Depresie sau atacuri de panică? Nici una, nici alta! Evoluție!

Observ în jur în ultima vreme din ce în ce mai mulți oameni care trec prin stări de neliniște pe care nu și le pot explica. Le confundă cu depresia sau cu atacurile de panică pentru că sunt „etichetele” cele mai cunoscute pentru simptomele respective.

La început recunosc faptul că mă cam speriam când vedeam un om în astfel de stări. Probabil îmi aduceam aminte de stările asemănătoare prin care am trecut de multe ori în viață. Acum nu mă mai sperii. Sincer, mi se pare firesc. De aceea mesajul meu către oamenii care experimentează astfel de stări este următorul:

E firesc să treci prin așa ceva! E firesc să ajungi în punctul în care ceva din tine ajunge să te tot întrebe: „Tu încotro vrei să mergi?”. E firesc să te trezești din inconștiența cu care ai trăit până atunci viața și să îți dorești ceva mai bun pentru tine. Și e firesc să treci prin astfel de stări la orice vârstă ai avea.

Nu suferi de depresie! Și nici nu ai atacuri de panică! Și nici nu ești „dus” sau „dusă”! Sincer, e nevoie de efort ca să fii în depresie! Și e nevoie de multă muncă din partea corpului tău ca să declanșeze un atac de panică veritabil! Iar ca să ajungi să fii „dus” sau „dusă” chiar că ai nevoie de mult exercițiu pe mai mulți ani de zile!

Și atunci despre ce este vorba?

Este despre misiunea ta în viață! Este despre scopul interior pe care îl scoți acum în afară ca să îl împlinești! Este despre a te trezi din inconștiență, ignoranță sau nepăsare! Este strigătul vocii tale interioare care îți spune că este de ajuns felul în care ai trăit. Ai nevoie de altceva de acum încolo.

De ce? Ca să evoluezi! Ca să atingi alte niveluri de conștiență, mai înalte. Ca să te dezvolți, să crești și să îi ajuți apoi și pe alții să crească.

De ce? Pentru că așa funcționează lucrurile în univers. Nu poți rămâne unde ești. Nu ai cum, oricât de mult ți-ai dori. Mersul este înainte, nu înapoi. Pe loc nu este mers. Pe loc este stagnare.

Iar stările pe care le trăiești... stările acelea în care nu știi ce este cu tine, în care nu știi ce vrei, în care totul îți este indiferent, în care nu știi de unde să te iei, în care nu ai chef de nimic... stările acelea sunt stări firești. Este starea de „rupere” cu trecutul și de înaintare în viitor. Este starea în care are loc o revoluție interioară, în special în mintea ta. Se reconfigurează informațiile, ideile, credințele, principiile și scopurile. Se elimină informații și se aduc altele noi în sistem. Se găsesc noi semnificații referitoare la a fi, a face și a avea. Te schimbi ca om, ca personalitate, ca identitate și ca roluri pe care alegi să le joci. Te transformi. Lepezi vechiul și îmbrățișezi ceea ce urmează.

De aceea e normal să fie un proces dureros. E firesc. Mintea are nevoie de timp să se convingă de faptul că e bine ceea ce faci. Mintea are nevoie de timp să înțeleagă faptul că nu poți rămâne pe loc și nu poți merge în trecut. Mintea are nevoie de timp să își reconfigureze procesele interne ca să poată să te ducă mai departe.

Așadar... e firesc ceea ce se întâmplă cu tine! Nu ai nevoie de pastile decât doar dacă tu crezi că ai nevoie de ele! Ai nevoie de timp pentru tine și ai nevoie să vorbești cu cineva care se pricepe la lucrurile astea. Ai nevoie de cărți sau de cineva care să îți adreseze întrebările potrivite astfel încât să îți clarifici ce vrei să faci în continuare. Ai nevoie de timp să afli ce vrei să faci cu adevărat de acum încolo. Poate nu pentru toată viața, că nu știi ce va fi peste 30 de ani. Ci pentru 5 – 10 ani.

Ai încheiat o etapă a vieții tale. Începe alta. Ce alegi să pui în ea? Cine vrei să fii, ce vrei să faci și ce vrei să ai?