Despre frustrarea constructivă

Spuneam în articolul anterior despre principiul „nerenunțând renunțând” și am discutat un pic despre a te trata cu blândețe când renunți la unii pași pentru instalarea obiceiului dorit. O să îți dau mai multe detalii într-un articol viitor despre blândețe. Acum doresc să îți vorbesc despre frustrarea constructivă.

Când nu faci ceea ce ți-ai propus să faci și acționezi cu blândețe față de tine, în interiorul tău va lua naștere ceea ce numesc frustrarea constructivă. Creierul percepe diferența dintre ceea ce ai spus că faci și ceea ce ai făcut. Și generează un soi de frustrare care te impinge mai departe.

Te împinge mai departe în sensul că te face să îți readuci aminte de angajamentul pe care l-ai luat față de tine însuți / însăți. Și, de fiecare dată când nu faci ceea ce ți-ai propus să faci, nivelul de frustrare crește. Și crește și crește până în momentul în care ajungi să spui: „Gata! E de-ajuns! Până aici!”. Și atunci te vei remonta și îți vei reînnoi angajamentul față de tine și vei genera schimbarea dorită. 

Totul cu o singură condiție: să vrei în continuare să atingi scopul respectiv. Fie că e din dorință, nevoie sau suferință.

Personal prefer să nu subestimez forța acestei frustrări constructive. Din experiență am învățat să am încredere în proces, indiferent cum se desfășoară. Asta nu înseamnă a nu fi atent la proces. Ci înseamnă a fi mai relaxat cu tine însuți / însăți și a avea grijă de tine. E important scopul și în același timp ești important și tu. Dacă se întâmplă ceva nepotrivit cu tine, se va întâmpla la fel și cu scopul tău. De aceea prefer să pun în prim-plan persoana și apoi scopul.

Așadar, de fiecare dată când renunți din indiferent ce motiv, adu-ți aminte că ești pe drumul cel bun. Nu mai ești neapărat în linie dreaptă, dar ești pe acolo, pe aproape. De aia e bine să nu disperi, pentru că, atâta timp cât ai în minte ținta și vrei să o atingi (mai mult sau mai puțin), o vei atinge la un moment dat.

Mai mult, uneori este poate important să faci un ocol în drumul tău spre atingerea scopului dorit. Iar acest ocol e important pentru a învăța ceva nou care să te ajute să gestionezi scopul în momentul în care îl atingi. Și, din această perspectivă, ocolul nu mai e ocol. E ocol atunci când te uiți în față, pe unde o iei, dar când te uiți în urmă, după ce ți-ai atins scopul și ai înțeles procesul prin care ai trecut, ajungi să exclami: „Așa merita să fie!”. Și vei observa că nu regreți nimic din ceea ce s-a întâmplat, pentru că tot ceea ce s-a întâmplat te-a dus din ce în ce mai aproape de scopul tău.

Închei: când nu renunți, continui călătoria. Când renunți, te pregătești pentru a continua.

Descoperă-te!
Romeo