Hormonii si organizatiile: ce ne impinge spre schimbare?

editor — Thu, 19 Jun 2014 03:19:24 +0000

Hormonii si organizatiile: ce ne impinge spre schimbare? editor Joi, 06/19/2014 - 05:19

In viata ai momente in care astepti cu nerabdare schimbarea – cand iti iei o locuinta noua, ai schimbat job-ul cu unul mai bun, pleci in vacanta – si cand esti paralizat de frica schimbarii – iti este frica de desfiintarea postului pe care il ocupi, iti este frica de urmatorul interviu de evaluare cu seful tau.

In consecinta, schimbarea “vine la pachet” fie cu eustres, fie cu distres. Eustres este stresul asociat evenimentului ce degaja placere, nerabdare, bucurie. Distresul este asociat stresului negativ, ingrijorarilor,spaimelor, fricilor.

Eustresul degaja endorfine. Distresul secreta cortizol si alti hormoni nocivi organismului.

Endorfinele sunt nişte hormoni pe care şi-i secretă singur organismul şi care au rol analgezic şi efecte benefice asupra stărilor afective.

Sentimentul dobândit de neputinţă - mentalitatea de victimă, de inadecvare - îi creează individului senzaţia că şi-a pierdut controlul şi-i accentuează considerabil starea de stres. Prelungirea senzaţiei de neputinţă face ca organismul să secrete în exces hormonul numit cortisol, care afectează negativ capacitatea sistemului imunitar de a lupta cu infecţiile sau cu anumite forme de cancer. De asemenea, duce la scăderea aportului de dopamină de care are nevoie creierul - o substanţă care ajută la combaterea stărilor depresive.

Citeste si articolul Cum sa conduci... schimbarea

In consecinta, orice proces de schimbare genereaza intr-o masura mai mare sau mai mica o anumita cantitate de stres, fie acesta pozitiv sau negativ.

In timp, s-a constatat ca fiecare persoana are un grad de toleranta mai mare sau mai mic la stres-ul negativ, in functie de constitutia sa fizica, psihica si de expereintele avute de-alungul timpului.

Ce anume genereaza acest stres negativ? Frica.
Acest sentiment este crescut si hranit de liderii acestei lumi de multe mii de ani si au fost dezvoltate o multitudine de forme si de mijloace de a mentine si creste teama si frica in randul oamenilor. De la religia traditionala pana la new media si social media (noua religie a secolului XXI).

Citeste si articolul Managerii nu fug de probleme. Fug de solutii!

Este suficient sa deschizi jumatate de ora televizorul si sa-l pui pe stiri ca sa te lamuresti. Frica conduce lumea. Frica ca nu ajung banii, ca nu ajunge petrolul, ca nu este destula apa, ca nu avem…ca nu este destul…

OK, acest lucru va trebui sa se schimbe si inca destul de curand. In primul rand datorita impactului imens de mare pe care il are starea de frica si de distres in ceea ce inseamna starea de sanatate.

Deci am vazut cum reactionam la schimbare, prin stres, fie acesta pozitiv sau negativ, dar mai mult negativ decat pozitiv.

Cu toate astea ce ne impinge sa facem schimbari in viata, chiar si atunci cand ne asumam riscuri mari?

Raspunsurile ar fi cam asa:

Frica cumplita de o situatie mult mai grava daca nu se intreprinde ceva
Dorinta de a inlatura plictiseala/sau dorinta de adrenalina
Oportunitatea zarita la un moment dat de a obtine un castig neasteptat
Spiritul de aventura

Cu siguranta ca fiecare cititor mai poate adauga ceva, in functie de ceea ce il anima pe el sau pe ea.

Acuma in mediul corporatist, evident este folosita frica. Frica “de mai rau”.

“Daca nu facem asta acum, imediat, va fi mai rau de atat nu peste mult timp”! Aceasta este una dintre explicatiile cele mai des intalnite.

Citeste si articolul Morcovul sau batul? De ce ce nu merge schimbarea "cu de-a sila"?

Personal cred ca noi ca si popor mai usor ne mobilizam la rau decat la oportunitatea de a avea ceva mai bun. Mai usor ne misti din loc aratandu-ne vatraiul decat covrigul.

Mediul corporatist nu face exceptie de la regula. Pune raul inainte sau coercitia ca sa te impinga sa faci ceva anume, sa accepti o schimbare sau cel putin sa nu te opui.

Si, daca este sa fim sinceri cu noi insine, observam ca, desi oamenii zic ca o accepta, ei se opun, intr-un mod orarecum original. Si anume prin lipsa de reactie. Adica nu fac nimic. Zic ca tine si nu fac nimic.

Ca si in epocile in care navaleau turcii peste noi. Ne retrageam in muntii si stateam acolo pana fie plecau aia ca nu aveau ce manca, fie se plictiseau…si tot plecau pana la urma. Si atunci coboram si noi din munti si o luam de la capat.

De felul nostru ca popor suntem conservatori. Dar este si ceva bun aici. Altfel nu am fi rezistat atatea mii de ani.

Singura strategie buna sau castigatoare este sa stai – oricat ar dura – si sa le explici ce si cum. Daca nu vezi nicio urma de entuziasm autentic, atunci fii convins ca “nu au cumparat”. Nici ideea si schimbarea cu atat mai putin.

Citeste si articolul Ce face diferenta intre succesul si insuccesul schimbarii?

Acest simptom are un singur leac: comunicare, comunicare, comunicare! Si cand spun asta nu am in gand in niciun fel “manipulare”. Acest lucru este exclus si atat de nociv incat ma cutremur numai la acest gand.

Explicati care sunt avantajele si riscurile. Fiti sincer si deschis. Si discutati oricat de mult ar dura si nu renuntati.

Oricum schimbarea doare, asa nu este cazul sa o faceti si mai dureroasa. Insa fiti convinsi ca dupa aceea vine si bucuria.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Care este stilul tău emoțional?

editor — Tue, 13 Aug 2013 08:01:10 +0000

Care este stilul tău emoțional? editor Mar, 08/13/2013 - 10:01

Câți dintre noi nu s-au supărat din cauza unei certe, a unei discuții aprinse cu șeful sau a unei note proaste? Ați observat cum unii dintre noi trec foarte repede peste aceste situații în timp ce alții stau îmbufnați sau sunt afectați pentru o perioadă mai lungă de timp?

Richard Davidson, directorul Laboratorului pentru Neuroștiință Afectivă de la Universitatea din Wisconsin mi-a explicat de ce unii oameni sunt mai abili în a-și reveni decât alții și ce indică acest lucru despre creierul lor. Richie, așa cum îi spun eu de ani de zile, este un fost coleg de studii post-universitare de-al meu din urmă cu mulți ani și am scris deseori despre revoluționarele sale descoperiri în domeniul neuroștiinței. Discuția, de această dată, a avut loc pentru un CD audio, „Educă-ți creierul: cultivarea abilităților emoționale – (Training the brain: Cultivating Emotional Skills).

Bineînțeles că este normal să fii supărat atunci când întâmpini greutățile vieții; așa suntem construiți. Dar unii dintre noi își pierd cumpătul la cea mai mică provocare sau rămân blocați pe o anumită situație pentru mult timp. Aceste diferențe, conform lui Davidson, sunt explicate prin funțiile creierului.

Pentru cei predispuși să-și piardă cumpătul foarte ușor sau cei care rămân supărați o perioadă semnificativă de timp, circuitul din zona creierului care se numește amigdala – alarma noastră pentru amenințare, pericol și frică - este activ. După spusele lui Davidson, când laboratorul său scanează creierele unor astfel de indivizi, rezultatele indică o reacție clară a mecanismelor ce eliberează cortizol, un hormon-cheie al stresului.

Așa cum am descris în „Inteligența socială” (Social Intelligence) cortizolul poate fi benefic la niveluri scăzute, fiind vital în a ne mobiliza în fiecare zi. Dar atunci când cortizolul atinge cote ridicate și se menține la acest nivel devenim suprasolicitați emoțional. Aceasta, mi-a spus Davidson, are un impact și asupra stării noastre de sănătate. David Spiegel, de la Universitatea de Medicină din Stanford, a descoperit că femeile cu cancer la sân în fază terminală, a căror niveluri de cortizol au rămas la cote foarte înalte, au fost răpuse de cancer mai devreme.

Indivizii care suferă de fobii nu au problema unei îndelungate stări de stres cauzate de un eveniment, însă prezintă o reacție extrem de rapidă a amigdalei la factori de frică. Cei ce suferă de arahnofobie, de exemplu, își revin la fel de repede ca cei ce nu au această problemă, dar stresul inițial cauzat de frică este atât de mare încât aceștia fac tot ce le stă în putință să nu mai experimenteze acea explozie de anxietate (astfel apărând fobia).

Apoi mai sunt acei oameni care reacționează emoțional foarte puternic, dar care pot sau nu să-și revină rapid sau pot sau nu să își piardă cumpătul foarte ușor. Davidson explică cum cei care au o reacție puternică, dar care își revin repede, pot fi considerați adaptabili din punct de vedere emoțional.

Intuiția îi spune lui Davidson, după cum chiar el precizează, că oamenii sunt atrași de semenii lor care au același stil emoțional sau că renunță la parteneri ale căror stiluri emoționale li se pare că nu s-ar potrivi cu ale lor. Pe de altă parte, poate că ar fi indicat ca cineva care suferă de accese de anxietate să își găsească un partener care ar putea să îi ajute să se calmeze.

Davidson adaugă că oricare ar fi stilul nostru emoțional, circuitele creierului care îl formează sunt, întâmplător, și cele mai maleabile, capabile să se schimbe odată cu noi experiențe.

În cadrul conversației noastre, Davidson dă și vestea bună: practica conștiinței de sine ne poate ajuta să ne îmbunătățim stilurile emoționale.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured