Delegarea/detaşarea salariaţilor: Ce informaţii trebuie să ştim despre diurnă

Atunci când nu e necesară încheierea unui contract colectiv de muncă la nivel de unitate, detaliile privind deplasarea salariatului – inclusiv stabilirea diurnei – vor fi prevăzute într-un act adițional la contractul individual de muncă.

Din punct de vedere fiscal, în conformitate cu art. 21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, “pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare“. În acest sens, sunt considerate cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile și cheltuielile de transport şi de cazare în ţară şi în străinătate, efectuate pentru salariaţi şi administratori, precum şi pentru alte persoane fizice asimilate acestora, stabilite prin norme. Persoanele fizice asimilate salariaților cuprind și directorii care își desfășoară activitatea în baza contractului de mandat, precum și persoanele fizice rezidente și/sau nerezidente detașate, potrivit legii, în situația în care contribuabilul (în cazul nostru – societatea la care au fost detașați sau angajatorul) suportă drepturile legale cuvenite acestora.

În plus, diurna poate fi asimilată venitului salarial și, în consecință, să fie supusă impozitării și la plata contribuțiilor sociale, în conformitate cu art. 55 alin. 2 lit. i din Codul Fiscal, unde se prevede că: “indemnizaţia şi orice alte sume de aceeaşi natură, primite de salariaţi pe perioada delegării şi detaşării în altă localitate, în ţară şi în străinătate, în interesul serviciului, pentru partea care depăşeşte limita a de 2,5 ori nivelul legal stabilit prin hotărâre a Guvernului pentru personalul din instituţiile publice. Aceste prevederi se aplică şi în cazul salariaţilor reprezentanţelor din România ale persoanelor juridice străine“. Adică, atunci când diurna acordată salariatului pe perioada delegării sau detașării depășește limita impusă de legislația fiscală, valoarea cu care a depășit această limită va fi supusă impozitării, fiind asimilată veniturilor salariale.