Ce tip de probleme amâni mereu să rezolvi?

In functie de ocupatie acestea variaza usor. Nu am pretentia ca o sa va spun ceva “naucitor” in acest articol, doresc doar sa va sensibilizez la anumite probleme carora, poate, le dati mai putina atentie.

De obice amanam problemele care ne creeaza un disconfort major, unul legat de relatia cu noi insine si cu cei carora le datoram sau nu anumite lucruri importante din viata.

Exemplul 1.

Ai un subaltern care are o performanta ce lasa de dorit. Unii lideri au o dificultate in a sta de vorba fata-n fata cu personajul respectiv si sa lamureasca acest aspect al lipsei de performanta. A tine oamenii responsabili pentru performantele lor sau pentru lucrurile asupa carora si-au luat un angajament, este un aspect pe care multi lideri sau manageri cauta sa-l evite, pe cat posibil. Motivatia este, de multe ori, aceea ca iti doresti sa nu fii acolo cand celalalt se va simti prost.

Exemplul 2.

Amanam sa-i tragem la raspundere pe altii pentru intarzierile lor la sedinte, la livrarea rapoartelor sau a altor lucrari. Asta pentru ca si noi intarziem si, desi ne promitem de multe ori sa nu mai facem asta, nu ne vine niciodata sa “ne avantam” cu adevarat in a rezolva subiectul.

Exemplul 3.

Amanam sedintele sau diverse activitati din lipsa de ordonare corecta a prioritatilor. Nu avem clar in cap ce este strategic si ce este de importanta mai mica. Astfel ca ne ocupam de lucrurile care ne fac placere inainte de orice si abia apoi – cu greu – de cele care nu ne fac nicio placere si de alea cu greu, numai cand nu mai avem incotro.  Uzual lumea denumeste asta “Time management”, desi timpul trece oricum, nu stiu cum ai putea gestiona timpul; el nu este o resursa materiala in sensul profan cunoscut. Ceea ce putem gestiona, de fapt, sunt prioritatile, dar subiectul acesta fiind de fapt foarte sensibil, preferam sa lasam activitatile neprioritizate sau sa se “aseze” cum vin in atentia noastra.

Si atunci ai o firma care functioneaza pe sistemul “pompierilor”.  Ceea ce este complet anti-managerial.

Exemplul 4.

Amanam sa dam putere altora pentru ca nu avem incredere in ei si nici curaj sa le spunem asta nu avem. Asa ca perpetuam o stare de fapt care, desi stim ca nu ne ofera nimic bun, amanam sa “rupem pisica”. Amanam sa avem o discutie “barbateasca” despre incredere si partajarea puterii. Puterea ne place prea mult si este jucaria preferata a oricarui lider.

Liderii amana sa ia deciziile care ar putea sa-i puna intr-o lumina nu tocmai buna in fata personalului. De exemplu, taierea unor bugete populare in companie sau introducerea unui sistem de evaluare a muncii individuale si altele asemenea. Unii lideri, viseaza sa starneasca macar admiratia colegilor, daca nu dragostea lor. Da, le place sa fie iubiti si confunda leadershipul cu un concurs de popularitate. 

Exemplul 5.

Managerii amana sa-si ia vacanta, ca tot suntem in perioada vacantelor. Li se pare ca fara ei compania va muri sau business-ul va inceta sa existe. Munca prelungita si pana la ore tarzii se transforma in marfa de schimb in fata sefului. Se presupune ca va fi tradusa prin cuvantul “dedicare”: "Cutare este complet dedicat firmei, cauzei, etc." Deci, indispensabil companiei.

Exemplul 6.

Managerii amana sa invete lucruri importante despre meseria lor. Li se pare ca, odata ajunsi lideri, nu mai au nimic de invatat, nimeni nu mai are ce sa le prezinte sau oricum nimeni de pe aceste meleaguri. Amana sa citeasca o carte despre management sau arta conducerii, despre comunicare, despre dezvoltarea sa personala. Argumentul preferat este “n-am timp”.

Exemplul 7.

Unii manageri amana sa-si dezvolte obiceiuri sanatoase, ca de exemplu lasatul de fumat, sa faca miscare dimineata inainte de dusul de dimineata si de micul dejun, sa manance regulat si mancare sanatoasa, sa se odihneasca corespunzator. Traim la tinerete ca si cum am fi nemuritori si murim cramponandu-ne de viata ca si cum nu am fi trait deloc.

Exemplul 8.

Amana sa fie fericiti si sa exprime asta. Caci doar sunt oameni cu responsabilitati mari ce nu-si pot permite sa fie fericiti! “Oricum asta cu fericirea este o aiureala! Nimeni nu poate fi fericit tot timpul si eu am lucruri importante de facut si raspunderi si mai mari.” Un manager nefericit va avea angajati nefericiti si nemultumiti tot timpul. A carcoti, nefericirea se imprastie prin firma ca molima.

Lista o puteti continua si singuri. Exemplele sunt extrem de variate si de la o firma la alta obiceiurile astea variaza. Acuma ca v-am facut sa va ganditi la subiect, pe unii, socot ca poate la intoarcerea din concediu veti lua in piept lucruri pe care le-ati tot amanat in ultima vreme si le veti duce la bun sfarsit. Desi si asta cu sfarsitul este discutabila…care sfarsit? Al cui sfarsit?