autocontrol

Despre leadership ca o lectie de patinaj artistic

editor — Wed, 12 Feb 2014 08:31:49 +0000

Despre leadership ca o lectie de patinaj artistic editor Mie, 02/12/2014 - 09:31

Luna februarie este categoric luna sporturilor de iarna. Fie ca eram sau nu pasionati de patinaj artistic sau de ski, descoperim acum cate un fragment de text, de videoclip sau de discurs care ne rapeste atentia si concentrarea.

Va propun sa vorbim putin despre leadership ca despre o lectie de patinaj artistic, pentru noi, consumatorii obisnuiti, care nu comenteaza detalii tehnice si nu inteleg cum se tine o pirueta cu trei sau cinci intoarceri.

Un spectacol de trei minute pe gheata este in aceeasi masura despre autocontrol, perseverenta, maiestrie, autenticitate, empatie si comunicare.

AUTOCONTROL

In patinaj, cu cat valoarea concursului este mai mare, cu atat presiunea este mai greu de gestionat. In leadership, unele proiecte cer mai multe resurse de timp si de energie iar cele mai complexe dintre ele cer stapanire de sine, dozare atenta a contributiei si autocontrol.

Iar pentru un lider, de fiecare data cand porneste intr-o noua “calatorie” alaturi de echipa sa este ca si cum ar pasi pe gheata.

Va spuneam aici ca un lider catalizator trebuie sa inceapa dezvoltarea cu sine insusi pentru a putea apoi sa transmita echipei sale curajul, deschiderea si daruirea care sa o ajute sa se dezvolte. A fi un lider nu este intotdeauna despre management, ci este despre adoptarea deciziilor corecte in momentele esentiale, este despre incurajarea lucrului in echipa in momentele de tensiune si despre rabdarea si echilibrul cu care se ajunge apoi la rezultate.

PERSEVERENTA

Orice patinator profesionist a pasit pe gheata ca fiecare dintre noi, duminica sau in timpul liber: stangaci, nesigur, cu elemente de baza proaspat invatate si tinandu-se strans de mantinela.

Ceea ce face diferenta intre un patinator profesionist si distractiile noastre este perseverenta si disponibilitatea pentru performanta.

In leadership, abilitatile si competentele se invata la fel de greu ca elementele din patinaj, cu efort, cu exercitiu sustinut, cu esecuri si cu increderea ca rezultatul este mai important decat drumul anevoios de la inceput.

MAIESTRIE

Eleganta cu care patinatorii executa fiecare miscare, fiecare rasucire a incheieturii mainii, maiestuos, delicat, este rezultatul unui numar fantastic de ore de exercitiu si de repetitii. Iar standardul care stabileste cum se face, cand se face si mai ales cat de bine se face este unanim acceptat si evaluat de o echipa de arbitri.

In leadership, echipa nu mai inseamna arbitri stabiliti formal, ci un grup de oameni care contribuie la atingerea acelorasi scopuri, care participa activ sa obtina rezultate iar validarea liderului se face permanent. Rolul, functiile sale si importanta in desfasurarea activitatii sunt decise de echipa. Cand un lider adauga acestora maiestrie, sau, cum ar spune americanii, Mastery, prin efort sustinut, prin dedicare si tindere catre excelenta, evaluarea sa poate fi numai pozitiva.

AUTENTICITATE

Autenticitatea este despre a accepta cine esti, cum esti si cum te raportezi la ceilalti. Ati vazut cum intra patinatorii profesionisti pe gheata? Ei nu-si pot ascunde aspectul fizic, rezistenta la efort sau la stress, ci se expun autentitici, vii, reali si aduc cu ei tot ce au invatat.

La fel ar trebui sa fie si relatia dintre un lider si echipa sa. Ce cunoaste fiecare, ce-si propune fiecare si ce gandeste despre procesul in desfasurare sunt elemente esentiale pentru functionarea unei echipe. Adevarul despre diferite situatii, despre piedici sau despre succesele echipei este cel care trebuie sa convinga oamenii sa actioneze. Iar un lider autentic este un lider puternic.

EMPATIE SI COMUNICARE

Dansul pe gheata se face intotdeauna pe un fundal muzical. Si lumea aplauda si se ridica in picioare sau tace emotionata de alegerea melodiei. Oricum ar fi, pasii, figurile, miscarile sunt mereu adaptate liniei melodice iar acest lucru apropie sala, ajuta spectatorii sa empatizeze, sa comunice cu starea setata de fiecare patinator.

In conducerea echipei, sa dansezi dupa cum cere muzica inseamna sa fii flexibil, sa te adaptezi situatiilor si ritmului de lucru, sa creezi o voce universala care sa aduca toata echipa la un ritm comun. Apoi, fiecaruia nu-i ramane decat sa se adapteze la stilul de functionare a echipei. Iar asta nu se poate intampla decat printr-o comunicare deschisa, bazata pe principii comune, o comunicare bilaterala si mai ales onesta.

Cursul “Metamorphosis – Leadership prin intuitie” va invita intr-o calatorie in cunoasterea sinelui pentru a potenta Intuitia, Comunicarea, Empatia si Autenticitatea fiecaruia.

Cursul “Metamorphosis – program de leadership prin intuitie”

In cadrul cursului “Metamorphosis – program de leadership prin intuitie”, cei aflati in postura de a conduce sau de a influenta vor descoperi un program de leadership prin intuitie special structurat pentru a crea o punte intre competentele consacrate, necesitatea de inovare si nevoia de folosire a acelui potential personal, cel mai adesea ignorat.

Ceea ce ne propunem prin aceste sesiuni de training prin tehnici teatrale, este reconectarea profunda a liderului la el insusi, in asa fel incat sa fie capabil sa integreze valorile organizatiei in activitatea sa si sa le adapteze stilului personal de lucru. Astfel va fi un individ mult mai satisfacut si implinit personal si profesional.

Cursul se desfasoara pe parcursul a doua zile. Incepe la ora 09:00 si se incheie la ora 17:00.

Urmatoarea oportunitate este 24-25 aprilie 2014. Inscrierile se fac online. Detalii pe pagina evenimentului.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

AI AUTOCONTROL?

editor — Fri, 15 Nov 2013 09:14:59 +0000

AI AUTOCONTROL? editor Vin, 11/15/2013 - 10:14

Potrivit American Psychological Association, “lipsa puterii motivationale (willpower) reprezinta motivul principal pentru care oamenii nu isi ating scopurile”.

Provocarea nu este indeobste legata de lipsa de putere motivationala cat, mai degraba, de lipsa cunoasterii de sine. Odata ce reusim sa intelegem cum functioneaza creierul nostru, mintea noastra, putem face fata si provocarilor legate de motivatie si putere.

Baza controlului de sine este data de cunoasterea de sine. Cu cat ne cunoastem pe noi insine mai bine, cu atat suntem mai capabili de schimbare in viata noastra.

Structura puterii motivationale

Nu exista, de fapt, o singura putere motivationala ci trei: “Eu voi face…!” (I will!), “Eu nu voi face…!”(I won’t!) si “Eu vreau…!” (I want!)

Orice provocare legata de puterea motivationala poate fi reformulata folosind una din aceste forme. De exemplu, renuntatul la fumat poate fi o ilustrare a lui “Eu nu voi face...!”, dar substratul consta, de fapt, in “Eu vreau!”. Pentru ca nu este vorba de a renunta la un obicei, ci de a imbunatati calitatea vietii personale.

Un creier, doua minti

Exista doua zone care actioneaza atunci cand vine vorba de actiunile cuiva: cortexul prefrontal si amigdala. Prima arie este responsabila cu gandirea decizionala si autocontrolul. Amigdala este pilotul automat al creierului. Ea ne determina sa facem alegeri de care nu suntem cu totul constienti in momentul luarii lor.

Cu cat o persoana este mai constienta de deciziile sale, cu atat mai mult capacitatea sa de autocontrol va creste. Pe de alta parte, daca ne lasam ghidati de pilotul automat, atunci ajungem sa fim condusi de impulsuri. Ele pot fi bune atunci cand gandirea insasi devine contraproductiva. Dar nu in alte situatii.

Dorinta si satisfacerea ei

Exista o zona in creier care este direct legata de ceea ce presupune recompensa. Atunci cand este stimulata, ea genereaza o substanta numita dopamina.

Acest proces poate determina doua situatii posibile: cea in care suntem ghidati de impulsuri si cea in care suntem condusi de propria ratiune.

Unul din scenariile care ne pot face sa intelegem diferenta dintre cele doua stari mentale este atunci cand ne detasam de contextele care determina producerea de dopamina (spre exemplu, mersul in locuri care ne plac, cum ar fi magazinele, restaurantele etc.). Ne “trezim” gandindu-ne pe ce am cheltuit impulsiv, fara sa gandim, atatia bani. Si, mai ales, de ce, cum, cand…

Puterea motivationala inteleasa ca un muschi

O comparatie foarte buna care ne poate ajuta sa intelegem cum lucreaza puterea noastra motivationala este aceea cu un muschi. Cu cat stam mai mult timp neantrenati, cu atat tonusul nostru scade. Ne putem antrena aceasta putere “incarcandu-ne” cu sarcini progresiv tot mai mari.

Suntem liberi sa gresim

Cand ne simtim bine cu ce am reusit sa punem in practica ne dam voie sa ne rasfatam putin. Provocarea este, insa, sa nu cedam ispitei prea mult, ajungand sa ne ingaduim tot mai multe. Este ca atunci cand, dupa o dieta respectata cu strictete, ne bucuram sa mancam o prajitura cu multe calorii. Dar acest lucru nu trebuie sa ne opreasca de la a ne urmari scopurile; este vorba doar de o pauza binemeritata in drumul spre ceea ce ne dorim sa obtinem cu adevarat.

Pe de alta parte, un lucru important de mentionat aici este relatia dintre puterea motivationala si morala. Suntem intotdeauna tentati sa le interconectam pe cele doua. Cu alte cuvinte, daca am mancat prea multa pizza la o masa atunci cand scopul nostru “mare” este sa tinem dieta, ne putem simti vinovati. De ce? Deoarece credem ca am facut “rau”, in loc sa facem “bine”, ca am facut un lucru “incorect” in loc sa fie “corect”. Si atunci ne simtim “vinovati”. Problema nu se pune insa in acest sens. Este vorba, de fapt, de ceea ce ne propunem la nivelul autoreflectiei, de urmarirea planurilor in succesul carora credem cu adevarat, dincolo de satisfactiile de scurta durata date de impulsuri.

Limitele lui “Eu nu voi...!”

Se spune ca un lucru interzis tenteaza si mai mult. Ei bine, cand vine vorba de mintea noastra, se pare ca sintagma se verifica adesea. Tentatia de a te gandi exact cum si la ce "nu trebuie" este mare; e ca si cum ai sta pe marginea unei prapastii si ti se spune insistent sa nu te uiti in jos. Iata de ce este bine ca, atunci cand ne propunem sa realizam ceva, orice, este bine sa nu ne fomulam intentiile si obiectivele folosind acest pilon. Daca ne propunem “sa nu…!” X, avem mari “sanse" sa facem tocmai pe dos.

Efectul “la naiba!”…

In sfarsit, iata si ultima mare provocare cand vine vorba de puterea motivationala. Am dat gres. Am ratat. Poate nici nu ne asteptam sa se intample acest lucru. Poate calculasem foarte bine sansele de succes. Care este tentatia in aceste momente? Sa renuntam…Am ratat o data, hai sa nu mai incercam nimic, sa renuntam la toate celelalte provocari. Sa ne dam batuti ca si cand oricum nu ne-ar mai pasa.

De ce simtim acest lucru? Pe de o parte pentru ca nu vedem planurile noastre din perspectiva. Si atunci cand o rotita din intregul nostru proiect s-a intepenit, tindem sa le oprim pe toate celelalte. Pe de alta pentru ca, intr-adevar, exista riscul confuziei dintre planificare si executie in sensul satisfactiei pe care ne-o dau cele doua. La inceput, cand totul este doar in capul nostru sau pe hartie, lucrurile par sa mearga ca unse. Atunci si increderea este mai mare…

Este, deci, explicabil de ce ne putem simti descurajati, vinovati, confuzi, atunci cand gresim sau, pur si simplu, lucrurile nu ies asa cum le gandisem noi. Ce putem face pentru a merge mai departe? Sa ne observam mai bine, observand, totodata, si amploarea proiectelor noaste. Se pare, conform unui studiu din cadrul Universitatii Harvard, ca intelegerea de sine (self-compassion) foloseste mai bine cand ne aflam intr-un astfel de impas. Autoflagelarea, dimpotriva, creste nivelul de stres si, astfel, probabilitatea sa repetam greselile deja facute creste, la randul ei.

Concluzii

Autocontrolul se bazeaza pe autocunoastere.
Puterea motivationala se sprijina pe trei piloni: “Eu voi face…!”, “Eu nu voi face…!” si “Eu vreau…!”
Orice provocare poate fi reformulata in mintea noastra pornind de la unul dintre acesti trei piloni.
Cand vine vorba de cel de-al treilea pilon, se ridica urmatoarea provocare: atentie la ceea ce ne dorim cu adevarat. Succesul in fata provocarilor va intarzia sa apara daca nu exista o conexiune intre acestea si ceea ce ne dorim cu adevarat. Totodata, daca aceasta conexiune exista, trebuie sa ne asiguram de faptul ca impulsurile noastre nu vor trece pe primul plan, in fata scopurilor cu adevarat relevante pe care ni le propunem.
Cand exista sansa unei posibile satisfactii, creierul va “folosi” dopamina care va determina impulsuri in directia respectiva.
Prin cunoasterea acestor procese avem posibilitatea sa simtim impulsurile dopaminice analizand apoi mental, la rece, daca acele dorinte merita sa fie urmate sau nu cu adevarat.
In sfarsit, daca facem o alegere gresita, intelegerea de sine este de dorit in defavoarea autoflagelarii.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Companie

Exec-Edu