„Alege-ți bine cuvintele…” și Neuroștiința Comunicării

“Alege-ti cuvintele” sau “Ai grija cum vorbesti” sunt asociate in mintea mea cu momentele din copilarie cand spuneam sau gandeam ceva “gresit”. Am ajuns sa asociez cuvintele astea cu mustrarea si cu corectia. Din motivul asta, imi vine greu sa cred ca le-am scris in titlul unui articol care vorbeste despre o credinta pe care mi-am format-o in ultimii 10 ani de activitate si pe care neurostiinta a confirmat-o in mod repetat. Eu nu imi propun sa fac o mustrare. Vreau in schimb sa atrag atentia asupra unui fapt simplu, probat stiintific si trait zi de zi “pe pielea noastra”:

Cuvintele pe care le auzim si pe care le rostim modifica, incet, incet, realitatea din jurul nostru.

 

 ARGUMENTUL NEUROSTIINTIFIC 

In ultimii ani, neurostiinta a demonstrat in mod repetat ca mesajele la care ne expunem mintea modifica gandurile pe care le avem, iar gandurile pe care ne concentram construiesc autostrazi neuronale noi. Si mai interesant este ca odata ce aceste noi autostrazi neuronale incep sa fie “adancite”, prin activare repetata, ele se transforma in tiparele de gandire dominante si ne modifica, la propriu, creierul (neuroplasticitate). Simplificand si rezumand, cuvintele pe care le auzim ne imprima ganduri, iar gandurile pe care ne concentram cel mai des ne modifica creierul.

 UN EXEMPLU DIN CERCETARI  

Iata un exemplu dintr-un studiu reprodus din bestseller-ul „Predictably Irrational” de Dan Ariely:

Intr-un experiment, grupuri de participanti primeau sa completeze careuri cu diferite cuvinte.

Un grup primea cuvinte din registrul tolerantei si bunului simt (ex: rabdare, grija, compasiune, etc.), iar altul cuvinte dintr-un registru mai agresiv (ex: furie, viteza, nerabdare, etc.).

Apoi, dupa finalizarea careului, participantii trebuiau sa mearga in alta camera pentru a primi instructiuni cu privire la pasii urmatori. Cand ajungeau acolo, descopereau ca instructorul vorbea cu un alt participant care nu pricepea instructiunile si tot punea intrebari.

Fara ca subiectii sa stie, acest “alt participant” era tot un experimentator care era instruit sa nu priceapa. Scopul experimentului era sa vada dupa cat timp isi pierde rabdarea fiecare grup de subiecti si intervine in discutia dintre instructor si “participantul dificil”. Ce au descoperit cercetatorii a fost ca, de fiecare data, subiectii din grupul cu cuvinte tolerante si de bun simt aveau mai multa rabdare si cand, totusi, alegeau sa intervina, o faceau cu politete si delicatete. In contrast, subiectii din grupul cu cuvinte agresive, isi pierdeau repede rabdarea si la pachet cu ea si reactiile lor erau mai agresive.

O completare a studiului a fost ca au repetat experimentul si cu cuvinte din registrul tineretii si vitalitatii, in contrast cu cuvinte legate de batranete si lentoare, iar apoi au masurat in cat timp raspund participantii la o solicitare de a parasi cladirea.

Rezultatul a fost ca primul grup a coborat si iesit din cladire cu zeci de secunde mai repede decat cel de-al doilea.

 

 DOUA STUDII DE CAZ LOCALE 

1) CAPRA VECINULUI

Construind pe conceptul de „imprimare” sau „priming” descris mai sus, as vrea sa va dau si un exemplu local, simplu dar foarte puternic.

In Romania, ne plangem ca suntem tara “caprei vecinului” si avem predispozitia sa ne uitam foarte mult la ce au / n-au cei din jurul nostru.

Ei bine, tiparul asta de gandire e ceva ce NI SE PREDA la scoala si acasa. Cum? Simplu: care era prima intrebare pe care o auzeam acasa cand primeam o nota mai mica de 10?

“Cat a luat colegu’?” sau “Care a fost cea mai mare nota din clasa?”…. pam-pam:  COMPETITIVITATE .

Daca experimentele din cartea lui Dan Ariely demonstreaza cum gandurile si starea cuiva se pot schimba doar prin expunerea la cateva cuvinte, imaginati-va ce se intampla cu creierul nostru dupa 8-12 ani de “Cat a luat colegu’?”.

Efectul? Invatam sa ne luam stima de sine din comparatia si competita cu altii si in timp, incet, incet, ajungem sa ne uitam la cei din jur ca la rivali. Care pleaca primul de la semafor, care castiga mai mult, care are o casa mai mare, care are mai multe greutati, etc.

Hai sa mai luam un exemplu. Tot din scoala.

2) „CE N-AI STIUT?”

La note mai mici, pe langa intrebarile comparative, sunt sanse mari ca mai aparea si cate un “Ce n-ai stiut?” sau “Unde ai gresit?”.

Stiti ce cultiva mesajele astea? PERFECTIONISM  si focus pe ce lipseste.

Iar apoi, in viata adulta, ne intrebam de ce nu stim sa primim complimente, de ce cei din jur ne vad “doar defectele” si nu ne apreciaza si de ce si noi, la randul nostru, avem o predispozitie sa vedem ce lipseste peste tot. Cuvintele celor din jur sapa santuri (sau tipare de gandire) in creierul nostru. Iar santurile respective ne imprima lucrurile pe care ne concentram si despre care vorbim. Pentru ca ne pot atrage intr-o spirala ascendenta sau intr-una descendenta, cuvintele pot fi un cerc virtuos sau unul vicios.

Acum, ca sa ilustrez mai clar la ce ma refer, va fac cunostinta cu…

 MODELUL CIRCUMPLEX SI EVALUAREA TIPARELOR DE GANDIRE 

In propriile mele eforturi de transformare personala, cat si in proiectele pe care le am cu cei cu care lucrez, cred intr-o abordare “pe masuratelea”.

Imi place sa vad de unde plec(am) si unde imi/ne propunem sa ajung(em).

Iar pentru evaluarea tiparelor de gandire dominante, am inceput de ceva vreme sa ma folosesc de instrumentul Circumplex.

Circumplexul este un model psihometric folosit pentru a evalua stiluri de gandire, comportament si interactiune dominante, la nivel individual, de echipa sau de organizatie.

Circumplexul face parte dintr-o metodologie mai ampla de transformare personala sau organizationala, inventata de cei de la Human Synergistics.

Facand o scurta introducere, Circumplexul opereaza cu 4 poli motivationali, 3 categorii mari de tipare dominante de gandire si 12 stiluri specifice.

CEI 4 POLI MOTIVATIONALI

•  N: Orientare catre Satisfactie (sa construiesc / “sa-mi fie mai bine”)
•  S: Orientare catre Securitate (sa apar / “sa nu-mi fie mai rau”)

• V: Orientare catre Sarcini (ma preocupa „lucrurile de facut”)
• E: Orientare catre Oameni (ma preocupa relatiile cu cei din jur)

TREI CATEGORII MARI DE TIPARE DE GANDIRE

Stiluri Constructive : ancorate in Satisfactie, stilurile constructive sunt despre preocuparea generala de a “imi fi mai bine” / de a construi, atat in relatie cu Sarcinile, cat si cu Oamenii.

 Stiluri Pasiv-Defensive : ancorate cu precadere in Securitate, stilurile pasiv-defensive sunt despre preocuparea de a mentine siguranta prin modul in care interactionam cu Oamenii.

 Stiluri Agresiv-Defensive: ancorate cu precadere in Securitate, stilurile agresiv-defensive sunt despre preocuparea de a mentine siguranta, prin modul de abordare a Sarcinilor.

 

 

 

 Stiluri Constructive 

• Ora 11 – Rezultate
• Ora 12 – Autodezvoltare
• Ora 1 – Umanist-Incurajator
• Ora 2 – Afiliere

  

 

Inainte de a continua, va invit sa observati ca raportul intre stilurile Constructive si cele Defensive este de 4 la 8, iar asta se bazeaza si pe o realitate neurostiintifica: mintea noastra a evoluat sa se concentreze pe negativ, sau, altfel spus nevoile de Securitate, bat nevoile de Satisfactie.

Acum, as vrea sa va invit la o metafora care pe mine m-a ajutat sa inteleg mai bine cum gandim:

 MINTEA NOASTRA, CA UN FLUVIU DE ENERGIE PSIHICA 

Imaginati-va ca prin capul nostru curge un fluviu cu energie psihica sau cu ganduri (simplificand, va puteti uita la asta ca la minte).

Si atata timp cat curge, fluviul asta sapa si intareste santuri noi prin suprafata pe care se sprijina (simplificand, va puteti uita la asta ca la creier).

Astfel, cu cat ne concentram mai mult atentia pe anumite lucruri, cu atat intarim respectivele autostrazi neuronale / tipare de gandire.

Acum, partea cu adevarat interesanta este ca noi nu putem sa oprim acest fluviu (ca test, incercati sa nu va ganditi la nimic). El curge permanent. Tot ce putem sa facem este sa il directionam pe diferite fire de apa. Adica, sa alegem constient pe ce vrem sa ne concentram atentia, intelegand ca asta va genera in timp noi tipare de gandire dominante. Cuvintele si mesajele cu care ne inconjuram, ne modifica, la propriu, creierul. Iar Circumplexul masoara „cata apa (energie psihica) curge pe fiecare fir (cele 12 stiluri de gandire)”.

 CUM ARATA TIPARELE DE GANDIRE DOMINANTE IN (ORGANIZATIILE DIN) ROMANIA? 

In urma cu aproximativ 6 ani, Human Synergistics – compania care distribuie modelul Circumplex in Romania – a facut o cercetare despre tiparele dominante de gandire de la noi din tara.

Cercetarea a fost efectuata pe aproximativ 1470 de persoane din aproximativ 150 de organizatii (companii, ONG-uri, etc.), la nivelul intregii tari. 

Chiar daca cercetarea a vizat cu precadere mediul organizational, experienta personala de lucru cu mii de persoane la nivelul intregii tari ma predispune sa cred ca in cazul unei cercetari la nivelul populatiei generale lucrurile nu ar arata cu mult diferit.

Cu multumire celor de la Human Synergistics, iata rezultatul:

 

Daca ne uitam pe prima axa motivationala (N-S), putem observa ca ne preocupa mai mult asigurarea Securitatii decat obtinerea Satisfactiei.

Vedem ca investim multa energie psihica in respectatul regulilor si conventiilor (Ora 4 – Conventional), in vanatul greselilor altora (Ora 7 – Opozitie), in detinerea controlului si folosirea puterii (Ora 8 – Putere) si in concuratul si comparatul cu altii (Ora 9 – Competitiv).

Pe cealalta axa motivationala (V-E), obervam ca ne preocupa mai mult Sarcinile, decat relatia cu Oamenii.

Stilurile Constructive si orientate catre Oameni (Ora 1 – Umanist si Ora 2 – Afiliere) sunt cele mai slab reprezentate din tot Circumplexul.

 CUVINTELE CARE SCULPTEAZA GANDURI SI MODIFICA REALITATEA 

As vrea in cele ce urmeaza sa va arat cateva legaturi intre felul in care vorbim, mesajele la care ne tot expunem si felul in care gandim si ne comportam.

 

TIPARUL DE GANDIRE NUMARUL UNU

Tiparul de gandire numarul unu este ora 9 – Competitiv -> adica capra vecinului, Miorita si „Cat a luat colegul’?”

Iar tiparul asta se vede si se simte peste tot: in parcul nostru auto, in cum conducem, in ce fel de case construim, in preocuparea pentru cat castiga cei din jur, in etalarea comparativa a dificultatilor pe care le traim, in reactia unei categorii sociale la cresterile de venit ale alteia, in comparatia dintre generatii si asa mai departe.

 

ALTE STILURI DE GANDIRE PUTERNICE

Ora 7 – Opozitie -> “Hai sa-ti arat unde gresesti.” sau “Nu cred ca are cum sa mearga.” sau „Nu e bine.”

ora 8 – Putere -> “Facem asa ca asa zic eu!” sau “Eu te-am facut, eu te omor.” sau “Asa a zis sefu’!”

ora 4 – Conventional -> “Asa se face.” sau “Asa trebuie.” sau “Asa e normal.”

 

(un exemplu minunat al stilului conventional, in imaginea de mai sus)

 

LA POLUL OPUS, INCREDEREA SI COOPERAREA

– ora 1 – Umanist-Incurajator, un stil care este despre increderea in cei din jur si despre a vedea potentialul si ce e mai bun in oameni. (Ganditi-va la gardurile din Romania, la cum incuiem usa de 3 ori…)

Si pentru ca pe astea nu prea le folosim, dau cateva exemple de cuvinte care dezvolta stilul: „El cum crezi ca se simte?” sau „La ce crezi ca s-a gandit cand a spus asta?” sau „Am incredere ca faci tot ce poti.”

– ora 2 – Afiliere, un stil care este despre colaborare si despre bucuria de a construi relatii autentice (aici dezvolt putin mai jos).

Exemple: „Ma bucur sa te aud.” sau „Cand ne revedem?” sau „Hai sa incercam impreuna.”

Vorbeam mai devreme despre cuvintele pe care le auzeam cand luam o nota mai mica de 10, dar va amintiti care era cea mai mica nota pe care o puteam lua in scoala?

Nota 1. Pentru ce? Pentru copiat. Adica pentru colaborare.

Poate ca nu v-ati gandit niciodata asa, dar asta e realitatea: in scoala, cel mai rau lucru pe care il puteam face era sa incercam sa lucram cu altcineva.

Pe scurt, daca nu stiam nimic singuri: nota 3 sau 4. Daca nu stiam nimic si incercam sa producem un rezultat impreuna cu altcineva, nota 1. Daca stiam si incercam sa ajutam pe altcineva, nota 1. Daca altcineva nu stia si incerca sa se inspire de la noi, nota 1 amandoi.

Iar apoi, in viata adulta, companiile investesc zeci sau sute de milioane de euro pe an in programe de dezvoltare si instructie in incercarea de a repara in 2-3 zile de training ce s-a construit in mintea noastra in 8-12 ani de scoala + zeci de ani de comunism. Mult succes…

Am ajuns sa traim exemplele de mai sus prin expunerea la mesaje pe care probabil ca fiecare dintre noi le-a auzit de sute sau mii de ori in viata de pana acum si care, precum picatura chinezeasca, ne sculpteaza mintea si felul in care ne uitam la lumea din jur.

 IMPACTUL TELEVIZIUNII ASUPRA MINTII NOASTRE 

Ganditi-va la faptul ca in tara asta, in fiecare seara, milioane de oameni tin televizorul pornit pe cate un canal TV.

Chiar daca nu isi focalizeaza toata atentia pe ce ruleaza acolo, in fundal, mintea asculta mesaje si activeaza autostrazile neuronale corespunzatoare.

Dau doar doua exemple:

1) STIRILE

Daca o proportie semnificativa din ce vedem la stiri, indiferent de canalul pe care il urmaresc, sunt reportaje cu catastrofe, omoruri, violuri, accidente si alte nenorociri, de ce ne miram ca din ce in ce mai multi oameni traiesc cu senzatia ca „aici nu se mai poate face nimic”? Sau ca tinerii vor sa emigreze inca dinainte sa termine scoala.

Traim senzatia de neputinta si lipsa de speranta pentru ca la asta ne expunem mintea.

2) TALK SHOW-URILE

Va propun mai jos trei momente, graitoare pentru tipul de interactiune si de comunicare la care ne expunem cand privim cele mai multe talk show-uri in Romania:

https://goo.gl/mA1oor (Radu Banciu il face muci pe Mircea Badea)

https://goo.gl/kZ6xye (Gadea enervat de Băsescu după exit-pollul Referendumului 2012)

https://goo.gl/vBEF9y (Bataie cu apa intre Bideu si Ciocu mic)

Dincolo de continutul mesajelor, va invit sa va imaginati ce se intampla cu mintea unei populatii care este expusa cateva ore pe zi la genul asta de “conversatie”.

Ce tipare de gandire si ce autostrazi neuronale credeti ca se formeaza acolo?

Neurostiintific, imi permit sa afirm ca “a patra putere in stat”, alaturi de parinti si profesori, are o responsabilitate colosala pe umerii ei. De ce?

Din doua motive probate stiintific:

1. Pentru ca autoritatea emitatorului intareste greutatea si credibilitatea mesajului. (“-De unde stii, bunica?” “ – Pentru ca asa au zis la televizor”)
2. Pentru ca frecventa expunerii la un mesaj sporeste exponential retentia.

Asadar, cum pentru un copil cuvintele parintelui si dascalului pe care ii aude zilnic cantaresc greu, la fel si pentru o tara in care televiziunea e principala sursa de informare zi de zi, cuvintele moderatorilor si formatorilor de opinie sapa santuri adanci.

Vorba “clasicilor”: With great power, comes great responsability. – Uncle Ben, Spider Man.

CEL MAI BUN LUCRU PE CARE IL PUTEM FACE PENTRU VIITOR,

E SA AVEM GRIJA CE CUVINTE FOLOSIM IN PREZENT

Acum, cu stilurile din Circumplex in minte, va invit sa ne imaginam cum ar arata mintea noastra daca am face cateva schimbari in felul in care vorbim.

Cum ar fi daca…

“Hai sa-ti arat unde gresesti!” (care genereaza 10 – Perfectionist si 7 – Opozitie) se transforma in “Te rog, ajuta-ma sa inteleg mai bine de ce spui asta.” (care invita la 11 – Rezultate si 1 – Umanist)

“Ce n-ai stiut?” (10 – Perfectionist) sau “Cat a luat colegu’?” (9 – Competitivitate) devine “Ce poti sa faci mai bine data viitoare?” (11 – Rezultate si 12 – Autodezvoltare)

“O sa mori de foame!” (7 – Opozitie) e inlocuit de “Ce speri sa obtii / castigi urmand cariera asta ?” (1 – Umanist si 2 – Afiliere)

“Faci cum spun eu!” (8 – Putere care genereaza in celalalt 4 – Conventional si 5 – Dependent) se schimba in “Tu ce solutii vezi aici?” (11 – Rezultate)

Si lista poate sa continue, acasa, la birou si pe strada… Cum ar fi o tara care gandeste…

MAI DEGRABA ASA:                                                                                                DECAT ASA:

 

 

 

 

 

 

 

 

In fiecare zi mintea noastra e bombardata de mesaje din toate partile si prin toate canalele.

CUVINTELE DEVIN GANDURI, GANDURILE DEVIN OBICEIURI, IAR OBICEIURILE DEVIN IDENTITATE 

Vrem o tara ca afara? Vrem sa crestem copii increzatori in propriile forte si autonomi? Vrem sa cultivam echipe sau comunitati de care sa fim mandri? Vrem un guvern in care sa avem incredere si pe care-l putem respecta?

Atunci va propun un prim pas care tine de fiecare dintre noi…

 Hai sa alegem mai bine ce si cum vorbim.