5 niveluri de bază ale inovării în organizații

Companiile care doresc sa inoveze cu adevarat au nevoie de o baza sigura ca punct de plecare. Ea poate fi asigurata gratie unor mecanisme fundamentale ale inovarii. Acest concept deriva din lucrarile lui Michael Porter. Activitatile de baza in privinta inovarii reprezinta acele procese esentiale care au un impact mare atunci cand vine vorba despre ceea ce inseamna inovatia ca proces efectiv.

Cele cinci mecanisme inovatoare în business

1. Apariția și colectarea ideilor noi

Primul mecanism presupune crearea proceselor si metodologiilor care permit unei companii sa genereze noi idei intr-o maniera ce asigura continuitate, coerenta, generalitate. Ea asuma, de asemenea, validarea acelor idei in sensul selectarii celor mai buni angajati si al imbunatatirii capacitatii de creatie a acestora.

Acest mecanism reprezinta baza intregului sistem de inovatie. Datorita lui sistemul genereaza fluxul de idei atat in cazul angajatilor, cat si in cel al consumatorilor. Pentru ca angajatii sa poata gandi si actiona in mod creativ, inovator, organizatia trebuie sa le ofere acestora instrumentele necesare: tehnici de generare a ideilor noi, facilitarea proiectelor de grup, crearea unor medii on si offline de colaborare etc.

Implicarea oamenilor care nu apartin unei companii pentru ca acestia sa genereze idei noi se numeste “Open Innovation” sau „Crowdsourcing”. Aceasta metoda se practica tot mai mult in ultimii ani. Ea consta in punerea laolalta a tehnicienilor organizatiei – aceia care se confrunta cu provocari in sfera de cunoastere, in cea practica – cu “experti amatori” care vin din afara organizatiei si care sunt capabili sa ofere solutii la probleme specifice. Acesti oameni sunt in competitie pentru a putea oferi idei noi dar si, uneori, doar pentru a se putea lauda cu ceea ce fac sau pentru a primi o recompensa simbolica.

Unul dintre cele mai faimoase exemple in acest sens este Google Labs, in sensul in care organizatia uploadeaza versiuni Beta ale produselor sale si apoi cere feedback de la consumatori. Aceasta practica incepe sa aiba raspandire si in alte zone de business.

2. Filosofia inovării

Acest nivel ofera unei organizatii posibilitatea sa isi formeze un plan strategic de baza privind inovarea. El ofera angajatilor implicati in procesul inovator un ghid si o viziune limpede cu privire la ce elemente sunt cu adevarat importante pentru organizatia respectiva (spre exemplu un nou design al operatiunilor de baza, reinventarea brandului etc.)

Elementele unui model de business (filozofia produsului, nevoile clientului, modalitatea de livrare, valoarea etc.) pot fi folosite pentru a prioritiza cele mai semnificative detalii ale strategiei de inovare. Un bun model de business este esential atunci cand vine vorba despre cat de competitiva poate deveni o organizatie pe piata. Cu cat modelul e mai competitiv, cu atat provocarile de timp in care acest lucru va da roade vor creste.

Companiile vor trebui sa evalueze care parti din ceea ce presupune modelul lor de business nu mai functioneaza. In acest stadiu alternativele care presupun inovatia vor fi, cu siguranta, luate in calcul.

3. Sistematizarea inovarii

Scopul acestui mecanism este acela de a masura calitatea procesului de inovare. Sistematizarea presupune nu doar chestiuni de ordin cantitativ (ROI etc.), dar si elemente de ordin calitativ (inovatia capacitatilor in organizatie, relatia dintre cunoastere si creatie etc.).

Potrivirea dintre sistematizarea inovarii si ceea ce presupune acest lucru la nivel conceptual reprezinta o provocare la nivel de cunoastere. Daca ea nu are succes, atunci noutatea nu poate avea loc.

Numerosi autori subliniaza, de altfel, acest imperativ atunci cand vine vorba de motivele pentru care organizatiile foarte bine inzestrate din toate punctele de vedere nu au succes atunci cand vine vorba de inovare. De altfel, companiile care reusesc in acest sens nu sunt dintre cele mai mari ci, mai degraba, acelea care sistematizeaza mai bine noul in detrimentul birocratiei.

4. „Ancora neuronală”

Cel de-al patrulea element al inovarii presupune toate activiatile legate de contientizarea de sine, comunicarea interna si orice alte activitati care au ca obiectiv mentinerea angajatilor in procesul de inovare.

Prin inputurile emotionale consecvent date - si prin intensitatea lor - dam nastere la noi “ancore emotionale” care fac legatura dintre inovatie si emotii pozitive. Revistele, informatiile, postarile care contin date interesante etc, toate acestea pot fi ocazii bune care sa hraneasca pozitiv inconstientul celor cu care comunicam.

Cultura (organizationala) reprezinta ultima granita a managementului. Pe de o parte pentru ca imbunatatirile in aceasta sfera implica o lunga calatorie si, pe de alta, pentru ca impactul acestui efort de cautare este crucial. Importanta acestui element al inovatiei nu trebuie subestimata niciodata.

5. Compensația

Orice efort de inovare trebuie recompensat intr-un fel care nu este legat de bani. Obiectivul acestei recompense este bine sa fie focusat mai degraba pe imbunatatirea performantelor implicate in actul inovarii, dispozitia de a colabora cu echipa, toleranta la eventuale discontinuitati sau provocari etc. Recompensele trebuie sa fie “acolo” pentru angajati, ba chiar ar fi de dorit ca acestia sa sa si le poata alege. Generatiile care vin din urma pot contribui la tot ce inseamna independenta, flexibilitate, vizibilitate sau interactiune cu ceilalti. Tocmai de aceea tot ceea ce presupune recompense trebuie, acum, reevaluat.