frica

6 moduri prin care să iți depășești frica de succes

ana_mindruta — Tue, 05 Nov 2019 11:05:37 +0000

6 moduri prin care să iți depășești frica de succes ana_mindruta Mar, 11/05/2019 - 12:05

Cum ai răspunde la întrebarea: „Ai succes în viață?”

Cunosc multe persoane care ar spune că nu au succes, sau cel puțîn nu au atins încă succesul în domeniile pe care ei le considera importante. Am fost și eu unul dintre acești oameni, dar asta până într-o zi când m-am întrebat: „Ce mă împiedică să am succes?”. Desi mi-a luat ceva timp până am găsit răspunsul, până la urma mi-am dat seama că eu eram cea care nu îmi permiteam să evoluez.

De ce? Poate că mi-a fost teamă că atunci când voi începe ceva voi eșua. Poate că mi-a fost teamă că nu sunt „unul dintre acei oameni” care reușesc să facă tot ceea ce își propun. Sau poate am simțit pur și simplu că nu merit să am succes în viață. Adevărul este că nu am avut încredere în mine, nu am fost conștienta de faptul că sunt capabila să fac orice îmi propun atunci când îmi doresc ceva cu adevărat. Nu am crezut că pot avea succes, că pot fi fericita sau că mă pot bucura pe deplin de viața mea. Ți se pare familiar acest scenariu?

Dacă dorești să ai cu adevărat succes în viață trebuie să înveti mai întâi să crezi în tine însuti deoarece dacă tu nu crezi că poți avea succes, atunci cine o vă face? Succesul nu înseamnă că nu vei da greș, ci înseamnă că greșelile tale te vor învăța ceva și îți vor arăta o modalitate mai bună de a obține ceea ce îți doreșți.

Urmează să împărtășesc cu tine câteva sfaturi care m-au ajutat pe mine să trec peste frica de a avea succes și să cred în sfârșit în mine:

Fii pozitiv!

Gândurile negative sunt că niste bariere în drumul tău spre succes, bariere ce încearcă să te împiedice să ajungi acolo unde ți-ai propus. Vestea buna e că poți alege să fii pozitiv, ceea ce înseamnă că nu vă mai fi nimic care să iți încetinească evoluția. Prin urmare, stai departe de oamenii negativi și astfel vei reduce cantitatea de negativitate din viața ta cel puțîn la jumătate.

De asemenea, poți exersa recunoștința zilnică sau poți încercă să iți notezi toate evenimentele pozitive din viața ta și vei observa cum atitudinea ta negativă vă începe să dispară.

Ia-ți timp pentru a a-ți găși autenticitatea.

Ai multe pe cap? Sunt sigura că răspunsul este da și știu că faci tot posibilul să duci la bun sfârșit tot ce ai de fcaut. Dar știi cine ești? Știi ce te face fericit? Iți cunoști pasiunile? Îți faci timp să reflectezi și să-ți dai seama care este scopul tău în această lume?

Din păcate, cei mai mulți dintre noi suntem atât de prinși cu responsabilități și obiective, încât uităm de cel mai important lucru, și anume să ne bucurăm de viața noastră. Oricât de ocupat eșți, trebuie să îți faci timp pentru tine. Pot fi doar 10 minute pe zi, dar acele momente trebuie să iți aparțînă.

Dacă vei avea parte și de timp liber pe care să îl petreci exact așa cum simți tu, vei observa că restul responsabilităților tale vor deveni mai usore. Vei fi un părinte mai bun. Vei putea venii cu idei creative la locul de muncă (și în sfârșit veți obține acea promovare). Vei avea mai multa grijă de sănătatea ta, vei reduce stresul și vei experimenta bucuria de a trăi.

Crează-ți o un loc de unde să te poți inspira.

Uneori, atunci când ne pierdem încrederea în noi înșine, avem nevoie doar de putina inspirație pentru a ne îndruma în direcția corectă. Există o mulțime de modalități de a găși inspirație, chiar daca uităm de ele atunci când avem nevoie cel mai mult de ele.

De exemplu iți poți crea un document în care să salvezi citate, articole și poveșți de succes care te-au inspirat, filme și videoclipuri inspirationale sau un album cu amintiri care iți aduc bucurie. Accesează aceast document ori de câte ori ai îndoieli de sine.

Învață!

Oamenii sunt întotdeauna speriați de ceea ce nu știu. Primul meu loc de muncă a fost într-o companie de dezvoltare web. Am fost foarte speriata în prima mea zi de muncă, pentru că nu știam nimic despre web și bloguri, iar cuvintele CSS și PHP erau pentru mine niste noțiuni în totalitate noi. Am fost nevoita să învăț foarte multe lucruri de la zero, dar acum mă simt absolut în largul meu online.

Atunci când iți este frică de ceva, trebuie doar să iți păstrezi calmul și să fii conștient de faptul că este firesc să nu știi totul de la bun început deoarece nimeni nu s-a născut învățat. Este că și cum ai merge într-o cameră întunecată. La început te simți speriat și nu știi la ce să te aștepți, dar odată ce aprinzi becul, totul devine clar și simplu.

Trăiește în echilibru.

Oricât de important iți poate părea succesul, este totuși important să-l urmărești cu echilibru, altfel călătoria ta către succes se vă transforma într-o obsesie care vă strica tot ceea ce iubești cu adevărat în viață. Succesul nu este o destinație. Este o călătorie și este important că fiecare pas să fie echilibrat. Petrece timp cu cei dragi, bucura-te de hobby-ul tău sau urmaza-ți pasiunea, ai grijă de sănătatea ta și crește spiritual. Acesta este sensul succesului adevărat, cel pe care îl poți atinge doar în echilibru.

Chiar cred că ești capabil să ai succes. Scopul tău în viață este să ai succes în ceea ce faci. Dacă crezi în asta, atunci nimic nu te vă opri să trăieșți o viață echilibrată și fericită!

Link sursa poza

Pixabay

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

LEARNING NETWORK

Tags

succes

frica

Autor

1841

Hormonii si organizatiile: ce ne impinge spre schimbare?

editor — Thu, 19 Jun 2014 03:19:24 +0000

Hormonii si organizatiile: ce ne impinge spre schimbare? editor Joi, 06/19/2014 - 05:19

In viata ai momente in care astepti cu nerabdare schimbarea – cand iti iei o locuinta noua, ai schimbat job-ul cu unul mai bun, pleci in vacanta – si cand esti paralizat de frica schimbarii – iti este frica de desfiintarea postului pe care il ocupi, iti este frica de urmatorul interviu de evaluare cu seful tau.

In consecinta, schimbarea “vine la pachet” fie cu eustres, fie cu distres. Eustres este stresul asociat evenimentului ce degaja placere, nerabdare, bucurie. Distresul este asociat stresului negativ, ingrijorarilor,spaimelor, fricilor.

Eustresul degaja endorfine. Distresul secreta cortizol si alti hormoni nocivi organismului.

Endorfinele sunt nişte hormoni pe care şi-i secretă singur organismul şi care au rol analgezic şi efecte benefice asupra stărilor afective.

Sentimentul dobândit de neputinţă - mentalitatea de victimă, de inadecvare - îi creează individului senzaţia că şi-a pierdut controlul şi-i accentuează considerabil starea de stres. Prelungirea senzaţiei de neputinţă face ca organismul să secrete în exces hormonul numit cortisol, care afectează negativ capacitatea sistemului imunitar de a lupta cu infecţiile sau cu anumite forme de cancer. De asemenea, duce la scăderea aportului de dopamină de care are nevoie creierul - o substanţă care ajută la combaterea stărilor depresive.

Citeste si articolul Cum sa conduci... schimbarea

In consecinta, orice proces de schimbare genereaza intr-o masura mai mare sau mai mica o anumita cantitate de stres, fie acesta pozitiv sau negativ.

In timp, s-a constatat ca fiecare persoana are un grad de toleranta mai mare sau mai mic la stres-ul negativ, in functie de constitutia sa fizica, psihica si de expereintele avute de-alungul timpului.

Ce anume genereaza acest stres negativ? Frica.
Acest sentiment este crescut si hranit de liderii acestei lumi de multe mii de ani si au fost dezvoltate o multitudine de forme si de mijloace de a mentine si creste teama si frica in randul oamenilor. De la religia traditionala pana la new media si social media (noua religie a secolului XXI).

Citeste si articolul Managerii nu fug de probleme. Fug de solutii!

Este suficient sa deschizi jumatate de ora televizorul si sa-l pui pe stiri ca sa te lamuresti. Frica conduce lumea. Frica ca nu ajung banii, ca nu ajunge petrolul, ca nu este destula apa, ca nu avem…ca nu este destul…

OK, acest lucru va trebui sa se schimbe si inca destul de curand. In primul rand datorita impactului imens de mare pe care il are starea de frica si de distres in ceea ce inseamna starea de sanatate.

Deci am vazut cum reactionam la schimbare, prin stres, fie acesta pozitiv sau negativ, dar mai mult negativ decat pozitiv.

Cu toate astea ce ne impinge sa facem schimbari in viata, chiar si atunci cand ne asumam riscuri mari?

Raspunsurile ar fi cam asa:

Frica cumplita de o situatie mult mai grava daca nu se intreprinde ceva
Dorinta de a inlatura plictiseala/sau dorinta de adrenalina
Oportunitatea zarita la un moment dat de a obtine un castig neasteptat
Spiritul de aventura

Cu siguranta ca fiecare cititor mai poate adauga ceva, in functie de ceea ce il anima pe el sau pe ea.

Acuma in mediul corporatist, evident este folosita frica. Frica “de mai rau”.

“Daca nu facem asta acum, imediat, va fi mai rau de atat nu peste mult timp”! Aceasta este una dintre explicatiile cele mai des intalnite.

Citeste si articolul Morcovul sau batul? De ce ce nu merge schimbarea "cu de-a sila"?

Personal cred ca noi ca si popor mai usor ne mobilizam la rau decat la oportunitatea de a avea ceva mai bun. Mai usor ne misti din loc aratandu-ne vatraiul decat covrigul.

Mediul corporatist nu face exceptie de la regula. Pune raul inainte sau coercitia ca sa te impinga sa faci ceva anume, sa accepti o schimbare sau cel putin sa nu te opui.

Si, daca este sa fim sinceri cu noi insine, observam ca, desi oamenii zic ca o accepta, ei se opun, intr-un mod orarecum original. Si anume prin lipsa de reactie. Adica nu fac nimic. Zic ca tine si nu fac nimic.

Ca si in epocile in care navaleau turcii peste noi. Ne retrageam in muntii si stateam acolo pana fie plecau aia ca nu aveau ce manca, fie se plictiseau…si tot plecau pana la urma. Si atunci coboram si noi din munti si o luam de la capat.

De felul nostru ca popor suntem conservatori. Dar este si ceva bun aici. Altfel nu am fi rezistat atatea mii de ani.

Singura strategie buna sau castigatoare este sa stai – oricat ar dura – si sa le explici ce si cum. Daca nu vezi nicio urma de entuziasm autentic, atunci fii convins ca “nu au cumparat”. Nici ideea si schimbarea cu atat mai putin.

Citeste si articolul Ce face diferenta intre succesul si insuccesul schimbarii?

Acest simptom are un singur leac: comunicare, comunicare, comunicare! Si cand spun asta nu am in gand in niciun fel “manipulare”. Acest lucru este exclus si atat de nociv incat ma cutremur numai la acest gand.

Explicati care sunt avantajele si riscurile. Fiti sincer si deschis. Si discutati oricat de mult ar dura si nu renuntati.

Oricum schimbarea doare, asa nu este cazul sa o faceti si mai dureroasa. Insa fiti convinsi ca dupa aceea vine si bucuria.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

rezistenta la schimbare

Autor

1260

Ce se ascunde in spatele demotivarii si cum reincepi sa actionezi

editor — Tue, 06 May 2014 09:32:18 +0000

Ce se ascunde in spatele demotivarii si cum reincepi sa actionezi editor Mar, 05/06/2014 - 11:32

Demotivarea este unul dintre factorii cei mai nocivi pentru o organizatie sau pentru o persoana care doreste sa isi atinga obiectivele.

In practica de coaching alaturi de clientii mei am observat cateva cauze care explica demotivarea si implicit productivitatea scazuta cu care se asociaza. Uneori demotivarea, lipsa de energia pe care clientii o simt cand e momentul sa lucreze la un proiect e un semn ca se indeparteaza de drumul lor, ca investesc intr-o zona care pe termen lung nu ii va ajuta sa creasca si sa invete. Odata clarificat acest aspect, pentru acestia incepe o noua etapa, una de descoperire, in care renuntarea la comportamente familiare si asumarea de riscuri face parte din peisaj. Claritatea dobandita, faptul ca au descoperit intr-adevar ce vor sa faca, le readuce motivatia si ii inarmeaza cu energie pentru a face eforturile necesare atingerii obiectivelor.

Exista insa si cazul celor care sunt demotivati si tot amana sa inceapa lucrul la proiecte care le sunt dragi, la care viseaza, care odata implementate le-ar aduce satisfactii. Pare paradoxal sa nu faci nimic pentru ceea ce iti doresti cu ardoare, dar in realitate se intampla foarte des. Cei mai multi dintre clientii care apeleaza la coaching, cu o astfel de situatie se confrunta.

Uneori rezolvarea pentru acestia vine din a-si schimba modul in care lucreaza. Spre exemplu, aleg sa dea dovada de mai mult curaj si incep sa fie congruenti cu ceea ce sunt, sa se exprime in relatiile cu ceilalti asa cum sunt si nu cum cred ei ca ceilalti asteapta sa fie. Isi depasesc barierele de perfectionism si accepta ca e omeneste sa faca greseli. Si descopara ca, paradoxal, greselile nu inseamna nicidecum sfarsitul carierei sau pierderea stimei si admiratiei celorlalti cum credeau, ci sunt drumul cel mai scurt catre atingerea obiectivelor atunci cand inveti din ele.

Mai exista si categoria celor care se declara demotivati si tot amana sa se apuce de un proiect de vis care le-ar putea schimba viata in bine. In realitate demotivarea acestora este o frica uriasa care le spune ca nu merita sa aiba acel vis. Ca nu sunt suficient de buni pentru a-l duce la bun sfarsit, ca o sa esueze. Sunt altii mai destepti ca ei, cu mai multa experienta, de mai mult timp in piata, evident mai bine echipati sa aiba succes… Frica ii paralizeaza si nu mai fac nimic… Doar viseaza si traiesc cu frustrare si vinovatie. Vinovatia de a nu face nimic, desi chinuitoare, e insa mai usor de suportat decat frica de a incerca. Pentru astfel de cazuri, o alta solutie decat a incepe si a actiona nu am cunostinta sa existe… Inactiunea atrage inactiune, la fel cum actiunea aduce cu sine actiune. Vorba proverbului „pofta vine mancand”…

Si ca tot am pomenit mai sus de actiune, poate va ma amintiti de forta de rezistenta, despre care am invatat in scoala, la fizica. Din cate am observat, de multe ori, ca sa nu zic de fiecare data, isi face simtita prezenta si in cazul celor care intentioneaza sa isi atinga obiectivele. De-a lungul procesului, la un moment dat simt ca nu mai au motivatie sau inspiratie sau nu e momentul potrivit sa se reapuce de treaba, sau trebuie sa termine ceva neimportant, in general e ceva ce ii retine… Trec prin stari de plictiseala, apatie, asociate cu lipsa oricarui interes de a face ce e nevoie sa faca. Din nou, solutia care ii poate scoate din starea asta are legatura cu a actiona. Imi amintesc ce ne spunea unul dintre profesorii de sport, acum multi ani: „Cel mai important pas ca sa sa ajungi sa faci sport, e sa iti pui primul adidas in picioare.” In felul asta invingi rezistenta… In plus, rezultatele pe care le obtii actionand vor fi cu siguranta mai mult decat obtii stand si filozofand pe tema „lipsei de chef”.

Din experienta mea, pentru cei care au proiecte sau obiective pe care intr-adevar doresc sa le atinga, odata ce se pornesc sa actioneze si sa construiasca, nu doar ca ideile bune incep sa apara, dar se deschid usi, intalnesc oameni care stiu sau detin exact acel ceva de care au nevoie. Lucrurile incep sa functioneze usor, pentru ca sunt pe calea cea buna.

Dar mai intai de toate, trebuie sa depaseasca starea de demotivare! Si aceasta poate fi depasita! Cu pasul asta, incepe totul…

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

Tags

Autor

1036

Ce-l face ineficient pe managerul obsedat de control

editor — Tue, 06 May 2014 04:03:36 +0000

Ce-l face ineficient pe managerul obsedat de control editor Mar, 05/06/2014 - 06:03

La cererea cititorilor – stie ea cine este – abordez si aceasta tema, a managerilor obsedati de control. Si Doamne, nu sunt putini deloc!

Acuma as face o distinctie intre managerii obsedati de control si antreprenori sau patroni obsedati de control. Astia din urma sunt mai multi si mai dificili. Este normal, pentru ca este mult mai speriat despre ce se intampla cu banii LUI.

Ce-i face sa fie obsedati de control?

Nestiinta sau incompetenta
Obsesia ca vor fi furati
Lipsa de incredere
Pasiunea pentru micro-management
Frica care genereaza tendinta de a fi mereu in control in orice imprejurare a vietii

Le vom lua pe rand desi cam toate au legatura unele cu altele. O sa va si explic cum.

Nestiinta sau incompetenta

Pentru ca nu stie cum sa conduca sau cum sa-si selecteze oamenii, angajatii, crede ca daca sta pe capul lor tot timpul si nu-i lasa sa miste nimic fara sa stie el, lucrurile vor fi perfecte. Nici vorba! Dar nici el nu stie ce si cum trebuie facut asa ca nici nu poate delega, pentru ca nu stie ce sa-i invete pe angajati. De obicei iti merge cu o astfel de atitudine fie intr-o companie foarte mare sau institutie publica, sau intr-una mica, in care nu ai mai mult de 1-2 angajati.

Obsesia ca vor fi furati.

Cei ce au aceasta obsesie sunt ei insisi pusi pe “economii”, la impozitele catre stat si altele. Asta este boala in general a carciumarilor sau a celor cu firme mici de cartier. Dar toti incep cu statul, el este partenerul cel mai usor de furat. Iar dupa comportamentul afisat, uneori o si merita. Ulterior dupa ce iti faci antrenamentul cu statul poti trece si la altii, furnizori, clienti si asa mai departe. Daca tu ai o astfel de atitudine, evident ca si angajatii tai vor fura, in primul rand de la tine si apoi, poate, si de la clienti. Dar cel mai bine ar fi sa se opreasca la tine.

Psihologia mai vorbeste si de un alt proces, denumit “indeplinirea propriei profetii”. Ce inseamna asta? Insemna ca daca tu te astepti ca oamenii sa te fure, ei te vor fura, nu pentru ca sunt niste hoti patentati ci pentru ca asta astepti tu de la ei sa faca. Comunicarea se face in proportie de peste 80% la nivelul subconstientului astfel ca nu transmiti aceste lucruri “in clar”. Adica nu le spui toata ziua angajatilor “sa furati, ca va sparg!” dar din ce le spui si cum le spui, mai ales, ei inteleg asta si iti vor face pe plac, in cele din urma. Oamenii au tendinta naturala de a se conforma asteptarilor celorlalti. In schimb, daca te astepti sa fie harnici, cinstiti, buni profesionisti, vor face tot ce le sta in putere sa nu te dezamageasca. Evident ca sunt si exceptii! La fel se intampla si cu nevasta, iubita/iubitul, etc. De aceea nu este sanatoasa gelozia. “Ai grija ce iti doresti ca aia o sa ai”. Sau in varianta negativista: “De ceea ce ti-e frica, nu scapi!”

Cum ii detectezi? Sunt suspiciosi tot timpul, mai ales cand vine vorba de bani. Nu tin banii decat in buzunar sau portofel si nimeni nu are acces la ei. Bugetul este la “strict secret” si nimeni nu stie cat se cheltuie si pe ce.

Lipsa de incredere

Acest simptom seama cu cel de dinainte, cu diferenta ca sunt oameni care, in mod organic, nu au incredere in alti oameni. Traume emotionale petrecute candva in copilarie sau adolescenta le-au sadit adanc in suflet credinta, ca oamenii nu sunt de incredere. Si atunci ceri rapoarte peste rapoarte, totul se cumpara numai cu semnatura ta si sub atenta ta supraveghere. Aici se potriveste foarte bine sceneta din Titanic Vals cu palaria lui Spirache si mama soacra.

De cele mai multe ori intra in procesul descris la bulletul de mai sus si ajung sa fie furati si sa-si confirme si mai tare ca “oamenii nu sunt de incredere” si tot asa raman sa isi mestece la nesfarsit nemultumirea, invartindu-se mereu in jurul cozii.

Ii recunosti pentru ca atunci cand vorbesc cu tine pare ca te cearta tot timpul…vorbesc de parca latra.

Pasiunea pentru micro-management

Sunt oameni pur si simplu pasionati de a face ei singuri lucrurile, de la aranjatul mobilei la cumparat detergentul de vase si hartia igienica. Astia cred ca mai bine decat ei nu stie nimeni sa fac lucrurile acelea. Sunt sacaitori, stau si se uita mereu peste umarul tau sa te vada ce faci, cum faci. Totul le pute si sunt mereu nemultumiti.

Frica care le genereaza dorinta de a fi mereu in control, in orice imprejurare a vietii.

Aici vorbim mai mult de o patologie, adica ce vreau sa spun este ca acestor oameni le este o frica endemica ca ei nu sunt stapani pe ceea ce conduc sau poseda. Aici ii regasiti pe cei care isi conduc mereu singuri masina si cand stau in spate sau pe scaunul din dreapta transpira copios, pun frana, se tin de manarul de sus, etc. In avion sa mergi cu ei este si mai “dragut”.

Transpira si au atac de panica, singurul mod de a-I tine sub control in avion este sa-I imbibi bine cu vodca sau ce fel de alcool le place lor.

De asemenea o mare parte din cei carora li se face rau de masina sufera de acceasi problema, dar nu o constientizeaza.

Acest model comportamental duce la stoparea cresterii companiei sau organizatiei, la imposibilitatea de a duce proiecte noi mai departe, fara a aduce prejudicii substantiale sanatatii tale si ale celor din jurul tau. Si cand creste compania, creste “stramb” pentru ca subalternii sunt deja contaminati de boala sefului. Lipsa de incredere sau frica o vei suplini o vreme cu mai multa munca, dedicare si vei munci 10 ore, 12 ore, 14 ore, 16 ore pe zi, pina cand…Dumnezeu iti va spune ca nu se mai poate. Interesant este ca nimeni nu-l crede pe Ionescu cand i-o spune. Nu-l crede decat pe Dumnezeu. Numai ca atunci cand “vorbeste” Dumnezeu este cam tarziu pentru unii.

Frica o poti tine sub control in diverse moduri, dar inainte de orice prin a stii cine esti tu si prin a invata sa ai incredere in tine si in oameni. Da, asa este, unii te vor dezamagi, te vor insela, dar a te blinda si mai bine impotriva sarlatanilor, excrocilor si teparilor nu este calea spre atingerea pacii tale interioare. Fara de care nu poti sa-ti stapanesti frica. Iar frica te va omori intr-o zi. Pe toti ne omoara intr-o zi. De aceea imbatranim, de aceea pierdem vitalitate si energie.

Calea este una profunda, ce trece prin cunoasterea de sine, prin cunoasterea puterii pe care o ai, prin intelegerea mecanismelor holistice a ceea ce reprezinta “sistemul OM” si relatia lui cu universul, cu natura.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

1260

Fricile ne umbresc viaţa

editor — Wed, 23 Apr 2014 08:45:04 +0000

Fricile ne umbresc viaţa editor Mie, 04/23/2014 - 10:45

Frica e o emoţie pe care o simţim foarte des. De multe ori ne ajută să supravieţuim; alteori, însă, ne împiedică să ne trăim viaţa aşa cum ne-o dorim.

Fricile ne pot umbri viaţa apărând când doar ni se pare că ceva rău ni se poate întâmpla, ca şi cum am fi în pericol. Intrăm atunci într-o stare de “alertă” similară stării de alertă declanşate de un pericol real, care poate persista, care de multe ori nu ne lasă să dormim (cazul anxietăţii) sau poate evolua până la atacuri de panică.

Un exemplu: traversez strada, aud zgomotul unei maşini apropiindu-se repede, simt frică şi imediat încep să alerg sau dau un pas înapoi: frica m-a ajutat să supravieţuiesc. Însă dacă persistă zile în şir, dacă trăiesc o stare de anxietate când vreau să traversez strada, sau mi-e frică dacă văd pe cineva traversând, sau frica mă impiedică să ies din casă, atunci trăiesc o stare de alertă fără să fiu într-un pericol real: această frică mă impiedică să-mi trăiesc viaţa din plin, îmi umbreşte viaţa.

Dacă luăm exemplul fricii de păienjeni: există persoane care simt această frică şi atunci când văd imaginea printată a unui păianjen. Nu sunt într-un pericol real, dar simt frica de parcă păianjenul ar fi acolo, gata de atac. Şi la fel se întâmplă şi cu frica de examen, de autorităţi, de a fi singur sau a zbura cu avionul: ne imaginăm că ni se poate întâmpla ceva rău dacă nu luăm examenul, sau că autoritatea respectivă ne va face ceva rău, sau că avionul va cădea.

Frica stă la baza majorităţii emoţiilor negative pe care le simţim: atunci când percepem ceva ca fiind periculos (indiferent dacă este într-adevăr periculos sau nu), apare starea de alertă (frica), iar organismul va reacţiona într-unul din următoarele trei feluri:

Atac: enervare, furie, ţipete, agresivitate
Fugă, când situaţia pe care o trăim e copleşitoare pentru noi şi ieşim din ea: întoarcem spatele şi plecăm, închidem ochii, ne astupăm urechile, etc.
Îngheţ/blocaj: “Ştiu că pot să reacţionez, dar simt că ceva mă împiedică”. Rămânem blocaţi. In mod obişnuit numim asta neputinţă sau inhibiţie.

Indiferent care este modul în care organismul nostru răspunde, fiecare dintre noi simte răspunsul în corp ca senzaţie fizică: orice emoţie negativă pe care o resimţim este acompaniată de senzaţii fizice (pe care le resimţim în corp). De exemplu:

frica se poate simţi ca: tremur, un gol în stomac, senzaţia de rece;
furia se poate simţi ca: tensiune în mâini şi picioare, maxilare încleştate, palpitaţii... sau ne vine să ţipăm!
trac (la un examen, etc): furnicături sau dureri în stomac, palme ude, nod în gat, plâns,tremor.

Ceea ce simţim în corp când avem o emoţie negativă este bineînţeles neplăcut, deci vom avea tendinţa de a-l evita, sau îl vom înghiţi sau ascunde în interior pentru a nu-l simţi sau pentru a nu-l arăta în exterior. Majoritatea dintre noi nu suntem conştienţi că în felul acesta menţinem starea neplăcută din corp pentru mai mult timp, împreună cu emoţia corespunzătoare. Păstrăm ceea ce nu ne place. Paradoxal, nu-i aşa? Din fericire există multe tehnici de eliberare emoţională care ne ajută să rezolvăm problema.

Astăzi vreau să-ţi vorbesc despre tehnica TIPI (Tehnica de Identificare a Fricilor Inconştiente) care m-a ajutat şi pe mine să mă eliberez de frici şi alte emoţii negative ce îmi umbreau viaţa, şi în care m-am format ulterior. TIPI este o tehnică senzorială care şterge senzaţiile simţite în corp atunci când ai o emoţie negativă ce te împiedică să-ţi trăieşti viaţa aşa cum îţi doreşti. Ceea ce face tehnica TIPI este să activeze sistemul tău de autovindecare, aşa cum cheia de la maşină pune în funcţiune motorul maşinii. Sistemul tău de autovindecare îţi va şterge acele senzaţii neplăcute din corp în câteva minute, iar eliberarea de ele va fi definitivă.

Propusă de Luc Nicon în Franţa, tehnica TIPI a fost adusă în România, în 2010, de către Centrul AmaneSer: aici poţi să te programezi pentru o şedinţă individuală sau poţi participa la cursul “Trăieşte fără frici” în care îţi voi arăta cum să foloseşti tehnica TIPI în mod autonom pentru a te elibera de emoţiile negative la tine acasă.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Tehnica de Identificare a Fricilor Inconştiente

TIPI

Autor

1320

Daca nu ți-ar fi frică, tu ce ai face în viață?

editor — Tue, 01 Apr 2014 01:12:19 +0000

Daca nu ți-ar fi frică, tu ce ai face în viață? editor Mar, 04/01/2014 - 03:12

Sunt trainer și de multe ori mă întâlnesc cu frica. Frica de a fi cine vrei să fii, de a face ce vrei să faci, de a spune ce vrei să spui. De a fi tu. Acest gen de frică. O recunosc, pentru că am avut-o și eu. Încă mă mai curtează din când în când, dar este unul dintre acei pretendenți pe care mi-am dat seama că e mai bine să îi refuz. Asta pentru a fi eu fericită.

La 28 de ani mi-am pus pentru prima dată în mod serios întrebarea “Care este motivul pentru care mă trezesc dimineața?” ( de data asta ocolind răspunsuri precum: "pentru că îmi sună alarma la telefon"..). De atunci tot reiau acest exercițiu și pe parcursul acestor ani unele lucruri s-au schimbat, altele s-au adăugat, altele au dispărut. Dar multe ramân constante, iar printre acestea este dorința de a vedea și cunoaște cât mai mult din planeta aceasta superbă. Știam acest lucru probabil dintotdeauna, însă, când am așternut totul pe hârtie, a devenit evident, conștient și asumat. De atunci am mers cu rucsacul în spate în multe locuri absolut minunate și am cunoscut oameni frumoși, veseli, buni. Fiecare dintre aceste călătorii m-a ajutat să mă cunosc mai bine, să mă dezvolt, să mă schimb.

Una dintre aceste călătorii a fost în Argentina, unde am plecat singură, o lună, cu rucsacul în spate. Am auzit multă de lume spunând că este un act de curaj. Aici eram întâmpinată de “ești nebună!”, acolo de “suerte!”. Și o să recunosc că am fost vizitată de gânduri precum: "Ana, unde te duci tu, așa singură? Chiar vrei la capătul lumii? "Dar de fiecare dată am ales să le ignor, să le depășesc, să mă gândesc la ceea ce mă așteaptă dincolo. Cineva spunea, odată, că a avea curaj nu înseamnă să nu îți fie frică, ci să treci de ea și să continui să mergi mai departe. Da, mi-a fost frică la început, dar dorința de a face ce îmi doream cel mai tare a învins. A fost una dintre deciziile cele mai bune din viața mea. Argentina este o țară superbă, cu oameni primitori și am petrecut o lună absolut fantastică acolo. Dincolo de frică am găsit o experiență minunată.

Suntem vulnerabili când ne aventurăm în necunoscut, când spunem ce nevoi avem, când ne urmăm visele chiar dacă cei din jur nu sunt de acord cu ele, când suntem primul care spune “te iubesc”, când ne începem o afacere, când vorbim în public, când alegem un nou loc de muncă, când plecăm dintr-o situație care nu ne place, când alegem să fim fericiți. Cei mai curajoși oameni pe care i-am cunoscut sunt cei care au făcut exact aceste lucruri. S-au cunoscut pe ei, au făcut cunoștință cu demonii lor, s-au împrietenit cu ei, s-au dezvoltat. Au ieșit din zona de confort, s-au dezvăluit lumii și au început să trăiască cu adevărat.

Daca nu ți-ar fi frică, tu ce ai face în viață?

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

iesi din zona de confort

Autor

1184