mult timp liber şi să se concentreze pe problemele sau aspectele strategice.

''Oare un atlet profesionist sau olimpic reuşeşte fără un antrenor? (...) Să asculte. Să asculte. Să asculte.''

L.N.: Sunt succesul şi performanţa posibile fără un coaching profesionist?
A.N.: Oare un atlet profesionist sau olimpic reuşeşte fără un antrenor? Unii da, alţii nu. Un antrenor este foarte de ajutor în a duce atleţii- şi liderii- pe următorul nivel de performanţă.

L.N.: Ce ar trebui un coach profesionist să facă întotdeauna?
A.N.: Să asculte. Să asculte. Să asculte.

L.N.: Ce nu ar trebui un coach profesionist să facă niciodată?
A.N.: Două lucruri îmi vin în minte: Niciodată să nu intervii şi să faci munca pe care clientul tău trebui să o facă. Şi dacă acesta are nevoie de terapie, nu încerca să îl antrenezi.

''Aveţi ocazia nemaipomenită de a intra în acest domeniu... Concentraţi-vă pe leadership şi pe coaching-ul corporatist, acolo unde sunt banii.''

L.N.: Cea mai importantă lecţie şi antrenament pe care un coach profesionist le poate învăţa de la un alt coach profesionist...
A.N.: Este întotdeauna bine să comparăm cazurile şi abordările pentru a ne lărgi şi aprofunda instrumentarul.

L.N.: Este coaching-ul o artă, o ştiinţă, o formulă, o afacere...? Vă rog să vă explicaţi alegerea.
A.N.: Toate de mai sus.

L.N.: Mesajul dumneavoastră pentru coach-erii români, lideri şi antreprenori este...
A.N.: Aveţi ocazia nemaipomenită de a intra în acest domeniu cât timp această profesie este încă la început şi creşte. Concentraţi-vă pe leadership şi pe coaching-ul corporatist, acolo unde sunt banii. Nu pierdeţi oportunitatea de a fi antrenaţi de către o organizaţie care se concentrează pe leadership şi pe coaching-ul corporatist, nu pe coachingul de viaţă.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Recursul la coaching

editor — Fri, 31 Jan 2014 15:00:30 +0000

Recursul la coaching editor Vin, 01/31/2014 - 16:00

Romania si cultura coaching-ului

Mini research: „Coach” – cuvânt în anunţurile de angajare online

In Marea Britanie: 1763. În România: 34

La nivelul societăţii, o profesie apare pentru că există un obiectiv pe care societatea doreşte să îl atingă. În cazul coaching-ului, obiectivul este – pe scurt – performanţa (citeşte ’fericirea’) în viaţa profesională şi personală, şi, evident, socială. Principalele beneficii ale coaching-ului sunt atenţia, conştientizarea, responsabilitatea, mobilitatea spre optim, încrederea de a alege ce vrei şi determinarea de a face ce ai ales să faci – sunt beneficii pe care persoana care a apelat la acest serviciu le internalizează, devin noile sale pattern-uri, mai utile pentru ceea ce vrea în viaţă. Dar, a dori să ai un coach, recursul la coaching în sine arată un nivel înalt de responsabilitate şi motivare pe care persoana le are deja. Ca urmare, putem aprecia că, la scară socială, interesul pentru coaching reflectă nivelul de responsabilitate şi motivare al societăţii respective.

Coaching-ul este o activitate care încă nu e recunoscută ca profesie, dar îşi doreşte asta. M-am gândit că o măsură a gradului de conştientizare a existenţei unei astfel de profesii poate fi chiar şi o scurtă cercetare cu uneltele simple pe care le oferă reţeaua profesională LinkedIn pe anunţurile de angajare în limba engleză, în ţările Uniunii Europene.

Rezultatele au fost: cel mai mare număr de anunţuri are Marea Britanie, peste 1763, mult peste ţările ce urmează: Olanda – 447, Belgia – 262, Germania – 228, Irlanda –196. Dar, raportat la populaţie, Luxemburg oferă cel mai mare număr de locuri de muncă ce au legătură cu coaching-ul, urmat de Irlanda, Marea Britanie, Olanda, Belgia. Majoritatea anunţurilor au cuvântul „coach” în descrierea locului de muncă anunţat şi au fost postate de multinaţionale. Numai în Marea Britanie, Belgia, Irlanda, Olanda şi Germania sunt anunţate chiar job-uri de coach, ca atare.

Astfel, pare că o cultură a coachingului este mai apropiată de mentalitatea de tip saxon decât de cea de tip latin, excepţie făcând Belgia, dar trebuie să observăm că are o populaţie de sorginte mixtă, latină şi saxonă, şi, mai ales, că acolo se află structurile de conducere ale Uniunii Europene. Cel mai important angajator de coach-i, raportat la populaţie, Luxemburgul, are şi el un segment semnificativ de populaţie germană, dar cred că interesul pentru coaching este la un nivel înalt datorită industriei specifice, banking, în care, nevoia de reacţii rapide a crescut ponderea practicări coaching-ului, perceput ca instrument esenţial în explorarea opţiunilor şi implementarea rapidă a deciziilor, pe fondul crizei financiare.

În termeni de GDP nu se poate face o corelare, dar e de remarcat că tot Luxemburgul are cel mai înalt nivel.

Ce arata aceste cifre?

Piaţa muncii în ţările foste comuniste pare să aibă un interes redus în a angaja „coach-i”. Având în vedere valorile coaching-ului, ca abordare a muncii – autonomie, învăţare, responsabilitate, performanţă - situaţia reflectă schimbarea lentă a culturilor organizaţionale şi a stilurilor de conducere de la organizarea muncii bazate pe control şi feed-back negativ, la cea care foloseşte delegarea, managementul prin proiecte, orientarea pe învăţare, feed-back constructiv, creativitate şi empowerment la locul de muncă. De asemenea, la nivelul individului, al valorilor şi obiectivelor personale, este vorba de lipsa deprinderii de a îţi gestiona propria dezvoltare, personală şi profesională, carenţe de atenţie şi conştientizare la ce vrei şi ce faci, ezitare în asumarea responsabilităţii pentru viaţa ta – toate acestea pe fondul unui comportament încă bine întipărit, din păcate, de a aştepta „directive” şi de a urma un conducător „atotputernic”. Aceste trăsături ale organizaţiei şi omului determină ceea ce se vede cu ochiul liber: şi angajatorul, şi angajatul sunt nemulţumiţi.

România nu e ultima în clasament, dar se află în acelaşi pluton codaş al ţărilor est-europene, ca numări de anunţuri raportat la populaţie. Dar, având în vedere scăderea continuă a calităţii învăţământului, apetenţa - şi aşa redusă pentru coaching – poate să se micşoreze şi mai mult, dacă ţinem seama că antrenarea pentru performaţă este învăţare: cum să vrei să uitilizezi coaching când, ca persoană, desconsideri actul de a învăţa?

Pe de altă parte, merită atenţie faptul că, deşi „coach” nu apare ca titlu de job în niciunul din anunţurile de la noi, „abilităţile de coaching” apar în descrierea postului: fie la secţiunea cerinţe – Provide mentoring and coaching to the team members; Coach the program managers on: partner set-up etc. -, fie la beneficii pe care firma le oferă angajatului - benefit of training and coaching sessions with managers. În ambele cazuri e de observat că li se atribuie valoare!

Atunci, unde este antrenorul?

Magda Bunea, coach

Data: 14.01.2014

Locul: reţeaua profesională LinkedIn

Limba: engleză

Erori: desigur, nu e o cercetare profesionistă, dar un grad de realitate e atestat de corelaţia dintre diferenţele rezultate între ţări şi adevăruri general acceptate despre cum sunt ele, ca societăţi „la lucru”.(Nu, nu a fost selectat coach cu sensul de trăsură.) O altă sursă de erori e în cazul ţărilor în care există LinkedIn în limba respectivă, şi e de aşteptat că anunţurile pot fi, de exemplu, „instructeur/formateur”, pe linkedin.fr, dar nu am căutat şi acolo.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured