business

Dezvoltă o afacere de succes

ana_mindruta — Mon, 06 Jan 2020 14:34:06 +0000

Dezvoltă o afacere de succes ana_mindruta Lun, 01/06/2020 - 15:34

Te-ai întrebat vreodată care sunt motivele cheie pentru care o afacere este de succes?
Vestea bună este că deja ești cu un pas mai aproape ca afacerea ta să fie una de succes, doar prin simplul fapt că ți-ai pus această întrebare, dar ca să nu o mai lungim, iată trei sfaturi pe care le poți avea în vedere:

O afacere de succes are nevoie de o viziune puternică

Crearea unei viziuni ajută la definirea scopului principal al companiei. Mai exact, atunci când scopul este clar, știm direcția în care vrem să ducem compania și de asemenea, avem o viziune asupra a ceea ce vrem să se întâmple în viitor. Dacă nu știm exact unde vrem să ajungem peste câțiva ani de acum încolo și construim o organizație în jurul acelei viziuni, schimbările de pe piață sau forțele externe ne pot deraia cu ușurință de pe calea pe care credeam inițial că o urmăm.

Investițiile inteligente determină creșterea

Majoritatea ar echivala „buna gestionare financiară” cu profituri, dar în realitate este mai mult decât atât. Un management financiar de succes înseamnă a investi doar în locurile potrivite. Fie că este vorba despre infrastructură, produs, marketing, distribuție sau capital uman, trebuie să fim inteligenți cu privire la domeniile în care vrem să investim. Astfel ne asigurăm că compania este durabilă pe termen lung.

Oamenii sunt fundația succesului în afaceri

Realitatea este că ceea ce face o afacere de succes, sunt oamenii care lucrează pentru afacerea respectivă. Cel mai important atuu al unei companii îl reprezintă oamenii pe care îi angajează. Angajațîi implicați și fericiți au la rândul lor o relație bună cu clienții, iar clienții fericiți contribuie semnificativ la dezvoltarea afacerii.
Într-o eră în care inovațiile tehnologice au permis automatizarea multor procese, totuși nimic nu înlocuiește ingeniozitatea și inovația pe care angajații o aduc la locul de muncă. Acesta este motivul pentru care majoritatea companiilor au decis să învestească din ce în ce mai mult în construirea unei „culturi de învățare” care încurajează învățarea și dezvoltarea angajaților.

Referință: https://www.bizlibrary.com/article/3-keys-maintaining-long-term-business-success/

Link sursa poza

Pixabay

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

LEARNING NETWORK

Tags

business

Autor

1841

Jordan Belfort, adevaratul Lup de pe Wall Street, vine in Romania!

editor — Wed, 16 Jul 2014 02:49:45 +0000

Jordan Belfort, adevaratul Lup de pe Wall Street, vine in Romania! editor Mie, 07/16/2014 - 04:49

Aceasta conferință este axată pe celebrul sistem Straight Line Persuasion,
- cum poți convinge pe oricine – fără a încălca etica – sa facă orice -
PLUS cum să-ți mărești veniturile, vânzările, rata de închidere și încrederea.

Adevărul este că atât în viață, cât și în Business chiar și cei mai buni oameni au nevoie de cele mai bune instrumente pentru a fi cu adevărat convingători.

Metodele care într-adevăr funcționează sunt puține, iar atunci când le înveți de la un practician, economisești timp, bani, resurse, energie și maximizezi șansele pentru a ajunge acolo unde îți dorești.

Vânzările sunt oxigenul oricărei organizații, iar fără oxigen organizația moare. Acum mai mult decât oricând, persuasiunea, indiferent că ești vânzător, cumpărător sau într-o poziție de lider, devine simpla diferență care face diferența.

Astăzi, programul lui Jordan Belfort, Straight Line Persuasion System, îi permite să pregătească orice companie sau individ, indiferent de vârstă, pregătire, domeniu, statut social sau experiență și îi ajută să obțină rezultate imediate, abundență și succes fără să-și compromită integritatea sau etica.

Straight Line System Persuasion - Un sistem cu rezultate imediate

Pe parcursul ultimelor două decenii, sistemul Straight Line a lui Jordan Belfort a generat rezultate financiare extraordinare pentru mii de companii din întreaga lume, din orice domeniu posibil.

Participând la această conferință vei fi beneficiarul direct al celui mai performant și testat sistem de persuasiune din lume.

Printre clienții lui Jordan Belfort se numără companiile cu cel mai mare succes din lume cum ar fi Virgin Atlantic, Deutsche Bank, Symantec, the Royal Bank of Scotland, General Electric, Forbes Manhattan, Investec, Hewlett-Packard, the U.S. Federal Reserve Bank etc.

Top 10 lucruri pe care le vei învăța:

1. Secretul pentru a încheia orice afacere cu calm și în mod constant de fiecare dată, fără cea mai mică urmă de presiune

Este elegant, clasic și extrem de eficient. Vei afla cum să creezi un raport imediat, cum să controlezi conversația cu măiestrie și cum să finalizezi cu succes vânzarea.

2. Arta și știința sistemului prospectării Straight Line Persuasion

Vei învăța cum să dezvolți un canal de vânzări de milioane de euro.

3. Cele patru elemente cheie pentru a crea prezentări etice care să ducă, efectiv, la încheierea afacerii

Majoritatea prezentărilor în vânzări sunt total greșite și te opresc, de fapt, de la închiderea vânzării pe care ti-ai propus-o.

4. Cum să intri rapid în contact cu potențialii clienți și cum să le foloseștipentru a aduna informații masive.

Folosind Straight Line Persuasion potențialii clienți vor fi predispuși să aibă încredere în tine, așa că-ți vor spune care sunt valorile lor cele mai înalte, dar și care este durerea lor cea mai mare. Având aceste informații îți maximizezi șasele să închei afacerea cu minim 60%.

5. Cum să contracarezi imediat obiecțiile și credințele limitatoare ale cumpărătorului, cum să transformi scepticii în cumpărători.

Această tehnică reprezintă secretul sistemului Straight Line și îți va îndemna clienții să cumpere. Aste o diferență uriașă între a spune tu: ”trebuie să cumperi” și a spune el: ”vreau să cumpăr”.

6. Procesul Negocierii Straight Line pas cu pas

Vei afla inclusiv cele 7 cuvinte magice care îți permit să obții cele mai mici prețuri de fiecare dată atât ca vânzător cât și cumpărător. Vei ști totodată cum să folosești cele 5 elemente Straight Line pentru a construi un scenariu de discuție logic și emoțional, elegant și eficient.

7. Cele 4 elemente de bază ale jocului intern.

Aceste patru elemente sunt absolut esențiale pentru succesul tău, îți determină starea mentală și domină în orice situație de afaceri. Dacă îți lipsește chiar și unul dintre ele, vei ajunge să-ți sabotezi propriul succes!

8. Formula în 10 pași pentru construirea unui flux de recomandări și obținerea clienților pe viață.

Cu această formulă demonstrată, îți vei face viața de o mie de ori mai ușoară.

9. Și, din nou, acesta este doar începutul.

Odată ce ai participat la trainingul lui Jordan, Straight Line Persuasion, vei fi pur și simplu de neoprit. Vei gândi, vei simți și vei acționa la un nivel superior.

10. Creșterea Echipelor de vânzări

Formarea, Gestionarea și Motivarea echipei tale pentru a genera o performanță de clasă mondială. Vei afla top 9 greșeli distructive operaționale care îți ruinează afacerea și vei ști cum să folosești cumulativ Straight Line Marketing (crearea unui sistem eficient, online sau offline, care să funcționeze mână în mână cu eforturile tale de vânzare.)

Investitie

Alege unul dintre cele 3 pachete Silver, Gold sau Business care includ beneficii diferite, astfel:

Pachetul Silver inlcude:

acces conferință
mapă conferință
traducere simultană
locuri în zona Silver (S1-S6)

Pachetul Gold include:

acces conferință
mapă conferință
traducere simultană
locuri în zona Gold ( G1-G13)
lunch

Pachetul Business Gold include:

acces conferință
mapă conferință
traducere simultană
locuri în zona Business Gold (B1-B14)
lunch

Puteti vedea aranjarea salii si a modului de repartizare a locurilor pe sectoare click aici: repartizare-locuri-eveniment-lupul-de-pe-wall-street.jpg

Preturi si Discount-uri:

Pana pe 15 august, ai un cupon de reducere de 100 de euro din pretul intreg:

Silver – 275 euro +Tva
Gold – 290 euro +Tva
Business Gold – 290 euro +Tva (pana pe 31 iulie*) si 340 euro + Tva (intre 1-15 august)

* Până la data de 31 iulie prețul pachetului Business Gold va fi același cu Gold. După această dată prețul întreg al unui bilet Business Gold va fi de 440E+Tva

Intre 16 august si 30 octombrie, cuponul va avea un discount de 50 de Euro:

Silver – 325 euro + Tva
Gold – 340 euro + Tva
Business Gold – 390 euro + Tva

Dupa 1 noiembrie biletele au pret intreg:

Silver - pret intreg 375 de Euro + TVA
Gold - pret intreg 390 de Euro + TVA
Business Gold - pret intreg 440 de Euro + TVA

Locul desfășurării evenimentului

Rin Grand Hotel - Sala București – Șoseaua Vitan-Bârzești, nr. 7D (vezi harta)

Inscrieri

Pentru informatii si inscrieri acceseaza PAGINA EVENIMENTULUI sau contacteaz-o pe

Andreea Ristache

[email protected]">[email protected]

0746.258.719

Jordan Belfort

Certificare

Influentare si persuasiune

Etichete

Lupul de pe Wallstreet

Conferinta

Curs In House

Despre creșterea organică sau business-uri cu suflet

editor — Mon, 09 Jun 2014 06:40:31 +0000

Despre creșterea organică sau business-uri cu suflet editor Lun, 06/09/2014 - 08:40

Succesul unei echipe nu se măsoară numai în realizări, ci şi în rezistenţa pe care a întâmpinat-o şi în curajul cu care a continuat să lupte împotriva obstacolelor copleşitoare.

Orrison Swett Marden

V-ați gândit vreodată că ziua noastră de naștere nu e singura zi în care ne-am născut? Că mama nu e singura sau prima persoană care ne-a dat viață? Că ne-am născut prima dată atunci când cineva s-a gândit că ne dorește în această lume și că această persoană poate fi nu doar mama, ci tata sau bunica sau bunicul... Că ne-am născut încă o dată atunci când am fost concepuți (de obicei cu nouă luni înaintea datei nașterii, dar nu obligatoriu). Și că renaștem după fiecare moment major din viața noastră. Că fiecare om cu care venim în contact, fiecare relație, ne modelează, ne ajută să creștem sau să ne stabilizăm, ne provoacă să ne schimbăm sau să ținem mai mult la felul în care suntem.

Aceste reguli sunt aplicabile nu doar oamenilor, ci și business-urilor cu suflet.

Deși anul acesta facem 10 ani de când livrăm training și servicii de HR, adică ziua noastră de naștere este pe 7 iunie 2004, ne-am născut de fapt în 2002, în mintea a trei oameni care au crezut că pot face ceva pentru mediul economic din România, pentru business-urile autohtone - mai ales, și pentru angajați și angajatori. Povestea celor trei oameni este mai puțin importantă. Viața ne-a dus pe drumuri diferite, parteneriatul s-a încheiat, dar relațiile noastre au rămas la fel de frumoase. Vorbind cu prietenii care au fost părtași la nașterea ATU acum, după 10 ani, ne-am amintit două momente:

vremurile când făceam design de siglă și aveam foi aruncate în jurul nostru, cu schițe, culori, cuvinte. Am ales atunci roșu, albastru, verde și alb cu un sens: la acea vreme roșu pentru noi însemna emoții, deci oameni; albastru însemna apa, resursă de creștere, iar pentru noi a devenit simbol al organizațiilor; verde însemna natură și schimbare, deci putea fi atribuit mediului economic. Albă a rămas zona pe care fiecare dintre cei care intrau în contact cu noi, putea să o coloreze în felul său. Un trifoi cu patru foi ni s-a părut de bun augur, la fel ca imaginea puzzle-ului care îmbină armonios oamenii, cu afacerea și mediul economic.
și al doilea moment, cititul DEX-ului, în cautarea numelui. Am ales „ATU" pentru că înseamnă, conform DEX, element care, într-o anumită împrejurare, oferă cuiva un avantaj sau o șansă în plus. Asta ne-am dorit de la început, ca ATU să fie un furnizor de servicii care să ofere avantaje și șanse în plus companiilor care doresc să se dezvolte, angajatorilor care pun preț pe resursa umană și angajaților care își doresc să se descopere, să evolueze. Am mai ales ATU pentru că începe cu „A" și știam de la școală că asta înseamnă să fim mereu la începutul „catalogului"...

Am re-născut în 2009, trecând prin criza economică și străduindu-ne să facem ceva cu ceea ce trăiam la momentul respectiv. În perioada de criză, ne-a fost greu în primul rând pentru că eram demotivați – contractele erau din ce în ce mai puține și, în al doilea rând, pentru că gradul de impredictibilitate era foarte mare pentru tot ce însemna business. Era destul de clar că se întâmplă ceva pe piață, informațiile erau contradictorii, departamentele de HR își închideau ușile pentru furnizorii externi, se tăiau bugete în special de HR și marketing. Nimeni nu se poate pregăti corespunzător pentru o criză – dacă am putea, atunci nu am mai trăi criza. Nu există răspunsuri „corecte", acțiuni „corecte" în situație de criză, chiar dacă întrebarea pe care ți-o formulezi la acel moment este „mai rămân pe piața asta sau închid business-ul?". E o energie care se declanșează când lucrurile sunt imprevizibile și impredictibile (psihologic o numim anxietate), care împinge spre „a face ceva", spre a lua o decizie. Ce totuși știm este faptul că, în situații de criză, tindem să cădem în una din cele patru mari capcane legate de decizii:

Să menținem status-quo-ul – psihologic vorbind, în situații de criză avem tendința să face lucrurile așa cum le-am facut și până acum, adică să nu ținem cont de criză, să nu vedem indiciile care ne spun că se întâmplă ceva „altfel", să scotomizăm și să ne purtăm ca și când nimic nu se întâmplă.
Să căutăm cea mai ușoară cale de ieșire din criză – adică să grăbim procesul sau - cel puțin - să trăim cu iluzia că putem grăbi procesul. Să alegem să facem „orice" numai să supraviețuim, să ne pierdem firul roșu sau structura business-ului și să ne împrăștiem în a livra servicii (în cazul nostru) multe, mici și de suprafață. Ajungem astfel să ne pierdem identitatea si să devenim altcineva sub influența factorilor externi.
Să renunțăm – atunci când acțiunile posibile într-o situație de criza presupun riscuri, tendința este să căutăm cea mai bună soluție posibilă, adică soluția cu risc minim. Dar pentru că nu există soluții cu risc scăzut, avem tendința să ne panicăm, să devenim fataliști sau apatici și să decidem să renunțăm.
Să amânăm – ezitarea este un comportament comun în situații de criza. Atunci când suntem nevoiți să luăm decizii pe baza unor informații puține sau contradictorii, asta ne împinge la a căuta mereu și mereu soluții, în loc să luăm o decizie alegând cea mai bună variantă posibilă cu ceea ce avem la îndemână.

Neuroștiințele susțin ideea că, atunci când trăim momente de maximă nesiguranță (situații de criză), avem tendința să căutăm sens în ceea ce ni se întâmplă, să dăm o formă cunoscută și astfel mai puțin anxiogenă situației. Știind faptul că din situații dificile creștem cel mai mult și că a ne conține anxietatea aduce beneficii mai mari decât liniștirea ei imediată (prin luarea unor decizii rapide, amânarea lor, renunțare sau menținerea statusquo-ului) am ajuns să caut explicații, soluții, recomandări pentru situații de criză și să citesc Allan Watts care spune:

I have been always fascinated by the law of reverse effort. Sometimes I call it "the backwards law". When you try to stay on the surface of the water, you sink. But when you try to sink, you float... Insecurity is the result of trying to be secure... contrariwise, salvation and sanity consist in the most radical recognition that we have no way of saving ourselves. (Allan Watts – The wisdom of Insecurity)

În 2009, nu am luat nicio decizie (de fapt și asta a fost tot o decizie, nu-i așa?), ci am renunțat la a ne mai focusa major pe ce se întâmpla pe piață, am continuat să facem lucrurile așa cum le-am făcut și până atunci (adică am evitat să ne zbatem să plutim, pentru că riscam să ne scufundăm) și ne-am focusat în schimb pe ceea ce nu ne putea „lua" nicio criză – cunoștințele și abilitățile proprii, organizarea internă, stimularea unor ideile creative.

Așa a ajuns anul 2009 anul în care am re-născut! Anul în care echipa ATU a făcut cele mai multe training-uri pentru membrii săi: ne-am autorizat cu toții ca formatori, am făcut un curs de manager de proiect, am început să facem team-building pentru echipa noastră și să invităm alți traineri de la care să învățăm lucruri noi. Anul de criză a fost de asemenea anul în care ne-am organizat în echipe de proiect, ne-am scris propriul handbook, ne-am facut design de proceduri interne, am început să ținem ședințe de 2L (lesson learnt) în care ne modelăm serviciile livrate cu ajutorul a ceea ce învățăm pe parcursul lor. Ca urmare, în 2010 clienții noștri ne-au declarat „nu doar furnizori de servicii, ci parteneri de dezvoltare". A rămas sloganul nostru pe care ne străduim să îl menținem viu și adevărat!

Nu știm ce ne așteaptă și nici nu cred ca e important să știm. Vom câștiga sau vom pierde? Vom rămâne sau nu pe piață? Vom re-naște în 7 ani sau în 10 ani? Contează să trăim și să ne bucurăm zi de zi de ceea ce facem, alături de fiecare om pe care îl întâlnim în această călătorie pentru că fiecare om cu care venim în contact ne modelează, ne ajută să creștem sau să ne stabilizăm, ne provoacă să ne schimbăm sau să ținem mai mult la felul în care suntem.

La mulți ani tuturor oamenilor care au scris istoria celor 10 ani ATU: clienți, furnizori, parteneri, consultanți, angajați!
In semn de multumire, am creat video-ul aniversar 10 ani ATU :

[[{"fid":"2373","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"alt":"10 ani ATU - mai presus de Parteneriate, despre Oameni","class":"large media-element file-default"}}]]

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

Tags

Autor

1059

Cele mai bune practici în onboarding – pregătește azi performanța de mâine!

editor — Fri, 06 Jun 2014 03:29:15 +0000

Cele mai bune practici în onboarding – pregătește azi performanța de mâine! editor Vin, 06/06/2014 - 05:29

De ce onboarding?

Onboardingul scurtează considerabil timpul în care noul angajat ajunge să adauge valoare.
Un start bun este decisiv pentru retenția angajaților! Studiile arată că jumătate dintre lideri eșuează în primele 18 luni de “misiune” și, în general, jumătate din totalul noilor angajați părăsesc locul de muncă în primele 120 de zile. Vestea bună este însă că un angajat care participă la programe de onboarding are cu aproximativ 70% mai multe sanse să rămână alături de companie pentru mai bine de 3 ani!
Etapa de onboarding este un instrument ideal de promovare și consolidare a brandului de angajator.

Cele mai bune practici în onboarding

Procesul de onboarding începe înainte de ziua 1, mai precis chiar din etapa de selecție. O inițiativă-cheie aici este feedbackul post-interviu în legătură cu punctele-forte și zonele de dezvoltare ale viitorului angajat. Pe baza acestuia, specialistul HR va oferi sprijin noului angajat în configurarea și asumarea unui plan de dezvoltare individual.
Prima impresie contează. Prima zi la locul de muncă ar trebui să fie o combinație echilibrată de socializare, orientare, întâlniri formale și informale.
Alege un mentor care să îi descopere noului angajat compania și să îi transmită elementele de cultură organizațională. Celebrul producător de anvelope Michelin are implementat un model solid de mentorat în onboarding - mentorii poartă numele și acționează în calitate de "ambasadori" ai companiei pe lângă noul angajat.
Pune la punct un plan formal de onboarding, un set de politici și proceduri scrise. Este dovedită eficiența superioară a unei inițieri formale față de abordarea empirică.
Gândește strategic – aliniază obiectivul programului de onboarding cu obiectivele pe termen lung ale organizației.
Definește în avans indicatorii de performanță a procesului de onboarding care corespund atât obiectivelor de resurse umane și celor de business.
Este importantă implicarea tuturor actorilor-cheie în planificarea procesului și organizarea de întâlniri regulate cu părțile interesate.
Stabilirea clară și împărțirea responsabilității pentru proces între funcția de resurse umane și managerii direcți.
Investește timp - un studiu realizat de Aberdeen Group arată că doar 15% din companii continuă programele de onboarding și după primele șase luni, iar un procent infim de 2% extind durata acestora până la un an sau mai mult. Profită așadar din plin de primul an pentru a construi angajamentul, explicând legătura dintre obiectivele de carieră personale și obiectivele generale ale companiei.
Oferă claritate cu privire la obiective, termene de lucru, roluri și responsabilități.
Monitorizează progresul angajatului la fiecare jalon al demersului - 30-60-90-120 zile și furnizează feedback: feedbackul la 360 de grade îl ajută pe novice să își formeze o imagine de sine obiectivă.
Automatizarea procesului economisește timp și bani. Ca urmare a automatizării proceselor de onboarding în 2011, gigantul eBay și-a redus cu 25% costurile administrative.
“Gamification is the name of the game”. Jocul de business cu utilitate practică – simularea proceselor de lucru. Companiile care folosesc jocul în programele de inițiere a angajaților obțin o creștere a angajamentului de 48%, comparativ cu 28% în cazul celor care nu recurg la o astfel de metodă. Lanțul hotelier Marriott a creat un joc pe Facebook pentru a îmbunătăți recrutarea, trainingul și nivelul de angajament – MyMarriottHotel le permite jucătorilor să își asume diferite roluri din industria ospitalității.
Încurajează noutatea de perspectivă și inițiativele de provocare a status-quo-ului care pot veni din partea noului membru al echipei.
Un proces de onboarding eficient este cel care oferă noului angajat oportunități de succes timpuriu - generația Y mai cu seamă își dorește să contribuie “aici și acum” și să vadă impactul muncii proprii asupra companiei, asupra clienților și, de ce nu, asupra întregii societăți. De exemplu, noii programatori de la Google (așa-numiții "nooglers") primesc proiecte de cod de scris, testat și publicat încă din prima săptămână. Alege pentru nou-veniți o sarcină care să fie ușor de realizat și care să aibă un impact măsurabil.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

Modelul mental al campionului

editor — Sun, 11 May 2014 19:03:02 +0000

Modelul mental al campionului editor Dum, 05/11/2014 - 21:03

In ultima vreme, mai toata lumea din business-ul romanesc isi aroga statutul de “campion“. Ba chiar au inceput sa apara si evenimente care contin cuvantul respectiv in titlu. Premiile acordate in cadrul galelor de business din toata tara se auto-propun ca recunoasteri serioase ale “campionilor” din anii trecuti. Tot acest peisaj aparent stralucitor si sarmant in seductia sintagmelor sale ma duce catre o intrebare fireasca: Cine se crede sau este crezut ca fiind un campion?

Din practica mea de coaching in Romania, iti pot spune ca ceea ce delimiteaza strict un campion – in sport, business, orice alt mediu competitiv – de un bun utilizator al unor mijloace, tehnici si instrumente pentru a-i depasi pe ceilalti este, pur si simplu, modelul mental. Adica modul in care acest om, grup sau organizatie se antreneaza in a intelege si da sens realitatii. Atat. E suficient. Vorba veche cu “mind over matter” este perfect valabila si in acest caz.

Daca singura diferenta sustenabila este una interioara, de model mental, atunci vei fi capabil imediat sa recunosti un campion. Sau o organizatie-campion. Sau o echipa de campioni. Mai jos iti dau cateva repere clasice, pe care le redescopar de fiecare data in practica de coaching in Romania. A fi campion, intr-adevar si fara urma de dubiu, inseamna sa ai toate aceste repere ordonate in activitatea ta de zi cu zi.

Campionii se asteapta sa castige.

Cand intra pe “teren”, in competitie sau in sala de sedinte, sunt 100% convinsi ca vor castiga. Mai multe decat atat, ei sunt foarte surprinsi daca nu o fac! Asteptarea sa aiba succes este o credinta pozitiva si ea le serveste in a obtine rezultate pozitive, bazate pe actiuni conform cu regulile competitionale. Mai simplu: campionii intai castiga meciul din mintea lor, apoi castiga meciurile din mintea partenerilor si oponentilor lor. Indiferent de locul si momentul manifestarii.

Campionii celebreaza intotdeauna victoriile mici.

…ca au nevoie de incredere in propriile forte. Altfel nu pot accede la marile meciuri, din lipsa de combustibil emotional. Succesul evident, mare, complet vizibil este mai totdeauna o suma impresionanata de succese mici, invizibile, usor de trecut cu vederea. Celebrarile dese nu aduc dupa ele sentimentul de complacere. Ba dimpotriva! Daca reusesti sa intaresti prin celebrare un rezultat pozitiv si mic, campionii se vor implica si mai mult in atingerea succesului mare.

Campionii nu isi gasesc scuze cand nu castiga.

Adica nu se concentreaza pe vina lor, a altora, a arbitrului, a sistemului etc. Ci pe ceea ce pot face mai bine ei, data viitoare. Si reusesc, dupa ceva timp, sa isi modifice gandurile inspre a invata din ratari, din pierderi. Rezultatul este evident: devin mai puternici, mai inteligenti si mai buni.

Campionii se concentreaza pe ce e nevoie sa faca, nu pe ce sunt obligati sa faca.

…adica isi vad viata si munca, efortul si greutatile ca pe daruri pe care le primesc mai tot timpul, nu ca pe niste obligatii. Ei stiu ca daca iti propui sa obtii un rezultat peste medie, ai nevoie sa iti creezi un angajament de termen lung. Si sa te bucuri de fiecare etapa a procesului ajungerii acolo. Bineinteles, nimeni nu poate fi 100% multumit cu fiecare pas, insa atitudinea asta pozitiva legata de desfasurarea continua a lucrurilor te ajuta extrem de mult in a-ti dezvolta abilitatile necesare succesului.

Campionii cred ca vor avea mai multe victorii in viitor.

Credinta le este mai puternica decat frica. Energia de care dau dovada este mai mare decat corul inevitabil al “prietenilor” care subliniaza constant mai toate aspectele negative. Siguranta lor este mai mare decat toate indoielile, firesti, in asemenea parcurs. Pasiunea le este mai mare decat provocarile cu care se intalnesc, alegandu-si ei provocari pe masura puterilor proprii. Si in cele mai grele situatii, campionii cred ca zilele bune sunt undeva in fata lor, nu in trecut. Adica cred in viitor.

Inchei aici, dorindu-ti cu sinceritate …campionate provocatoare!

Articol preluat de pe blogul MihaiStanescu.ro!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

1346

Presupuneri nefondate despre vorbitul în public

editor — Wed, 26 Mar 2014 07:47:09 +0000

Presupuneri nefondate despre vorbitul în public editor Mie, 03/26/2014 - 08:47

Când te apuci să vorbești în public ești tentat să crezi că cei care te ascultă sunt interesați de tine, ceea ce nu-i deloc adevărat. Această credință nu este atât de inofensivă precum pare, pentru că odată ce-ți cucerește mintea îți pune pe umeri o presiune artificială uriașă bazată pe presupunerile, de cele mai multe ori false, că spectatorii:

Te vor judeca cu asprime
Își doresc să te faci de râs
Nu vor observa că nu-ți asumi nici un risc și spui numai platitudini
Vor trece cu vederea că vorbești fără pasiune
Se vor enerva dacă te simt vulnerabil
Vor fi încântați dacă ești serios și încruntat
Vor crede că ai ceva important de spus cu cât folosești materiale mai multe

Participanții la întâlnirea de business unde vorbești și tu s-au adunat pentru că-i interesează în ce fel își pot îndeplini visurile, țelurile și dorințele proprii folosind învățămintele pe care le pot trage din poveștile vorbitorilor. Au venit să afle lucruri noi, să învețe tehnici cu care și-ar putea rezolva problemele, să compare ce știau de acasă cu ce aud acum și eventual să se distreze. Îi interesează propria persoana, valorificarea la maxim a timpului investit și beneficiile pe care le vor avea profitând de experiențele puse-n discuție.

Dacă te pasionează vorbitul în public pentru că ai un mesaj de transmis, vrei să convingi și să-ți ajuți ascultătorii, iată câteva idei utile:

Pasiunea în speech demonstrează că ești sigur pe tine, ca vrei să-ți împărtășești cunoștințele și experiențele. Cu cât ești mai pasional cu atât ești perceput ca fiind mai carismatic.

Asumă-ți riscuri sau audiența te va vedea ca fiind plictisitor, nesigur pe ce ai de spus, cu intenții ascunse. Neasumarea niciunui risc are riscurile ei.

Nu folosi prea multe cifre, paranteze sau dovezi. Spune povești și oamenii vor simți că există legătura emoțională necesară ca să-ți primească deschiși mesajul.

Nu te da perfect sau infailibil. Nu vei păcăli pe nimeni iar credibilitatea ta va avea de suferit. Se va crea în public o suspiciune generală față de tot ce zici și dorința de a te contrazice.

Rigiditatea nu înseamnă profesionalism și nici nu va fi confundată cu stăpânirea sau cunoașterea aprofundată a subiectului. Ascultătorii ar putea percepe că te poziționezi ca fiindu-le superior și s-ar putea simți intimidați, nervoși, indiferenți sau gata să arunce cu roșii.

Vorbitul în public trebuie să fie plăcut și distractiv și pentru cel care vorbește, altfel nu are nici un sens să te sui pe scenă și să deschizi gura.

Mai sunt multe alte tehnici care te pot ajuta să fii un vorbitor în public mai bun decât ești deja. Le poți afla și practica înscriindu-te la cursul de Public Speaking al lui Keith Parker. Detalii despre eveniment si modalitatea de inscriere gasesti aici!

Articol preluat de pe blogul How To Do It!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

Tags

Autor

Poveste de viaţă... în poveşti. Cu Carmen Iliescu Nicolau

editor — Sat, 22 Feb 2014 13:26:36 +0000

Poveste de viaţă... în poveşti. Cu Carmen Iliescu Nicolau editor Sâm, 02/22/2014 - 14:26

Când am început să stau de vorbă cu Carmen şi am rugat-o să îmi povestească câte ceva despre ea, orele au început să curgă.. Şi la fel şi paginile! Este un om fascinant atât prin modul în care povesteşte, cât mai ales prin felul în care şi-a trăit viaţa. Mai în glumă, mai în serios, am concluzionat amândouă, la sfârşitul discuţiei, că ea nu se încadrează la « Oameni pe drumul lor », ci este, mai degrabă, un Om pe drumurile lui sau chiar pe o “highway” (termenul englez pentru “autostradă” ni s-a parut mai sugestiv), cu multe benzi care au şi au avut o singură direcţie: ÎNAINTE ! :)

La sfârşit, am fost în dificultate: ce să păstrăm, ce să tăiem, pentru că mediul online cere, în general, ca totul să fie “scurt şi la obiect”. Ori, cele aproape 10 pagini A4 adunate doar “pe scurt” sigur nu se încadrau în “tiparul online”. :)

După numeroase încercări eşuate de a scoate doar câteva idei din context, mi-am dat seama că, pentru a o putea cunoaste cu adevărat pe Carmen Iliescu şi a ne inspira din unicitatea vietii ei (cu toate detaliile « picante » pe care le-am descoperit), atunci trebuie să renunţ la ideea de “scurt şi la obiect” şi să las liberul arbitru al fiecăruia dintre voi să aleagă unde se opreşte din citit.

Aşadar, am adunat tot ce am putut despre ea şi am aranjat totul sub forma unor poveşti (în două părţi) pe care, sper că, le veţi savura lângă o cană de ceai cu miere, un pahar de vin fiert, o limonadă, un rom sau orice altceva vă place…

Despre mine, cândva, demult.. :)

[[{"fid":"1474","view_mode":"teaser","type":"media","attributes":{"height":"391","width":"240","style":"float: left; margin: 1px 10px;","alt":"Carmen_Iliescu_copilarie","title":"Carmen Iliescu in copilarie","class":"panopoly-image-quarter media-element file-teaser"}}]]Cred că m-am născut zâmbind, măcar în gând. Are legătură cu starea mea fundamentală.

Amintirile cele mai vechi sunt despre un iepuraş alb într-un coş de răchită maro închis şi despre prima păpuşă, Irina… Cred că era o visătoare, nu ştiu cum se făcea că ochii ei albaştri se uitau mereu spre cer.

Înainte de a merge la grădiniţa cu un dud mare în curte, începusem să beau cafea fără ştirea mamei. Aveam un serviciu de ăla minuscul de porţelan aurit, iar cănuţa mea era cam cât un degetar. Stăteam cu bunica Pica pe terasă, fumul de la ţigară i se amesteca prin buclele scurte alb-albăstrii şi îmi spunea cum o ceruse de soţie nenea Gri, cu pistolul în mână şi furată de sub nasul altui pretendent. Eram foarte fericită să mă joc prin dormitorul lor: din dulap răzbătea miros de lavandă uscată şi cuvertura grea de macrame dublată cu atlas răcoros curgea peste marginea patului până la podele. Aveau tablouri de mari pictori români, minunate… şi, mai ales, un vas de sticlă cu capac, plin cu bomboane multicolore de zahăr candel- eu credeam că mănânc sticlă dulce.

De la şcoala primară am rămas cu amintirea învăţătoarei care ne privea duios când ne-a făcut pioneri şi când o colegă a recitat uimitor, cu patos teribil, lunga poezie El-Zorab de Coşbuc. Mai e şi amintirea despre trasul de cozi şi zăpada pusă cu forţa înăuntru hainelor…. Către sfârşitul anilor de primară am aflat că oamenii mor: învăţătoarea… bunica Pica…

Generala şi liceul seamănă cu o plimbare cu bicicleta Pegas albă, un fel de primăvară cu zambile, copaci înfloriţi şi puf de plop risipit pe trotuare. Serbări, UTC, antrenamente pe stadion, cantonamente, sport făcut cu bocete, împotriva ideilor lui tata - că cine se ţine de fugă nu se poate ţine şi de carte. Pantaloni evazaţi şi ceaiuri dansante, scrisorele, poezii şi sute de probleme din culegeri. Un profesor renumit de fizica, slab, energic şi cu ochelari cât degetul de groşi, în rame negre. Profesoara de Română, o fiinţă delicată şi elegantă, cu eşarfe de mătase şi deux-pieces în culori pastelate. Râdeam şi atunci mult şi deloc prosteşte, toţi colegii şi prietenii erau inteligenţi şi citeau romane cumpărate pe sub mână sau ‘la pachet’ cu documentele Congresului PCR. Citeam mult, mult. Bibliotecara era o doamnă cam trecută pe care o iubeam şi la care ne confesam cu toţii. Aproape la orice vârstă, dar mai ales în adolescenţă, orice iubire imposibilă se poate trata cu o carte – citită sau scrisă…

Aş putea spune că anii de liceu au fost ca în filmul cu pricina, mai ales că actorul principal era, pe atunci, colegul nostru (Adrian Păduraru).

Facultatea, cea dintâi, este una din uimirile mele. Pentru că era de mecanică - cum am putut să învăţ şi încă bine toate acele imposibil-de-ţinut-minte materii ?!

Lumea anilor ‘80 începuse să devină tot mai puţin colorată, griul şi negrul se răspândiseră şi chiar şi albul era cam murdar. Se vedea tot mai mult praf şi noroi şi cozi pornite de cu noaptea chiar şi pentru lapte şi paine. Dar eu râdeam cu gura până la urechi, de la a fi parte din momentele când s-a format grupul Divertis şi tabere împreună cu grupul prin mai toată ţara, până la înrolarea "din firea lucrurilor" în partidul comunist, ca posibil tratament împortriva aluziilor umoristice dar şi ca armonizare cu imaginea de student silitor.

Dacă are vreo importanţă culoarea părului, probabil că am fost prima « blondă de la Divertis », un grup care
[[{"fid":"1477","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"197","width":"350","style":"float: right; margin: 1px 10px;","alt":"Carmen_Iliescu_Blonda_de_la_Divertis","title":"Carmen Iliescu- Blonda de la Divertis","class":"media-element file-default"}}]]numai feminist nu era… Am încă proaspătă amintirea unei poezioare care declara destul de explicit viziunea asupra femeii « Tânără nu-s, frumoasă nu am fost / Şi minte n-am avut, Că n-avea rost… ». Cristi Grecu îmi este văr iar Silviu Petcu a fost colegul meu de bancă la liceu. În acei ani de agonie a socialismului, când ne lipseau atât de multe, de la mâncare şi căldură până la libertatea exprimării, frustrarea era un sentiment naţional. Eu cred că Divertis a găsit o aproape imposibilă cale de defulare publică, o vindecare. Poate ştiţi că tovarăşa Elena Ceausescu era numită popular Coana ‘Leana. La un spectacol a fost suficient să se rosteasca doar titlul « basmului » Făt Frumos şi… Mariana Cosanzeana, ca sala pur şi simplu să descarce hohote de râsete care au ţinut minute în şir fără să fie spusă nici o altă vorbă. Apoi, întregul monlog a fost înţeles imediat ca o caricatură batjocoritoare la adresa cuplului Ceausescu, asa cum de fapt şi fusese gândit. Pentru mine, trăind din interior fenomenul, a fost ca o şcoală a subînţelesului şi înţelesului dublu, a ambiguităţii intenţionate. Au fost probabil anii în care am râs cel mai mult, mi se potrivea şi, în plus, era o terapie psihică extraordinar de eficientă împotriva aberaţiilor epocii. Asta cred că a fost un alt noroc în viaţa mea, să fiu în această conjunctură şi să îmi ascut mintea, pentru că starea umoristică presupune să îţi antrenezi atenţia, să surprinzi oportunitatea, să demontezi şi să montezi transe, să foloseşti cuvintele în multe feluri şi, desigur, să ai gândire laterală. Un antrenament foarte bun pentru un viitor NLP coach. Dar despre asta mai târziu...

Între timp, asimilam inginerii şi făceam proiecte, ascultam jazz şi Brahms. Oricât de meschine erau vremurile, mă simţeam bine în viaţa mea, mă simţeam răsplătită de faptul că aveam prieteni deosebiţi. Înaintam spre a fi adult, sesiune dupa sesiune, distracţie după distractie până când, aşa cam din senin, a venit repartiţia la post.

Cam de pe aici obişnuieste lumea să înceapă Curriculum Vitae. :)

În căutarea « menirii profesionale » şi SRL-urile

Când am terminat facultatea, oraşele mari erau ‘închise’ şi, în locul unei navete săptămânale la 200-300 de kilometri de casă, am preferat să plec temporar în Ardeal, unde aveam rude şi prieteni.

Proiectam la secţia de prototipuri, cuptoare şi benzi transportoare într-o fabrică de ‘speciale’ -armament şi muniţie. Iubeam planşeta Robotron şi, dacă aş fi ştiut la vremea aia despre StarTrek, cred că mi-aş fi imaginat că eram căpitan de navă. Era aşa de frig iarna în atelierul de proiectare că stăteam îmbrăcaţi în costume matlasate de ski şi cu mănuşi pe mâini. Era cam greu să tragi linii subţirele şi precise cu mănuşi, dar mai făceam câte un ceai la fiecare două ore. Ne încălzeam şi fierbeam apa pe o improvizaţie de reşou – o cărămidă de BCA cu rezistenţă electrică.

Deşi eram departe de casă şi vechii prieteni, am preţuit mult bucuriile posibile în acele timpuri : mergeam la nunţi ca în poveşti cu 12 feluri de prăjituri, făceam excursii prin zăpadă şi la capătul potecii frigeam o slănină şi o puneam pe pâine neagră. Oameni faini ardelenii, cred că sunt cei mai uniţi dintre români.

Aveam un salariu incredibil de mare, îmi cumpăram câte o pereche de pantofi eleganţi la fiecare leafă şi în acelaşi timp nu aveam de unde lua ouă şi nici măcar iaurt… Îmi trimitea mama, din Moldova, pe tren în cutie de lemn căptuşită cu polistiren, salamuri şi pui congelaţi de la ‘Partid’- avea ea acolo o intrare.. Pe drum se mai stricau dar nu se punea problema să fie aruncate…

Mai o indigestie, mai o pereche nouă de decupaţi din antilopă, mai o nuntă şi o canastă, mai o vizită acasă după 12 ore cu Trenul Foamei, care făcea lungul drum dintre vestul şi estul extrem al ţării… şi uite aşa stagiul de inginer în Ardeal s-a terminat mai repede de cei trei ani programaţi, căci nişte directori omenoşi de pe acolo au găsit o cale să mă transfere, înţelegând că e nevoie de mine acasă - tata era după al treilea accident vascular, pe mama o accidentase rău o maşină şi era cam toată pusă în ghips, iar bunica dinspre mamă făcuse un infarct.

Am venit înapoi acasă ca inginer în cooperaţie – un fel de stat capitalist înăuntrul statului comunist. La serviciu tot râdeam, aşa în ciuda a orice, mai ales la îndemnul managerial adresat oricărei femei de pe la birouri ‘Mărioara, dă-i cărbuni !’. Am ‘dat cărbuni’ calculând salarii pe ‘documente cumulative’ – nişte tabele tipărite pe cearşafuri de hârtie de un metru lungime, am făcut devize de reparaţii şi întreţinere la lifturi şi macarale, am calculat manopera în auto-service şi preţuri pentru obiecte electrocasnice reparate… Tata s-a stins în primăvara dinaintea Revoluţiei, mama s-a pensionat şi am rămas un fel de ‘stâlpul’ familiei.

M-a prins "Revoluţia" aşezată pe un taburet de ţeavă metalică cu pernă învelită în pvc roşu, lângă soba de teracotă în care ardeam cutii de carton de prin curtea secţiei de lifturi. Am rămas cu gura căscată lângă radio de unde se auzea ce ne doream demult : căderea regimului era pe cale să se întâmple. Dar s-a întâmplat prost, toată povestea a luat-o razna şi au murit oameni. Îmi pare aşa de rău şi mă doare şi acum pentru acele vieţi stinse, probabil, din prostia altora.

La un an după Revoluţie, gata antrenată de sistemul cooperatist

pentru economia de piaţă, am înţeles că ocaziile trebuie folosite şi am început să muncesc în afara serviciului : am pus autorizaţia în parbriz şi caseta pe Dacia moştenită de la tata şi am început să fac curse cu studentele grecoaice, eram preferata lor între cămine şi facultatea de medicină, ba chiar le duceam şi până în capitală, când plecau cu avionul acasă. Era foarte bun câştigul pe timpul ăla, business-ul era la început şi toate variabilele duceau la un profit de excepţie: în două, trei zile puneam deoparte cât valoarea unui salariu de inginer. Am fost recunoscătoare tuturor greutăţilor care m-au făcut inginer în cooperaţie, căci în felul ăsta, aveam deja în bagajul meu de experienţă un mod diferit de gândire şi o mulţime de know-how pentru lumea care se deschidea sub noul regim politic. Imediat a început febra SRL-urilor şi am fost printre primele sute de români care “făceam firmă” S.R.L. Mai mult, învăţasem bine legislaţia şi, împreună cu o avocată, ofeream servicii de înfiinţare - firma şi suta de dolari! Încă nu se putea face copy/paste în word, aşa că scriam la maşina de scris, aia cu clape…

În vremurile alea de entuziasm şi visare, m-am căsătorit şi, împreună cu primul soţ, am început să încercăm fel şi fel de afaceri care, privite peste ani, erau care mai de care mai… comice, ai ghicit ! Mi-aduc aminte de un import de vreo 60 de tone de făină din Turcia, pe timpul când ţineam legătura cu şoferii de TIR prin pager iar fax-ul era o invenţie tehnică greu de accesat. Era palpitant ! Sau de nişte televizoare second-hand din Germania pe care le reparam şi le vindeam cu garanţie de 6 luni, cred că eram singurii nebuni care aveam aşa o bună practică în acele timpuri. Business-ul mergea pe baza de anunţuri la mica publicitate în ziar, făcusem în camera mare din casa bunicii un fel de magazin unde veneau clienţii să îţi aleagă televizor color nemtesc. Bunica trebuia ascunsă în ultima cameră, că nu dădea bine cu tehnica de vârf !

[[{"fid":"1476","view_mode":"teaser","type":"media","attributes":{"height":"320","width":"240","style":"float: left; margin: 1px 10px;","alt":"Carmen_Iliescu_tinerete","title":"Carmen Iliescu in tinerete","class":"panopoly-image-quarter media-element file-teaser"}}]]

Eram convinsă că sunt făcută pentru a pune capitalismul pe roate în orasul nostru de frontieră şi acţiunea palpitantă de la începuturile "privatizării" mă convinsese că lucrurile, chiar şi în România, se pot schimba în bine. Mai mult, prima ieşire din ţară, cred în ’91, mi-a deschis perspectiva ungară şi germană sub ochi şi am observat că trebuie să facem ceva asemănător ca să avem o viaţă mai bună. Prin ’92 am început comerţul cu laminate spre Italia şi în ’94 s-a reuşit fondarea unei firme italo-române de producţie metalurgică.

Apoi a venit încă un business important, de servicii pentru proiectarea şi livrarea de depozite care, alături de prima afacere de producţie metalurgică, a crescut constant şi amândouă există şi acum, dupa 20 de ani (capital cu şase zerouri la euro, câteva zeci de salariaţi).

La sfârşitul anilor ’90, munca mea era mai ales de management, implicarea şi energia erau foarte mari, răpunderea pentru tot mai mulţi angajaţi punea multă presiune, legislaţia era într-o continuă modificare, 12 ore de munca pe zi era o durată obişnuită, iar weekend-urile de multe ori le petreceam cu nasul în documentele pregătite pentru contabilitate. Nu pot să nu râd la gândul că prietenul care ne ţinea contabilitatea, acum un mare profesor universitar şi expert financiar, venea şi el rupt de oboseală de la profesoratul lui, ajungeam să ne vedem de obicei spre seară şi, nu de puţine ori se întâmpla să începem prin… a pune toţi capul pe masă şi a lua o jumate de oră de somn înainte de a deschide catastifele…

În paralel cu activitatea din firme, am început să învăţ şi se pare că acest proces al învăţării odată re-pornit nu l-am mai putut opri niciodată. Am devenit manager şi auditor certificat pentru managementul calităţii, am avut propria firmă de consultanţă în domeniul ISO9000 încă de pe timpul când multă lume credea că e vorba de o sectă. Zâmbiţi, ştiu, dar timpul schimbă percepţiile.

Tot în acea perioadă, am făcut şi un pas în afara a tot ce muncisem până atunci şi, iarăşi, am intrat pe un domeniu nou : pentru aproape 5 ani am fost director executiv la cel mai cunoscut magazin de flori, parfumerie fină, decoraţiuni şi organizări de evenimente din oraşul nostru, Iaşi. Firma aparţinea unei prietene vechi, cu care am devenit încă şi mai prietenă şi împreună cu care acum scriu o carte. Am început să urmăm amândouă cursurile de la Open University/CODECS şi în doi ani aveam Certificatul pentru Professional Management. Stăteam în magazin de la 7.30 dimineaţa pănă la 8 seara, după care ne apucam să ne facem lucrările.

Dupa 2000 am schimbat iar de două ori domeniul de business, mai întâi fiind director comercial la o firmă recent privatizată, cu multe secţii şi câteva sute de salariaţi. Apoi, dorind să mă îndrept tot mai mult spre o activitate cât mai independentă, fără mulţi salariaţi sau gestiune materială, am deschis o agentie de reprezenţă comercială şi tehnică pentru un mare producător italian de îmbrăcăminte, care fabrica în România pentru mărci ca Calvin Klein, United Colors of Benetton, Hugo Boss, Diesel. Independenţa asta m-a costat un efort încă şi mai mare : acopeream aproape toată zona Moldovei, uneori aveam modele contractate şi introduse în fabricaţie în 10 secţii diferite, erau mai mult de 500 de persoane implicate simultan în munca pentru care aveam răspundere, conduceam peste 5000 km în fiecare lună, şi fiind mereu sub stress-ul de a plăti cu penalizări de mii de euro orice greşeală cât de mică, orice capăt de aţă devenea un capăt de ţară… Rămâne pentru mine memorabilă o noapte de iarnă când, întorcându-mă dinspre Bucovina, am luat decizia foarte riscantă de a conduce 150 km printr-o furtună de zăpadă. Până a doua zi dimineaţa, străzile Moldovei erau total blocate sub nămeţi de 3 metri înălţime şi 7 oameni îşi pierduseră viaţa în maşinile înzăpezite…

Dar am şi o altă amintire la fel de spectaculoasă din acea perioadă când, conducând într-o seara de noiembrie pe o şosea, desigur, înecată în beznă, am avut fantastica şansă să mă aflu la momentul potrivit în locul potrivit: o auroră boreală extrem de intensă a devenit vizibilă pe cerul României, un fapt de mare excepţie, de o totală şi copleşitoare frumuseţe. Perdele de verde-smarald şi rosu-ciclam, ploaie de sclipiri aurii, lanterne şi raze de lumină, timp de o oră întreagă. Am trecut de la curiozitate şi un pic de teamă până la bucurie copilarească şi extaz sub cerul care îmi oferea cel mai generos şi fabulos spectacol de lumină. Am simţit că eram din nou răsplătită!

Citeste partea a II-a: "Provocari, (transf)formari si..happy endings never end. Cu Carmen Iliescu"

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Oameni pe drumul lor

Tags

Carmen Iliescu Nicolau

Autor

743

Stefania Oancea: “Simt ca de-abia acum am inceput sa ma cunosc”

editor — Fri, 14 Feb 2014 09:33:58 +0000

Stefania Oancea: “Simt ca de-abia acum am inceput sa ma cunosc” editor Vin, 02/14/2014 - 10:33

Pe Stefania Oancea am cunoscut-o cu vreo 6 ani in urma. Eram la unul dintre evenimentele Fara Cravata- o idee creativa, o metoda de relaxare si, de ce nu, si un teambuilding, prin care angajatii din diverse companii din aceeasi industrie formau echipe si se intreceau in competitii sportive.

Stefania era o tanara plina de energie, zambitoare, deschisa, dar extrem de bine organizata, care emana incredere si profesionalism, desi nu parea sa aiba mai mult de 17-18 ani. N-am putut sa nu remarc ca, in invalmaseala care se creeaza la astfel de evenimente cu oameni multi, diferiti si, mai ales, de business, ea reusea (impreuna cu echipa din acel moment, bineinteles) sa faca din haos o ordine desavarsita.

Intalnirea noastra a fost scurta, nu a fost o colaborare de durata, nu am mai avut ocazia sa ne vedem de atunci, insa a fost una dintre acele situatii in care nu e nevoie sa te revezi cu un om ani de zile si, cu toate acestea, sa se pastreze cumva o legatura frumoasa.

Cativa ani mai tarziu, in 2012, aveam sa o revad, zambind intr-o poza dintr-un interviu despre prima brioserie din Romania, Stephany’s, o afacere pe care o initiase impreuna cu cei doi frati ai sai. Treptat, am inceput sa aflu despre ea, tot din presa, si alte lucruri interesante. Iar cand, in sfarsit, am reusit sa si vorbim, povestea a capatat un alt sens.

Are 28 de ani si 2 fetite minunate (una de aproape 3 ani, iar cealalta de 4 luni). Este Managing Partner with PR expertise la LaserMaxx Romania si la brioseria online Stephany’s impreuna cu fratii sai, tot in aceeasi formula, se ocupa si de o cofetarie deschisa din pasiune pentru arta prajiturilor facute cu migala si dragoste, din ingrediente de calitate- Irina.

De la 15 ani se implica activ in proiecte de voluntariat, creand impreuna cu sotul ei si cativa prieteni Centrul pentru Proiecte Sociale. A inceput sa lucreze de pe bancile facultatii si, desi s-a angajat in firmele conduse de familia sa, a pornit “de jos”, ca orice angajat fara experienta. A crescut treptat, a invatat si a reusit sa isi convinga fratii ca merita sa le devina partener de afaceri. In continuarea are o energie infinita si numeroase proiecte in paralel pe care reuseste sa le coordoneze cu succes si, mai ales, cu pasiune.

A, si v-am mai spus, nu, ca are doar 28 de ani? :)

Nu cred ca mai are rost sa explic de ce povestea ei este un exemplu pentru multi dintre tinerii din ziua de astazi, si nu numai, si de ce a meritat sa devina un interviu de colectie intre ceilalti Oameni pe drumul lor. Este o poveste despre frumusetea tineretii si valori bine inradacinate, despre maturizare, despre munca facuta cu pasiune, dar si o lectie de antreprenoriat- o lume in nu rezisti daca nu stii sa te adaptezi mereu la schimbarile dinamice specifice secolului vitezei:

Luiza Pirvulescu: Vorbeste-mi putin despre tine: ce ai facut in adolescenta si ce iti doreai sa te faci “cand o sa fii mare”? :)

Stefania Oancea: La 15 ani m-am inscris in Centrul de Cercetasi Marinari si eram pasionata de proiecte, de la conceptie pana la implementare. Era o mare bucurie pentru mine sa imi setez un obiectiv si sa vad cum se materializeaza cate putin in fiecare zi. Au fost ani superbi, frumosi, curati, plini de inocenta si de bune intentii. Eram tineri, ne placea sa cantam la chitara in jurul focului, sa mancam mancare facuta de noi la foc, sa stam in natura si sa ii ajutam pe altii. Imaginea aceasta inglobeaza adolescenta mea si tineretea pana la vreo 21-22 de ani. La 18 ani vroiam sa fac o cariera in relatii publice si comunicare. Visam sa ma simt mereu libera si sa am o viata plina de actiune. Asa ca mi-am stabilit ca prim obiectiv admitarea la SNSPA la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice "David Ogilvy". Am mancat filosofie pe paine impreuna cu prietena mea, Ioana, si am intrat amandoua la facultate cu nota aproape maxima. Apoi, in primul an de facultate, si eu si prietena mea ne-am angajat la Agentia Palette, care, ulterior, datorita schimbarii obiectului de activitate s-a transformat in Arenele LaserMaxx. Dimineata mergeam la seminarii, apoi la slujba si la 18.00 ne intorceam la facultate pentru cursuri. Si tot asa. Si in weekend si printre picaturi, proiecte de voluntariat. Aveam o forta de munca fantastica. Dar atunci cand esti tanar, frumos si liber, asa se intampla:)

"Uneori nu esti multumit de munca ta si de rezultate dar este important sa incerci mereu sa fii cat mai aproape de potentialul tau maxim, sa atingi maximul din resursele pe care le ai intr-un anumit moment si sa visezi mereu un pic mai departe."

L.P.: Firma la care lucrai era a familiei tale. De ce ai ales sa pornesti "de jos"?

S.O.: Am pornit exact de unde trebuia avand in vedere ca eram in primul an de facultate. Era o companie tanara, bazata pe meritocratie. Nu cred ca am fost privita ca si cum as fi fost avantajata si nici nu era cazul. Nu am pornit mai de jos si nici mai sus decat alti colegi, am muncit cot la cot la fiecare proiect si am facut ce era de facut in momentul respectiv. Dar prima mea zi de lucru a trebuit sa expediem cateva mii de plicuri deci putem glumi pe tema asta si pot spune ca am plecat de la "corespondenta", ca in filmele americane. Cea mai importanta lectie, utila atat la job cat si in viata, si pe care inca o invat, este rabdarea.

L.P.: Eu te-am cunoscut in perioada LaserMaxx, extrem de entuziasmata de ceea ce faceai acolo. Ce a insemnat aceasta perioada pentru tine?

S.O. LaserMaxx a aparut in 2007. A fost o aventura frumoasa sa promovam acest joc, sa dam locatiei o personalitate, sa stabilim pozitionarea s.a.m.d. Pana atunci organizasem foarte multe evenimente, lucru care imi place si mi se potriveste foarte tare, iar LaserMaxx a presupus la randul sau sa organizam in continuare extraordinar de multe evenimente. A fost o perioada cu foarte multa munca dar care ne-a rasplatit din plin. LaserMaxx a evoluat frumos si este o satisfactie fantastica sa aduci ceva total necunoscut in Romania si sa il duci la nivelul de popularitate de astazi, fara investitii deosebite in publicitate. Eu, si toata echipa de altfel, m-am schimbat in sensul in care o astfel de activitate inseamna sa lucrezi seara si in weekend iar dimineata eram din nou la serviciu la ora 9.00. Am invatat foarte multe lucruri despre viata, despre oameni, despre prietenie si despre munca. Din punct de vedere al meseriei, am vazut ce aduce cu adevarat business-ului tau un client multumit, cat de important este sa fii constant si sa te preocupe fiecare idee, detaliu, fiecare client. Sunt o fire super dinamica si pentru ca sunt si atat de tanara, sunt un om destul de nerabdator. Business-ul acesta, crescut asa, pas cu pas, m-a invatat sa am rabdare si incredere ca atunci cand muncesti in fiecare zi apar si rezultatale. Uneori nu esti multumit de munca ta si de rezultate dar este important sa incerci mereu sa fii cat mai aproape de potentialul tau maxim, sa atingi maximul din resursele pe care le ai intr-un anumit moment si sa visezi mereu un pic mai departe.

"Orice antreprenor iti poate spune ca entuziasmul si bucuria merg mana in mana cu emotiile si stressul."

L.P.: Stephany’s a reprezentat prima ta incercare de antreprenoriat. Cum te-ai simtit vazand-o cum prinde contur, stiind ca era un vis care iti apartine?

S.O.: Stephany's a fost, intr-adevar, prima mea idee de antreprenoriat, plecata de la mai noua mea pasiune, de doar cativa ani, de a face prajituri frumoase. Nu doar bune ci si frumoase. Am descoperit aceasta pasiune intamplator, in perioada in care eram in concediu de maternitate cu prima fetita. De fapt, eu sunt pasionata de gatit si de detalii si am o oarecare latura artistica, iar din punctul asta de vedere Stephany's mi se potriveste foarte bine.

Orice antreprenor iti poate spune ca entuziasmul si bucuria merg mana in mana cu emotiile si stressul. Cam asa m-am simtit si eu pe masura ce ideea prindea contur.

L.P.: Ce te-a invatat aceasta experienta de business?

S.O. In toata perioada aceasta am invatat enorm de multe lucruri noi si nu se poate abstractiza asa usor incat sa intre intr-un articol. Dar daca ar trebui sa pun in trei cuvinte cum simt eu pe pielea mea intrarea in acest nou domeniu, as spune "spirit de echipa".

L.P.: In cele din urma Stephany’s nu a crescut asa cum va doreati si ati pastrat acest proiect la nivel online. Ai fost dezamagita?

S.O.: Poate pare destul de neinteresant dar nu m-am simtit in niciun fel. Pur si simplu am constatat si ne-am adaptat. Stephany's are in fata un drum frumos, fiind in prezent un business stabil, chiar daca a ramas doar la nivel online.

"Suntem o familie obisnuita. Ceea ce ne-au invatat parintii si ne este foarte util in antreprenoriat este sa nu te temi de schimbari, sa fii mereu in miscare. Lectia asta se potriveste foarte bine spiritului meu. Imi place sa vad viata ca fiind libertate si aventura."

L.P.: Proiectele voastre de business (vreo 6 idei frumoase pana acum in toti acesti ani), au pornit cumva dintr-unul intr-altul, din nevoia si dorinta voastra de a va reinveta in functie de schimbarile din piata. Daca Stephany’s si Irina sunt acum pe un teren stabil, stiu ca LaserMaxx este in continua transformare si se intampla lucruri frumoase in acea arena, pe langa luptele cu lasere. :)

S.O.: LaserMaxx Romania este un brand care a aratat multa ambitie de-a lungul timpului. Anul acesta in martie, implineste 7 ani de existenta. In fiecare an, datorita clientilor nostri, a trebuit sa facem un pas inainte si sa mai crestem putin. De la micuta arena din Titulescu, astazi avem doua arene mari si frumoase in doua centre comerciale de mare trafic, AFI Palace Cotroceni si Unirea Shopping Center. Avem cea mai buna oferta pe raportul calitate – pret si mai nou, in arena din Unirii le oferim clientilor nostri spectacole de teatru si concerte. Suntem la inceput pe acest drum dar se contureaza cateva evenimente foarte frumoase iar artistii au primit foarte bine initiativa noastra. Am organizat un mic si simpatic loc de joaca in arena din Unirea pentru familiile tinere care vin insotiti de copii mici. Suntem mult mai pregatiti pentru a gazdui evenimente corporate deoarece avem o oferta imbunatatita la bar, avem o scena, spatiul pentru copii si tot de felul de idei, produse si pachete de servicii. Avem solutii pentru toate nevoile clientilor nostri.

L.P.: Cum sunteti voi, ca si familie, si cum este sa lucrati impreuna? De ce ati ales varianta aceasta?

S.O.: Suntem o familie obisnuita. Ceea ce ne-au invatat parintii si ne este foarte util in antreprenoriat este sa nu te temi de schimbari, sa fii mereu in miscare. Lectia asta se potriveste foarte bine spiritului meu. Imi place sa vad viata ca fiind libertate si aventura. De ce lucram impreuna si nu separat, asta numai Dumnezeu stie. Nu ne-am pus problema intr-un fel sau altul ci pur si simplu lucrurile au evoluat asa. Ne completam reciproc in schema in care lucram. Unul are o latura tehnica si exacta, celalalt este fire expansiva si face mereu planuri pentru anii care urmeaza, iar eu sunt cea care are rabdare pentru detalii si cu memoria cea mai buna:))). Toata lumea ma intreaba de conflicte atunci cand afla ca lucram in familie. Avem aceleasi conflicte pe care le are orice echipa, nu cred ca exista doi oameni in lumea asta care sa gandeasca mereu la fel. Nu este nimic spectaculos in relatia noastra la serviciu pentru ca pastram niste limite profesionale.

L.P.: Voluntariatul (si de ceva timp si CSR-ul) a ocupat un loc insemnat in viata si dezvoltarea ta. Mai ai timp si pentru asta?

S.O.: Voluntariat fac de mult timp insa in ultimii cativa ani nu am mai fost activa. Pur si simplu nu am facut fata pentru ca aveam prea multe lucruri in derulare la job si acasa. Urmarind sirul intrebarilor pare ca sunt un fel de femeie fantastica dar sunt atat de departe de asa ceva. Nu sunt capabila sa fac nici jumatate din tot ceea ce imi propun de aceea as vrea sa imi propun mai putine si sa fiu mai realista cu privire la timpul si la puterile mele. Dar voluntariatul este ceva la care trebuie sa revin neaparat dar trebuie sa implineasca cea mica macar un an de zile ca sa ma pot gandi din nou la asta. Cat despre CSR, nu am avut o strategie coerenta si sustinuta pana acum insa firma este acum intr-un stadiu de dezvoltare in care putem incepe sa vorbim despre asta. Am sustinut ONG-uri care au avut nevoie de ajutorul nostru, am oferit arena de laser tag pentru strangeri de fonduri. Am raspuns pozitiv solicitarilor primite de cate ori ne-a stat in putinta.

"Cred in Dumnezeu, in normalitate, in decenta si in cumpatare. Apreciez valorile simple romanesti in ceea ce priveste familia si mi-e teama de exagerarile pe care le ofera acum societatea sub pretextul libertatii. Nu sunt o extremista dar nu voi ezita sa le tin pe fetele mele ferite de uratul, de violenta si grotescul pe care le promoveaza societatea actuala."

L.P.: Cat de usor se impaca viata ta de familie cu viata de business?

S.O.: M-ai blocat un pic cu intrebarea asta. Stai sa ma gandesc.. Cred ca singurul dezavantaj al faptului ca nu este un program de la 9 la 18 este ca aduci acasa griji si ganduri, dar pe de alta parte acest lucru se poate intampla oricum. In rest, sunt mai multe avantaje decat dezavantaje. Si eu si sotul meu iesim mult in oras, avem tot felul de idei si de proiecte, desi de cand avem fetele stam pe loc mai mult. Dar este doar pentru o perioada scurta, in scurt timp ne vom recastiga mobilitatea pentru ca ele pot veni cu noi aproape oriunde.

L.P.: In ce crezi si ce iti doresti sa le insufli fetelor tale?

S.O.: Cred in Dumnezeu, in normalitate, in decenta si in cumpatare. Apreciez valorile simple romanesti in ceea ce priveste familia si mi-e teama de exagerarile pe care le ofera acum societatea sub pretextul libertatii. Nu sunt o extremista dar nu voi ezita sa le tin pe fetele mele ferite de uratul, de violenta si grotescul pe care le promoveaza societatea actuala. Vreau sa aprecieze natura, sportul, prietenii, familia, jocul, sa fie constiente ca in viata trebuie sa muncesti pentru orice si sa simta satisfactia propriilor eforturi. Vreau sa nu arda nicio etapa, sa simta minunatiile pe care le ofera fiecare varsta.

L.P.: Cum te vezi tu, in prezent?

S.O.: Am auzit ca viata incepe cu adevarat atunci cand ai copii si asa ma simt eu acum. Parca as lua-o de la capat si de multe ori am simtit ca bucuriile si ingrijorarile sunt mai puternice de cand sunt mama. Visez sa am timp mai mult. Pentru familie, pentru proiecte de voluntariat si de CSR.
Cum m-as descrie? Nu stiu, fara sa glumesc... Intreaba-ma peste cativa ani. Simt ca de-abia am inceput sa ma cunosc!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Financial Driving Licence

editor — Wed, 29 Jan 2014 21:01:08 +0000

Financial Driving Licence editor Mie, 01/29/2014 - 22:01

Descifreaza limbajul incurcat al... cifrelor!

Ti s-a intamplat sa fi fost personal intr-una din situatiile de mai jos? Ori ai discutat cu apropiati carora li s-a intamplat acest lucru? Daca da, atunci subiectele ce le aducem in discutie in randurile urmatoare ar putea fi o informatie interesanta si importanta.

Unui antreprenor cu un business in expansiune banca i-a inchis linia de credit si nu intelegea de ce, intrucat el considera ca afacerea lui merge bine, vanzarile fiind mai mari decat anul anterior.
Cel mai performant vanzator din echipa a fost promovat ca manager de vanzari. Dupa 6 luni de la numirea in functia de conducere, CEO l-a convocat intr-o sedinta in care i-a expus nemultumirea legata de performanta financiara a departamentului condus de el. Nu intelegea de ce, intrucat volumul vanzarilor era superior target-ului.
Un manager de HR era nemultumit ca in fiecare an i se respingeau propunerile de buget, cu toate ca strategiile de dezvoltare de personal erau bine definite, plecand de la nevoia initiala de instruire, dorinta de instruire a angajatilor si diferenta de performanta.

Cele trei exemple, desi par diferite, au in comun un singur lucru: lipsa pregatirii si a intelegerii principalilor indicatori de performanta economico-financiara pe care ii au in vedere institutiile financiare, actionarii companiilor, managementul de top. Este vorba de limbajul cifrelor pe care, daca il cunosti, poti castiga, daca nu il cunosti, poti pierde.

Pozitia de manager presupune intelegerea si gestionarea capitalului uman (dpdv al structurii si culturii organizationale), a proceselor si procedurilor de lucru, dar si a perspectivei financiare si a profitabilitatii, in context economic la nivel de ramura si economie. Managerul trebuie sa aiba, asadar, o perspectiva si o intelegere atat la nivel micro, cat si la nivel macro a companiei.

De ce sunt respinse proiectele si planurile de bugetare departamentala in cadrul sedintelor anuale de stabilire a bugetului companiei si a strategiei pentru noul an? Pentru ca autorii lor nu le fundamenteaza financiar si nu le sustin corespunzator - nu vorbesc limbajul cifrelor cand prezinta planul intocmit de ei in board meeting.

IMPORTANT! Priveste planul de buget din perspectiva KPI-urilor board-ului!

Asta inseamna sa vorbesti limbajul cifrelor: Cash flow, PNL (cont de profit si pierdere), capital circulant, EBIT, EBITDA, capital angajat, provizioane, amortizare, depreciere…

Deja esti confuz? Foarte multi manageri sunt descurajati, in tentativa lor de a intelege instrumentele si rapoartele financiare, datorita jargon-ului folosit de contabili.

Sa ne imaginam compania ca un automobil! Vanzarile reprezinta motorul, Logistica – sistemul de transmisie, aspectul exterior – Marketingul, confortul interior – HR-ul, Departamentul financiar si controlling - sistemele de siguranta (air-bag, ABS, ESP), Departamentul R&D – computer de bord.

Pentru a intelege ce este important din punct de vedere financiar si cum este condusa o companie, este util a privi lucrurile din scaunul soferului, caci ai putea sa te afli chiar tu, managerul unui departament sau tanar antreprenor, in situatia de a lua aceste decizii.

Ce ai in fata? Sistemul de navigatie care reprezinta strategia companiei si bordul masinii cu instrumentele de conducere.

Gandeste-te ca, in functie de ce-ti indica tabloul de bord (ceasuri, becuri), acestia reprezentand indicatorii economico-financiari, tu iei decizii in ceea ce priveste directia in care te indrepti, traseul, viteza, atat pe termen scurt, dar si cu efect pe termen mediu si lung.

CURS OPEN "FINANCE FOR NON-FINANCIAL MANAGERS"

Participa la cursul FINANCE FOR NON-FINANCIAL MANAGERS si obtine finance driving licence-ul companiei tale sau al companiei in care lucrezi! Lasa cifrele sa-ti vorbeasca, asculta povestea lor!

In zilele de 20-21 februarie 2014 invata alaturi de Adrian Veselu cum sa intelegi efectele financiare ale deciziilor luate in business si sa gandesti prin prisma indicatorilor folositi de top management in evaluarea financiara a performantelor business-ului.

Cui se adreseaza cursul:

Managerilor departamentelor de Vanzari, Logistica, Resurse Umane, Marketing dar si administratorilor de firma, intrucat ii ajuta in intocmirea de bugete si previzionari, in intelegerea impactului deciziilor de strategie.

MAI MULTE DETALII DESPRE CURS SI MODALITATEA DE INSCRIERE GASESTI AICI!

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

Dynamic Learning

Autor

701

Ce facem ca să vindem mai bine în 2014

editor — Tue, 28 Jan 2014 16:28:47 +0000

Ce facem ca să vindem mai bine în 2014 editor Mar, 01/28/2014 - 17:28

În vânzarea business to business, complexitatea proceselor de vânzare, de decizie, de achiziție, de informare a clientului cât și viteza cu care se schimbă mediul extern, strategia competiției sau tehnologia, fac lucrurile din ce în ce mai complexe și mai puțin predictibile. Dacă vrei să ai succes, în ciuda condițiilor aparent nefavorabile, iată câteva inițiative la care merită să reflectezi.

Corelarea strategiei de vânzare cu strategia companiei

În cazul în care compania are o strategie, ea trebuie înțeleasă complet și corect de funcțiunile de vânzări, marketing, market reaserch și corelată cu inițiativele operaționale care vor aduce succesul. Asta presupune dezvoltarea de produse și servicii noi, perierea portofoliului existent, înțelegerea în detaliu a piețelor și a clienților de care organizația are nevoie. Trebuie stabilit clar unde se vor concentra eforturile de dezvoltare, ce va aduce creșterea necesară și care sunt diferențiatorii esențiali față de competiție.

Creșterea profitului

Vremea bătăii în prețuri și a ofertelor de discount-uri aiuritoare și deșănțate în speranța că vei birui competiția, dacă a existat vreodată una în vânzările ”business to business”, a trecut. Așa că trebuie pusă burta pe treabă și găsite modalități de îmbunătățire a margin-ului, de scurtare și eficientizare a procesului de vânzare, de inventare a unor sisteme de bonus care să susțină performanța excepțională fără să premieze concomitent contemplarea sau lipsa de implicare. Alergatul numai după volumul de vânzare, caracteristic managerilor care nu au experiență, cunoștințe și viziune va fi înlocuit de căutarea combinației optime între volum, valoare și relații pe termen lung.

Creșterea aportului vânzărilor prin call center

Vânzătorii la telefon ar trebui să câștige teren odată cu schimbarea obiceiurilor de informare sau cumpărare care aduce clienți mai mulți, mai sofisticați, dispuși să achiziționeze fără să mai fie nevoie de o întâlnire față-n față. Asta înseamnă că oamenii care dau telefoane de vânzare sau de stabilit întâlniri ar fi bine să fie integrați în echipa de vânzări, antrenați să încheie tranzacții oricât de complexe.

Outsourcing-ul acestei activități va scădea dramatic în rândul companiilor care înțeleg că vânzarea este parte integrantă din ”core business” indiferent ce produci, dezvolți, desenezi, inventezi sau implementezi.

Profesionalizarea managementului

Din ce în ce mai puține organizații își vor permite să funcționeze cu un manager de vânzări care este prelungirea inutilă a telefonului CEO-ului sau secretara acestuia care doar întocmește rapoarte, situații și desenează power point-uri care stabilesc vinovăția insuccesului și detaliază, în mult prea multe slide-uri, planuri de redresare complet nerealiste. Șeful vânzărilor ar trebui să știe cu procesul, cu sistemul informatic care susține vânzarea, cu coachingul, trainingul și mentoringul oamenilor din subordine, cu excelența în construirea experienței clientului și cu comunicarea interdepartamentală – în special cu marketingul, dar și cu zonele puternic inerțiale (de suport).

Training pentru vânzători, mai mult și mai deștept

După ani de restriște, revenirea la sentimente mai bune față de îmbunătățirea abilităților vânzătorilor este mai mult decât necesară, este vitală. Există oameni în poziții de entry level cărora nu li s-a spus nimic nici despre produse și servicii, nici despre abilitățile de vânzare înainte de a fi trimiși la luptă. Vânzătorii vechi au fost lăsați de capul lor de ani buni și au început, încet și sigur, să se deprofesionalizeze și să creadă fără rezerve în propriile scurtături și rețete tranzacționale care sunt doar excepții (ne)fericite. Nu-mi imaginez că numărul de ședințe de învățare în sala de curs pentru vânzători va crește spectaculos, ci că se va căuta combinația optimă între curs, e-learning, studiu individual plus debrief-ul învățămintelor cheie în echipă , coaching și mentoring. În ceea ce privește training-ul propriu zis, cred că vor da rezultate programele holistice care îmbină procesul de vânzare, abilitățile, modalitățile de gestionare ale pâlniei de prospectare și tehnicile de influențare ale procesului de decizie al clientului.

O segmentare mult mai precisă a piețelor

Nu în ultimul rând, este absolut necesară o segmentare cât mai precisă a piețelor țintă pentru a exista capabilitatea de a livra soluții și produse care să răspundă cât mai exact nevoilor specifice ale fiecărui segment și de a comunica precis și la obiect valoarea pe care compania o oferă pieței. Vestea proastă este că atomizarea segmentelor de piață, care răspunde nevoilor departamentului de vânzări, va pune presiune pe oamenii de la marketing și cei de la market research să țină pasul cu solicitări noi și mult mai complexe de a genera și difuza conținut.

Este nevoie de mai multă transparență, disponibilitate de a colabora, a ajuta și rezolva bătăile de cap ale clientului existent sau potențial. Pentru asta, vânzătorii și șefii lor trebuie să învețe permanent despre soluții, abilități, procese și să înțeleagă, în toată complexitatea lor, cerințele și dorințele celor cu care-și propun să lucreze.

Dacă vor să vândă mai mult…