Desenul, mai bun pentru memorie decât scrierea

Cercetătorii de la Universitatea din Waterloo au descoperit că, deși oamenii nu erau pricepuți la el, desenul, ca metodă pentru a ajuta la păstrarea noilor informații, s-a dovedit a fi mai eficient decât redactarea de note, exerciții de rescriere, de vizualizare sau imagini pasive. Potrivit Melissei Meade, doctorand în neuroștiință cognitivă din cadrul Universității Waterloo, s-a descoperit că desenul îmbunătațește și întărește memoria adulților mai mult decât orice altă tehnică de studiu cunoscută.

Astfel, cercetătorii sunt încurajați de rezultatele studiului lor, căutând modalități ce pot fi folosite pentru a ajuta oameni care suferă de demență sau care au experimentat declinuri rapide ale funcțiilor memoriei și limbajului.

Ca parte a seriilor acestui studiu, apărut în Experimental Aging and Research, cercetătorii au cerut deopotrivă tinerilor și adulților trecuți de prima tinerețe să efectueze o varietate de tehnici de codificare a memoriei si apoi au testat ceea ce și-au amintit din acestea.

Cercetătorii consideră că desenul a condus la o mai bună capacitate de memorare comparativ cu alte tehnici de studiu, deoarece acesta încorporează multiple căi de reprezentare a informației- vizual, spațial, verbal, semantic și motric.

Desenul îmbunătățește memoria de-a lungul unei varietăți de sarcini și populații, iar simplitatea strategiei sale înseamnă că poate fi folosit în mai multe cadre, împrejurări sau situații.

Ca parte a studiului, într-un grup format din studenți și un grup format din persoane în vârstă, cercetătorii au comparat diferite tipuri de tehnici de memorare pentru a ajuta la reținerea unui set de cuvinte. Participanții fie au avut de codificat fiecare cuvânt fie scriindu-l, fie desenându-l, fie enumerând atribute fizice legate de fiecare element.

Mai târziu, după efectuarea fiecărei sarcini, a fost evaluată gradul de memorare. Ambele grupuri au avut o retenție mai bună atunci când au folosit desenul pentru a codifica noile informații, iar acest efect a fost deosebit de mare la adulții în vârstă.

De obicei, retenția de informații noi scade, odată cu îmbătrânirea populației, din cauza deteriorării structurilor critice ale creierului implicate în memorare, cum ar fi hipocampul și lobii frontali. În schimb, știm că regiunile de procesare vizuospațială ale creierului, implicate în reprezentarea imaginilor, rămân aproape intacte în procesul firesc de îmbătrânire sau în cazul demenței. 

Cercetătorii au ajuns la concluzia că desenul este deosebit de relevant pentru persoanele care suferă de demență, deoarece acesta face uz de acele regiuni ale creierului, care se află încă în stare intactă. În plus, desenul ar putea ajuta funcțiile memoriei la oamenii care suferă de tulburări cognitive.

Astfel, aceste constatări și totodată descoperiri se dovedesc a avea implicații deosebite și inovatoare pentru intervențiile terapeutice pentru a-i ajuta pe pacienții ce suferă de demență să își mențină și să se raporteze în același timp la unele episoade și amintiri valoroase pe întreg parcursul desfășurării bolii lor.