speaker

Pui pariu cu Andy Szekely ca trainingul de speaking e cea mai buna scoala de leadership?

editor — Fri, 07 Nov 2014 08:11:54 +0000

Pui pariu cu Andy Szekely ca trainingul de speaking e cea mai buna scoala de leadership? editor Vin, 11/07/2014 - 09:11

Top 3 in Public Speaking, cu Andy Szekely

...Google iti ofera peste 26.000.000 de milioane de rezultate atunci cand initiezi o cautare cu “public speaking”.

...cei mai mari lideri ai lumii au fost ridicati sau coborati in mintea si inima oamenilor de discursurile pe care le-au tinut.

...teama de a vorbi in public este, in prezent, pe locul 1 intre “fricile moderne”, ea afectand peste 75% din populatie.

...capacitatea de a-ti sustine punctul de vedere in fata altor oameni, indiferent ca e vorba de superiori, de o sedinta, de o prezentare sau de un discurs cu public numeros, este printre cele mai impotante abilitati pe care le poti dezvolta de-a lungul vietii.

...abilitatea de a vorbi in public poate face, astazi, diferenta in viata ta, in personalitatea ta, in business-ul tau sau in cariera ta. Iar aceasta afirmatie este sustinuta de numeroase studii!

Acestea sunt doar cateva dintre argumentele care demonstreaza ca “public speaking” este un subiect de top care merita toata atentia. Asa ca am ales si un speaker de top, Andy Szekely, si l-am provocat sa ne dezvaluie cateva dintre...“topurile” sale legate de vorbirea in public. Iar el ne-a provocat... la un pariu:

Luiza Pirvulescu: 3 discursuri care surprind, pentru tine, arta vorbitului in public.

Andy Szekely: In afara de cele care au schimbat istoria lumii (Luther King, Mandella, etc.) imi place:

Al Pacino in Parfum de Femeie
Mathew McCaunaghy la decernarea premiului Oscar
Julian Treasure la TED

3 mituri despre public speaking care te amuza sau te intriga.

“dureaza o vesnicie pana cand ajungi sa fii un speaker bun”
“nu am nimic interesant de zis”
“sunt cel mai bun” (asta e cea mai tare, pentru ca la nivel de competenta inalt nu exista ''cel mai bun'' decat pentru un anumit tip de public intr-o anumita zi)

3 calitati ale tale ca si speaker.

pasarea (adica in sensul ca imi pasa de oameni, nu ca le dau pase) ;)
originalitatea (materialele pe care le prezint sunt in cea mai mare parte concepte proprii)
profunzimea (nu deschid gura daca nu pot vorbi 5 ore pe un subiect pentru care am alocate 5 minute)

3 lucruri pe care tu le faci inainte sa si dupa ce tii o prezentare.

izolarea – am nevoie de timp cu mine ca sa alchimizez ceea ce prezint
miscarea – am nevoie sa ma misc ca sa pot lasa ideile si conceptele sa se ... sedimenteze
conectarea – aflu cat mai multe despre oamenii din sala si imi imaginez care va fi reactia lor (si care a fost) la ceea ce am de spus

3 mentori sau oameni care te-au inspirat in formarea ta ca speaker si lectiile primite de la ei.

Bunicul meu – aproape nimic din ceea ce e bine dozat nu este gresit
Trainerita britanica Trudi Newton – Orice ai face ramai sincer cu tine
Trainerita canadiana Shelle Rose Charvet – Nu e in primul rand despre tine

3 lucruri pe care ar trebui sa nu le faca niciodata un speaker atunci cand tine un discurs sau o prezentare.

sa nu se pregateasca
sa-si ceara scuze
sa urmeze cursul prezentarii pentru care s-a pregatit chiar daca reactia publicului ii spune ca nu e pe drumul cel bun

3 lucruri care plictisesc garantat audienta.

tonul monotn al vocii
repetarea fara motiv bine stabilit a aceluiasi continut in fata aceluiasi public
formularile cliseu sau povestile rau-spuse

3 lucruri pe care le poti face daca, totusi, vezi ca plictisesti audienta :-)

e bine sa ai altceva dinainte pregatit (portofoliu de activitati)
cere cu premeditare intrebari de la public (anunta ca vei cere intrebari ca oamenii sa aiba timp sa se gandeasca la intrebari)
introdu notiunea de fun time – adica momente de destindere pregatite, in care publicul sa isi schimbe starea

3 tips&tricks care cresc sansele ca prezentarea pe care o sustii sa aiba succes.

Exerseaza si slefuieste primele minute ale prezentarii
Construieste-ti o poveste personala dupa toate regulile
Asigura-te ca ceea ce prezinti e foarte relevant pentru acel public

3 intamplari ciudate/neobisnuite/amuzante pe care le-ai trait sau vazut in timpul unei prezentari.

Un participant la o conferinta s-a ridicat in picioare si a inceput sa tina o pledoarie politica din spatele salii, de nu mai putea fi oprit (a trebuit sa il aplaudam minute in sir)
S-a rupt podiumul sub picioarele speakerului care vorbea (brusc, pe scena era vizibil un prezentator...de la talie in sus)
Un speaker a aparut la conferinta si era o singura persoana in sala, din cauza unui meci foarte important in orasul respectiv. Persoana care era in sala si i-a ascultat discursul era...al doilea speaker din panel... asa ca s-au ascultat reciproc...

3 puncte forte ale Powerful Presenter City Camp, unul dintre cele mai bune programe ale tale.

Iti da structura
Te ajuta sa gandesti ca un antreprenor, nu ca un expert
BLF - adica o formula de feedback pe care am testat-o si care mareste foarte mult viteza de invatare

3 lucruri pe care le castiga un participant in urma experientei Powerful Presenter City Camp.

Scurteaza la maxim timpul de pregatire a unui discurs
Stie exact ce sa exerseze – pe principiul: Esti la un singur comportament distanta de dublarea puterii tale ca speaker
Te ajuta sa iti faci brand

3 motive pentru care conteaza sa inveti cum sa tii o prezentare in public.

Iti cresti pe termen lung veniturile
E cel mai simplu mod de a face networking
Ca lider, poti motiva echipe

3 lucruri pe care ai vrea sa le mentionezi si despre care eu nu te-am intrebat.

Mentionez ca mi-au placut intrebarile tale
Lansez lumii o provocare in 3 pasi:

1. Afirm ca trainingul de speaking e cea mai buna scoala de leadership din lume

2. propun un experiment:timp de 3 luni un grup de tineri face cursuri de public speaking si in paralel un alt grup face 3 luni de cursuri clasice de leadership

3. apoi sunt pusi sa conduca echipe pe proiecte similare si echipele ii evalueaza la final de proiect

Sunt dispus sa bat pariu ca cei care au facut speaking de le-a iesit pe nas vor fi mai buni leaderi decat cei care au facut scoala de leadership

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

public speaking

Andy Szekely

vorbire in public

speaker

Autor

743

Claudia Damoc: “Fericirea nu exista! Exista doar alegerea constienta intre iubire si frica”

editor — Fri, 06 Jun 2014 11:20:29 +0000

Claudia Damoc: “Fericirea nu exista! Exista doar alegerea constienta intre iubire si frica” editor Vin, 06/06/2014 - 13:20

Pentru multi dintre noi, cel mai extrem lucru pe care l-am facut in viata a fost sa ne urcam in ciresul bunicilor experienta despre care, privind acum in urma, inca ne minunam cu un “ce curaj aveam pe atunci!”. Mi-am dat seama de acest lucru stand de vorba cu Claudia Damoc, alpinista care de vreo 6 ani incoace duce steagul Romaniei pe cele mai inalte culmi din lume.

O sa las raspunsurile Claudiei sa vorbeasca despre ea mai mult si o sa ma limitez doar la a enumera expeditiile avute de aceasta, pentru a le acorda importanta cuvenita:

[[{"fid":"2357","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"227","width":"310","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc, Elbrus 2009","title":"Claudia Damoc, Elbrus 2009","class":"media-element file-default"}}]]- In 2008 a urcat prima oara la altitudine, cu Fane Tulpan si Dragos Nedelcu, pe Pico de Orizaba - 5636 m, cel mai inalt varf din Mexic.

- Urmatorul an a cucerit cel mai inalt varf din Europa, Elbrus - 5642m, unde a facut echipa cu Ioana Molnar.

- In 2010, tot cu Ioana a fost in Alaska, pe Denali, 6194m, si a escaladat si Vf. Mc Kinley 6,194 m – cel mai inalt varf din America de Nord;

- La inceputul anului 2011, dupa ce si-a facut “incalzirea” cu muntii Illiniza 5248m si Rucu Pichincha 4680m din Ecuador, Claudia a facut prima cucerire solitara: Cotopaxi 5,897 m, unul dintre cei mai inalți vulcani activi din lume, situat in Munții Anzi.

- Tot in 2011 a realizat si expeditia pe Kilimanjaro 5,895m – cel mai inalt varf din Africa, impreuna cu Vadim Toader si Roxana Toader.

In afara de alpinista, Claudia este speaker motivational, fotograf, organizatoare de expeditii, drumetii si tabere montane si co-fondatoare a doua asociatii non-profit, care promoveaza educatia constienta, sportul si respectul pentru natura. A, si cel mai important, este OM:

Luiza Pirvulescu: Spune-mi ceva despre tine! Ce iti vine in minte prima data!

Claudia Damoc: Iubesc diminetile! Bunica mea se trezea intotdeauna inaintea mea cand eram copil. Imi amintesc de [[{"fid":"2358","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"197","width":"350","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]mirosul de ceai de plante, de lemnele care trosneau in soba pe care-o peticea cu lut an de an, patul mare in care ma scufundam pana venea sa-mi cante ca sa ma trezeasca pentru micul dejun. Vocea ei, lumina clara a diminetii, caldura casei, simplitatea, veselia si iubirea ei. Apoi ieseam afara, la joaca. Langa padurea de fag si brad, indiferent de vremea de afara, era tot timpul ceva interesant de facut.

"N-am avut indrumatori in ce priveste educatia. Imi amintesc ca uneori ma mai intreba cineva din familie daca am trecut clasa..."

[[{"fid":"2359","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"300","width":"200","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Ce visai sa te faci “cand o sa cresti mare”? Pentru ce cariera te-ai pregatit in liceu si facultate?

C.D.: Am terminat ASE-ul – Managment. Apoi am lucrat in Marketing si PR. Insa vroiam sa fiu actrita. Am facut ceva in privinta asta abia la 30 de ani. Am jucat in doua spectacole, care incheiau un curs de un an de zile, pe care l-am facut intr-un moment in care am pus sub semnul intrebarii viata mea profesionala. N-am avut indrumatori in ce priveste educatia. Imi amintesc ca uneori ma mai intreba cineva din familie daca am trecut clasa...

Adolescenta mi-a fost marcata de schimbari majore, de locuri, oameni, scoli. Tranzitiile constante din aceasta perioada mi-au adus multe intrebari despre viata, la o varsta la care ar fi trebuit sa nu iau lucrurile prea in serios. Acum insa, sunt recunoscatoare pentru toate provocarile prin care am trecut. Acestea mi-au modelat caracterul, m-au ajutat sa-mi dezvolt calitati care ma sprijina enorm in viata mea de acum si pe mai departe.

L.P.: De ce si cand ai devenit “exploratoare” cu adevarat?

C.D.: Crescand aproape de munte si avand multa libertate de miscare, am fost mereu o exploratoare. Am mers de mica[[{"fid":"2360","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]] pe munte cu familia si uneori duceam turistii pe potecile marcate de langa Predeal. M-am simtit intotdeauna bine in natura, mergeam fara frica oriunde, aveam o conditie fizica excelenta. Dupa terminarea liceului m-am mutat in Bucuresti si am inceput sa ies la munte in weekend. Mi-am dat seama astfel, ca viata mea langa munte si alaturi de o femeie care m-a invatat enorm despre cum se traieste sanatos, bunica mea, este extraordinar de valoroasa. Muntele a ocupat si va ocupa mereu un loc special in viata mea.

"Cand am ajuns pe varf, m-am gandit “ce caut eu aici?!”. Aveam o senzatie de vid, de greu si usor in acelasi timp, de sens si de absurd, de intelegere si revolta."

[[{"fid":"2361","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]La 32 de ani am plecat in prima mea expeditie, in Mexic, impreuna cu doi prieteni alpinisti. Am urcat pe cel mai inalt varf din Mexic, aflat la 5636m altitudine. M-am antrenat cateva luni si am avut mari emotii, pentru ca nu stiam daca pot sa fac fata efortului urias din timpul ascensiunii. Am urcat pe o noapte senina, instelata. Imi amintesc aproape fiecare pas, emotie si gand. Toate simturile imi erau treze, m-am simtit mai vie ca niciodata. E o senzatie extraordinara, pe care am retrait-o apoi in toate celelalte expeditii la care am participat.

L.P.: De ce abia la 32? Cum ai luat aceasta decizie? S-a intamplat ceva in mod deosebit in acea perioada care te-a facut sa iei aceasta decizie?

C.D.: Expeditiile le incepi cand esti pregatit, cred ca asta este explicatia. Mi-am dorit mereu sa fac asta, dar am plecat atunci cand cineva a venit cu propunerea si cu un plan bine stabilit. E multa logistica in pregatirea unei expeditii, iar eu am avut norocul sa plec in prima mea expeditie cu doi alpinisti experimentati. Asta a facut lucrurile mult mai usoare, cel putin din punct de vedere organizatoric. Munca mea interioara a fost intensa, psihic si emotional numai de mine a depins.

Si da, s-a si intamplat ca ieseam dintr-o relatie de 15 ani si s-a accentuat dorinta de a face lucrurile pe care nu le-am facut cu partenerul meu.

"Nu e nimic intamplator, iar moartea vine la timpul ei. Nu imi traiesc viata gandindu-ma la lucrurile asupra carora nu am niciun control."

[[{"fid":"2362","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Spune-mi ce ganduri ti-au venit primele atunci cand ai pus piciorul pe Pico de Orizaba?

C.D.: Fiind prima mea ascensiune la altitudine, fiecare pas a fost foarte intens. Cand am ajuns pe varf, m-am gandit “ce caut eu aici?!”. Aveam o senzatie de vid, de greu si usor in acelasi timp, de sens si de absurd, de intelegere si revolta. Mi-am dat seama de riscul imens la care m-am expus si tot drumul de intoarcere m-am gandit ca n-o sa mai fac asta niciodata. Dar cand am coborat de pe munte, deja vorbeam cu prietenii mei de urmatoarea expeditie...

L.P.: Multi dintre noi visam la astfel de aventuri insa, trebuie sa recunoastem, nu le facem de teama, in primul rand. Teama pentru propria viata, deoarece ceea ce faci tu este extrem de riscant, la propriu. Cum ti-ai invins aceasta frica? Nu te temi niciodata pentru viata ta?

C.D.: De lucrurile pe care le faci natural, nu-ti este teama. Fiecare are insa zonele lui sensibile, unde teama poate atinge cote uluitoare. Pot fi lucruri simple, de genul traversarii unui rau care-ti ajunge pana la glezne sau sa mergi noaptea prin Bucuresti. Cred ca teama este doar un gand, pe care daca-l crezi, iti poate face viata cum vrea. Atunci [[{"fid":"2364","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"248","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]cand faci ceea ce te indeamna sufletul si te pregatesti cat poti mai bine pentru ce ai de facut, restul e in mainile lui Dumnezeu. Nu e nimic intamplator, iar moartea vine la timpul ei. Nu imi traiesc viata gandindu-ma la lucrurile asupra carora nu am niciun control. Am incredere in ordinea divina a lucrurilor.

"Ma simt recunoscatoare si privilegiata, caci simt ca muntele m-a ales pe mine."

L.P.: Un alt motiv pentru care nu oricine se aventureaza in astfel de experiente este si faptul ca necesita multa munca.

C.D.: Da, aceste experiente sunt intense, din toate punctele de vedere. Ca in orice domeniu, realizarile mele au in spate foarte multa munca, hotarare, disciplina, dedicatie. De multe ori am lasat deoparte distractiile, ca sa merg la antrenamente sau mi-am cumparat echipament de munte, in loc sa-mi cumpar rochii si farduri. E un mod de viata.

"Cand credeam ca sunt “pe val”, tot muntele m-a readus cu picioarele pa pamant. Am aflat ca experientele revelatoare sunt doar borne, care-mi arata ca sunt pe drumul cel bun."

L.P.: Cum te-a schimbat muntele?

C.D.: Ma simt recunoscatoare si privilegiata, caci simt ca muntele m-a ales pe mine. Am invatat enorm urcand pe

[[{"fid":"2363","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"220","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]

munte, despre mine, despre ceilalti si in general, despre viata. Ascensiunile la altitudine mi-au testat toate credintele, toate limitele. Am invatat sa-mi ascult sufletul, nu doar mintea, am invatat ca e nevoie de echilibru si ca pe langa puterea fizica si mentala, exista ceva care le uneste pe toate - puterea iubirii. Am invatat sa am incredere, am invatat ca exista un rost in toate. Oriunde te uiti in natura, asta vezi. Doar sa deschizi ochii…

L.P.: Desi este un succes meritat si castigat, ai simtit vreodata ca “ti s-a urcat la cap”?

C.D.: Lucrurile pot fi facute in doua moduri: putem sa ne intarim ego-ul, iubirea de sine (ego based, me-myself-I) sau putem sa traim viata acordand intaietate aspectelor subtile (God reference), care sunt mai presus de noi – si-atunci tot ceea ce facem, devine o celebrare a vietii, o expresie a iubirii universale. Am invatat asta in timp, cand am vazut ca totul este trecator si ca ceea ce conteaza este atitudinea [[{"fid":"2367","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]cu care fac lucrurile. Ma straduiesc sa dezvolt o atitudine impartiala, pentru ca linistea mea interioara, bucuria si sentimentul de implinire, sa nu depinda de “realizarile” mele.

"In timp am aflat ca fericirea nu exista. Ca exista doar alegerea constienta intre iubire si frica."

Cand credeam ca sunt “pe val”, tot muntele m-a readus cu picioarele pa pamant. Am aflat ca experientele revelatoare sunt doar borne, care-mi arata ca sunt pe drumul cel bun. Daca incep sa traiesc doar pentru ele, imi neg rostul, nu-mi implinesc menirea. Am avut o perioada in care nu am putut sa urc pe munte si asta mi-a adus o alta lectie importanta: eu nu sunt ceea ce fac, iar daca ceea ce fac are importanta, asta se datoreaza gratiei divine. Sunt profund recunoscatoare pentru acest dar, pentru ca m-a dus in locuri fabuloase, mi-a intersectat pasii cu oameni extraordinar de frumosi, mi-a imbogatit viata, m-a adus mai aproape de cine sunt cu adevarat.

[[{"fid":"2366","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"207","width":"310","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Multa lume te stie datorita expeditiilor tale. Mai sunt si cei care te stiu din programele de dezvoltare pe care le sustii la Centrul Seeds for Happiness. Insa, cine este Claudia Damoc atunci cand este ea cu ea insasi?

C.D.: Ceea ce fac si este vizibil, nu este separat de ceea ce sunt. Marile traditii spirituale spun ca totul este sacru si ca ceea ce este material, nu este separat de ceea ce este spiritual. Pentru ca aceste adevaruri sa se regaseasca in viata mea, depun o munca interioara continua. Ma straduiesc sa fiu cat mai prezenta, pentru ca ceea ce gandesc, spun si fac, sa fie cat mai mult in armonie. Uneori sunt morocanoasa, furioasa, trista, alteori vesela, intelegatoare, senina. Sunt toate la un loc si nimic din toate astea, “I am That”. Dupa ani de introspectie si observare de sine, am invatat sa trec de catalogari si sa vad dincolo de mastile pe care fiecare le poarta din obisnuinta. Asta mi-a adus multa liniste, iar relatiile cu ceilalti sunt mult mai autentice.

"Caut libertatea, care acum stiu ca vine din interior, din cunoastere. Invat sa iubesc, asta-i noul meu hobby."

L.P.: Dincolo de alpinism, ce iti place sa faci? Ce alte hobby-uri, pasiuni si ocupatii mai ai?

C.D.: Din 2009 ma ocup de crearea de programe de educatie constienta, la Centrul Seeds for Happiness din Bucuresti.

[[{"fid":"2365","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"248","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Claudia Damoc","title":"Claudia Damoc","class":"media-element file-default"}}]]Pentru mine spiritual este totul – munca, viata personala, pasiunea pentru munte. A trai constient, mindfull (cu atentia treaza) este o prioritate. In timp am aflat ca fericirea nu exista. Ca exista doar alegerea constienta intre iubire si frica. Momentele de prezenta si atentie aduc claritate, viata este mai bogata, totul devine mai simplu si mai usor. E nevoie doar de studiu si practica zilnica. Restul tine de gratia divina.

Cred ca cel mai mult imi place sa invat. Imi place sa fiu in preajma oamenilor de la care am ce invata, sa fiu in locuri care ma inspira, sa studiez si sa practic tot ceea ce are relevanta pentru mine acum. Caut libertatea, care acum stiu ca vine din interior, din cunoastere. Invat sa iubesc, asta-i noul meu hobby.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

TU esti un speaker excelent! Nu, nu glumim!

editor — Mon, 10 Feb 2014 17:26:35 +0000

TU esti un speaker excelent! Nu, nu glumim! editor Lun, 02/10/2014 - 18:26

Desi, la prima vedere, nu pare foarte complicat (doar comunicam in mod natural in fiecare zi!), a tine un discurs in fata unui auditoriu- mai numeros sau nu- devine un adevarat test de..rezistenta :). Unii sunt coplesiti de emotii intense pe care nu le pot controla. Altii nu au o problema cu emotiile, dimpotriva, pot vorbi ore in sir... fara sa transmita nimic. In alte cazuri, desi mesajul este foarte interesant, este transmis intr-un mod care... alunga tot interesul. Iar exemplele de acest gen pot continua. Ideea este ca, indiferent cat de usor sau nu iti este sa vorbesti in fata unui public, trebuie sa cunosti si cateva elemente esentiale care sa te transforme din simplu vorbitor in orator!

Andrei Vacaru, Senior Partner HPDI (Human Performance Development Intl.) crede ca fiecare dintre noi are abilitatile necesare in comunicare, iar tot ce avem nevoie este ca cineva sa ne arate nenumaratele posibilitati de a le folosi. Si promite ca, pe 20 februarie, in cadrul open-ului The Voice ii va indruma cu placere pe cei care vor dori sa isi descopere atuu-rile personale si le va arata “cat de frumoasa este combinatia dintre propria personalitate, cuvinte, structura discursului, timbrul si inflexiunile vocii, observarea publicului si adaptarea la acesta”:

Luiza Pirvulescu: Cum ai defini, in cel mai creativ mod posibil, notiunile de “discurs” si “orator excelent”? :)

Andrei Vacaru: Discursul este, prin definitie, creativ. De ce? Pentru ca aici este vorba de felul in care ii determini pe ceilalti sa te urmeze, sa accepte parerea ta sau sa faca ceva ce tu iti doresti. Este un exercitiu de convingere.

Un bun orator este acel om care are succes in a obtine toate aceste lucruri de la oamenii carora le vorbeste.

Restul sunt detalii despre cum, cand, unde, cui, in ce conditii.

L.P.: Spui tu ca oricine poate tine un discurs daca isi descopera si foloseste atuurile personale. Asta inseamna ca orice calitate poate deveni un atu sau te referi la anumite calitati care pot fi transformate in atuuri atunci cand vorbim de un orator excelent?

A.V.: Atuul despre care vorbeam este un element cu care ne nastem toti: inteligenta. Toate celelalte lucruri se invata. Unele mai usor, altele mai greu, in functie de fiecare dintre noi.

In primul rand, ai nevoie sa te cunosti cat mai bine pe tine. In acest fel, nu doar ca vei sti care sunt punctele tale forte dar vei invata si multe despre ceilalti, despre lucrurile care au un impact pozitiv asupra lor.

Apoi, este esential sa dispui de un vocabular adecvat. Practic, este arma ta principala. Stiu teoria conform careia comunicarea verbala reprezinta un procent mic din tot procesul unui discurs. Cu toate acestea, daca nu stapanesti cuvintele este ca si cum te-ai duce la vanatoare fara pusca.

Vocea ( combinatia dintre volum, timbru, inflexiuni, dictie) adauga exact acea culoare de care au nevoie cuvintele. Suntem prea putin constienti de impactul pe care il putem avea asupra celorlalti atunci cand imbracam vorbele in mantii emotionale. Iar controlul vocii se invata fara doar si poate.

Mimica, gestica sunt si ele importante. Aici insa nu as recomanda urmarirea unei retete fixe. Si spun acest lucru deoarece corpul are tendinta de a urma cu fidelitate creierul. Sigur, sunt anumite gesturi care se cer corectate insa dincolo de asta, eu recomand intotdeauna naturaletea.

L.P.: Cat e tehnica si cat e talent, atunci cand vorbim de un discurs reusit?

A.V.: Mi-as fi dorit sa fiu un cercetator britanic pentru a da raspunsul la aceasta intrebare. :) As fi putut si sa caut un raspuns pe internet. Adevarul este ca acest procent difera de la orator la orator. Unii se perfectioneaza cu multa munca, altora le este mai usor sa deprinda aceste tehnici. Un lucru este cert: indiferent de talentul nativ, exercitiul este absolut necesar.

L.P.: Sustii training-uri de Public Speaking si pe 20 februarie ai deja programat urmatorul open (The Voice). Cine si de ce ar trebui sa participe la acest curs?

A.V.: Nimeni nu ar trebui sa participe. Mi-ar placea sa am in sala oameni care isi doresc sa faca asta. Este vorba despre acele persoane care vin de placere, care au curajul de a-si da jos masca si de a se arata pe ele insele. Dincolo de show-ul pe care il faci atunci cand vorbesti in public, trebuie sa fii pregatit sa te arati pe tine insuti. Este calea cea mai scurta dintre tine si audienta.

Iar eu asta fac. Le arat oamenilor cat de frumoasa este combinatia dintre propria personalitate, cuvinte, structura discursului, timbrul si inflexiunile vocii, observarea publicului si adaptarea la acesta. Peste toate aceste lucruri, evident, vor fi si trucuri menite sa ii scoata din incurcaturi care ar da cosmaruri oricui.

L.P.:In incheiere, dezvaluie-ne putin din “culise” si da-ne cateva solutii pentru o problema-dusman a celor ce tin discursuri: ce faci cand simti ca plictisesti audienta? :)

A.V.: Te opresti.:). Asta ar fi calea cea mai simpla si mai de efect. Daca mai si subliniezi asta, oamenii vor vedea ca ai bun simt si ii ierti de un chin suplimentar. Sigur, nu ar trebui sa ajungi aici, in primul rand.

Dar daca tot te afli in acest punct, poti incerca sa ii implici pe cei din audienta. Provoaca-i sa combata punctul tau de vedere. Starneste-i, chiar daca la prima vedere ai putea genera haos. Dupa ce se vor fi racorit, vei avea parte de mai multa atentie din partea lor.

Daca aceasta idee ti se pare riscanta, poti incerca sa livrezi o gluma care sa tinteasca exact discursul tau sau propria persoana. Iar asta este unul dintre motivele pentru care spuneam ca este foarte important sa te autocunosti: pentru ca inclusiv aceasta gluma trebuie sa fie una foarte buna.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

743

Primii pasi ai vorbirii in public

editor — Tue, 28 Jan 2014 18:44:03 +0000

Primii pasi ai vorbirii in public editor Mar, 01/28/2014 - 19:44

Ne este mai frica sa vorbim decat sa murim. Ciudata afirmatie! Cu toate acestea, in topul raspunsurilor la intrebarea: “de ce iti este cel mai frica” se afla “discursul in public”. Vorbim in fiecare zi cu prietenii , cu familia, cu cei de la munca si cu toate acestea multi dintre noi au reale probleme in a tine o prezentare sau un discurs in fata unui public larg sau necunoscut. Teama de penibil, eventualele repercursiuni in cazul unui esec, lipsa experientei, toate acestea ne fac sa fugim de o astfel de experienta.

In realitate, toate secretele unui discurs reusit se afla in noi insine. Dincolo de atributele necesare oratorilor profesionisti, pentru a vorbi in fata unui public este nevoie de parcurgerea catorva pasi care sa ne ajute in depasirea tracului.

Alege unul sau mai multi prieteni in care ai incredere si roaga-i sa te asculte iar apoi sa iti dea feedback.

Prietenii sunt cei care nu doar ca iti vor spune ceea ce nu li se pare in regula ba unii chiar vor si exagera putin pentru a fi siguri ca nu au lasat nicio greseala nesanctionata. Chiar daca doare sa auzi lucruri care nu iti convin, este o metoda foarte buna pentru a afla ce trebuie sa imbunatatesti.

Studiaza pe internet videoclipuri cu speakeri celebri.

Vei observa la acestia nu doar felul in care se pozitioneaza fata de auditoriu dar si glumele pe care le folosesc pentru a-i destinde pe cei din fata lor. In felul acesta poti intelege ca pentru oameni este foarte important sa ii binedispui.

Lasa-ti imaginea pe mana specialistilor.

Siguranta de sine vine si din felul in care aratam. De aceea , o investitie la hairstylist si una intr-o tinuta vestimentara dedicata evenimentului sunt de bun augur. Cand ne place felul in care aratam, atitudinea si concentrarea se imbunatesc vizibil.

Nu complica discursul cu fraze greu de inteles si de retinut.

Simplu este si bun. Nimeni nu isi doreste sa afle cate cuvinte complicate poti folosi intr-o fraza. Pana la urma, rostul unui discurs este acela de a ajunge la sufletul omului. Pentru asta, frazele scurte si puternice sunt cele mai indicate.

Creeaza o poveste.

Chiar daca pare greu de crezut, ne raman in minte povestile. De la cele din copilarie si pana la cele despre prieteni, colegi, vedete si asa mai departe. O poveste va pune toate informatiile intr-un context care sa le faca usor de retinut. Adu-ti aminte de vorbele lui Gheorghe Dinica din filmul Filantropica: “Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste de pomana!”

Nu te gandi la urmari.

De multe ori, refuzam sa vorbim de teama ca ne facem de ras. Uitam insa ca in fata noastra sunt oameni ca si noi care sunt curiosi sa afle ce avem de spus. Uneori s-ar putea sa nu fie de acord cu ideile noastre insa daca nu le aud este ca si cum aceste idei nu ar exista deloc.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor

922

Michael Thompson - 3 premiere despre parenting in Romania

editor — Mon, 09 Sep 2013 13:02:10 +0000

Michael Thompson - 3 premiere despre parenting in Romania editor Lun, 09/09/2013 - 15:02

Michael Thompson - doctor în psihologie, consultant, terapeut specializat pe copii şi familii, dar si speaker international - vine în România pentru două zile de conferințe despre parenting. Acestea reprezintă, din punct de vedere al tematicii, premiere pentru publicul român.

Este vorba despre:

prima conferinţă naţională care are în prim plan viaţa socială a copiilor (fetiţe şi băieţi), prieteniile, popularitatea şi fenomenul de agresivitate
prima conferinţă din România care abordează viaţa emoţională a băieţilor
prima conferinţă din România care abordează rolul tăticilor în viaţa emoţională a copiilor

Evenimentul va avea loc pe 21 si 22 septembrie, intr-o atmosfera caldă, informală, potrivita temelor abordate. Acestea privesc chestiuni fundamentale din viata unui copil si din universul complex al relatiei parintilor cu acesta: prietenia, cruzimea, apropierea de tata, viața emoțională, stresul, viata interioara a baietilor, responsabilizarea sau popularitatea.

Pe lângă evenimentele de dezvoltare personală pe care le conduce, Michael Thompson este psihologul supervizor al şcolii Belmont Hill din SUA. El a colaborat cu peste 500 de scoli din SUA, America Centrală, Europa, Africa şi Asia.

Iubind universul copilăriei și părinte a doi copii la rîndul său, dr. Thompson este expert mondial în psihologia vieţii socio–emoţionale a copiilor de la cele mai fragede vârste şi până după adolescenţă (popularitate, prietenie, cruzime socială, succes academic), fiind autorul cărţii “Best Friends, Worst Enemies – Understanding the Social Lives of Children”.

El este şi printre primii autori de renume care au scris despre viaţa emoţională a băieţilor, fiind co-autorul renumitei cărţi New York Times best seller “Raising Cain – Protecting the Emotional Lives of Boys”.

Speaker şi călător pasionat, Michael Thompson a apărut la emisiuni precum: The Today Show, The Oprah Winfrey Show, Good Morning America etc. A fost intervievat de “New York Times”, “The Washington Post”, “Newsweek”, “Time”, “World Report” şi multe altele.

Te așteptăm la un eveniment de dezvoltare personală deosebit, în urma căruia poți afla multe despre copilul tău, despre viața ta de familie și, nu în ultimul rând, despre, tine!

Pentru înscrieri te rugăm să o contactezi pe colega noastră, Cristina Țigănilă:

[email protected]

Dacă alegi să participi la mai mult de două evenimente din cadrul conferinței, vei primi discount.

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

Tags

Autor