La ce bun coachingul în vremuri de criză?

editor — Mon, 23 Sep 2013 10:57:50 +0000

La ce bun coachingul în vremuri de criză? editor Lun, 09/23/2013 - 12:57

"Lorsque j'ai voulu franchir les Pyrénées, il n'y avait déjà plus de Pyrénées!”

Eugene Ionesco - Scaunele

Criza e mai bună (sic!) decât managementul ei: când managementul schimbării a ceea ce se întâmplă e gata, te trezeşti că nu mai ai cui să îl aplici. ”Când am vrut să cuceresc Pirineii, nu mai era nici urmă de Pirinei!”

Emisiunea ”Quest Means Business” a apărut pe CNN după declanşarea crizei economico-financiare. Înainte, Richard Quest era realizatorul ”Business Traveler”, care există şi ea, dar, acum, mai mult decât de întâlnirea cu alţii, e nevoie de întâlnirea cu tine însuţi.

”Our minds are no less inventive (…) Our capacity remains undiminished.” Sunt cuvintele lui Barack Obama pentru americani. Ce spun aceste cuvinte? Tu eşti răspunsul. Tu ai capacitatea să faci ce trebuie. Tu ai succes.

E nevoie de întrebări pentru a avea răspunsuri. Pentru a acţiona. Pentru succes.
E nevoie de cineva care:

1. să îţi creeze senzaţia urgenţei atingerii obiectivului propus
2. să îţi valideze deruta şi să te însoţească în procesul găsirii unei soluţii
3. să îţi faciliteze revelaţia viziunii optime şi a faptului că poţi să o realizezi
4. să te ajute să clarifici şi să explorezi opţiuni pentru a avea rezultatul dorit
5. să îţi consolideze energia de a decide ce să faci şi puterea de a face
6. să te asiste să obţii rezultate cât de mici, într-un timp scurt
7. să te ajute să analizeze consecinţe şi feedback, şi să corectezi
8. să faciliteze internalizarea acestui alt pattern, de succes*.

Acest facilitator al întâlnirii cu tine însuţi este coachul. A avea un coach înseamnă a avea acces la valoare. Valoarea ta (de restul se ocupă Forbes).

Înţelegem prin coaching antrenarea pe care un om/o echipă o solicită pentru a exersa/dezvolta abilităţi înnăscute de care are nevoie pentru un nivel mai bun al prestaţiei/perfomanţei, la care simte/obsevă că nu poate ajunge singur/singură
dacă foloseşte doar propria capacitate de antrenare.

Fiecare dintre noi ne antrenăm zilnic practicând activităţile pe care le-am ales, descoperind abordări noi şi îmbunătăţindu-ne astfel ”lucrul”. Fireşte, oricine e liber să aleagă să nu se antreneze cu un coach.Insă ar fi trist să nu se antreneze deloc pe calea pe care o urmează.

A te îndrepta spre ceva, a urma o cale anume şi a ajunge unde doreşti este alegerea, determinarea, performanţa şi bucuria ta. Calea aceasta se construieşte prin antrenament.

Uneori e suficientă atenţia proprie pentru a ţine calea. Alteori e necesar un antrenor pentru o bucată de drum.

Titlul acestei postări e o variaţiune pe tema celebrei La ce bun poeţii în vremuri de restrişte – a lui Holderlin. Constat că a fost şi un eveniment pe tema asta – "Cultura bate criza." E de observat ca verbul ”bate” nu se referă la bătaie ci la... bătaie. Sensul acela de ”depăşire”.

A te antrena înseamnă să dobândeşti deprinderea victoriei – de acum şi a celei următoare. Coachingul bate criza. Deci.

*Vi se pare ceva cunoscut, nu-i asa? John Kotter – ”Eight Change Phases Model”:

Establish a sense of urgency
Create a coalition
Develop a clear vision
Share the vision
Empower people to clear obstacles
Secure short-term wins
Consolidate and keep moving
Anchor the change

Adaugă comentariu nou

Imagine featured

victorie

La ce bun coachingul în vremuri de criză?

Establish a sense of urgency

Create a coalition

Develop a clear vision

Share the vision

Empower people to clear obstacles

Secure short-term wins

Consolidate and keep moving

Anchor the change

Adaugă comentariu nou