Din nou despre delegarea eficienta si “time management”.

Discutam despre acest subiect de zeci de ani, de secole chiar! Si degeaba. In cele mai multe companii sau organizatii nu ai sa vezi asa ceva.

"Nu am timp!" "Sunt pe graba!" "Decat sa-I dau toantei aleia sa faca, mai bine mi-l fac eu singur cu mina mea!" "Nu am incredere ca poate face la fel de bine ca si mine." "Nu am timp sa stau sa il invat!"

"Nu am timp", este cel mai comun raspuns pe care-l obtii. Si cel mai nevinovat.

Dar de ce nu ai timp? - O intrebare nesimtita pe care o mai pun din cand in cand.

Pai tocmai de aceea, pentru ca nu delegi. A delega inseamna a da altor persoane sa faca sectiuni din munca ta sau in intregime anumite activitati, tocmai pentru a-ti face tu timp sa…Sa ce?

Sa te dezvolti! Sa inveti, sa explorezi zone noi, sa citesti si tu cate ceva. O carte, nu ziarul sau Facebook-ul.

Problema majora este ca daca intr-o companie oamenii nu deleaga este pentru ca CEO –ul nu deleaga nici el, si cel de sub CEO nici ei nu deleaga si tot asa. Soferul oricum nu are cui delega, asa ca el este singurul caruia nu-I pasa de subiect. Rezultanta este ca cei mai de jos oameni din companii sunt si cei mai relaxati. De ce? Simplu pentru ca munca lor e facuta de cei de deasupra lor. Caci la asta duce lipsa delegarii. Managerii in loc sa-si faca treaba lor, o fac pe a celor de sub ei. Caci atunci cand au fost promovati, erau experti la acea munca. Si le si placea. Unora, cel putin. Asa ca daca vreti sa vedeti oameni relaxati, mergeti la garaj, ii veti gasi jucand table, la o cafea si o tigara, dezabatand ultimul meci de fotbal.

Daca vrei sa vezi cine este manager si cine nu, este suficient sa-I intrebi cum stau cu timpul. Daca iti va zice ca nu are timp deloc si este mereu in criza, si-a ales gresit meseria de manager. A fi manager este o meserie in sine, nu este un calificativ sau un rang, desi unii asa cred. 

Exista o categorie de manageri care confunda delegarea cu abdicarea. Adica dau ceva de facut altcuiva, dar fara sa-I verifice daca stie sa faca ceea ce i s-a dat, daca poate, daca vrea, etc.  Si ulterior este ultragiat ca persoana in cauza nu a facut ce i s-a spus sau ca a facut prost. Si apoi vine replica magistrala: “Vezi, ti-am zis eu ca nu este in stare sa o faca?”

Sa ne intoarcem putin si sa ne intrebam care este rostul unui manager, asa in general? Sa faca anumite treburi intr-un interval de timp dat si cu un buget anume. Daca am putea face lucrurile singuri, nu am mai angaja pe nimeni. OK, pai daca tot i-am angajat de ce sa nu le si dam ceva de lucru?

A delega cuiva ceva de facut este SINGURA modalitate serioasa de a-I invata pe oameni lucruri noi si de a-I ajuta sa se dezvolte, sa creasca. Acuma sa vedem cum se deleaga.

Tehnica este simpla si nu doare foarte tare. Daca ai avut un copil pe care l-ai invatat cu mina ta, cum se spune, sa inoate inseamna ca deja stii. Iei copilul de mina si-l duci la bazin, va dezbracati amindoi si va bagati in bazin si tu il sustii pe el si-i arati ce miscari sa faca si cum sa faca.

Dupa o vreme, te dezbraci dar nu mai intri in bazin cu el, stai pe marginea bazinului si privesti, dar esti gata sa intervii la nevoie. Dupa alte niste luni, nu te mai dezbraci, ci mergi cu baietii la bere si copilul isi vede singur de antrenamente.

Mai intai stai cu subordonatul si-I pui sa se uite la tine in timp ce tu faci, ceea ce vrei sa-l inveti pe el. Apoi il pui pe el sa faca si tu te uiti la el. Apoi il lasi sa fac singur dar esti gata sa-l ajuti la nevoie. Si la urmatoarea ocazie il lasi singur. Dar asta ia nitel timp, nu mult dar ia, si ceva mai multa energie personala, daruire si interes pentru dezvoltarea oamenilor pe care i-ai angajat. Asta inseamna un manager responsabil. Un manager care deleaga. Pentru ca daca el deleaga, eu atunci ca si sef al lui stiu ca va avea timp in curand sa se dezvolte, sa se ocupe de lucruri cu adevarat importante pentru functia lui, de lucruri pe care numai el le poate face acum.  

Si aici te lovesti de CEO, pentru ca cine poate spune intr-o firma ce este important si ce nu? Firesc, CEO-ul. Deci, cand tu ca si manager iti intocmesti lista ta de prioritati, CEO-ul ar trebui sa stea cu tine si sa te ajute sa ti-o faci. E, dar ce te faci ca nici el nu are timp de tine. Asa ca, normal, de ce ai avea tu de aia de sub tine?! Unde mai pui ca poate le vine si ideea sa-ti ia locul. Si fraieri ar fi sa nu fie asa, daca tu oricum nu ai de gand sa inveti nimic nou. Pentru ca, nu-i asa, nu ai timp. Nu ai cand. Si atunci te intrebi de ce, desi apare in toate trainingurile de time management diagrama cu patru cadrane (in management totul este cu patru cadrane, ca noi doar atata invatam sa numaram) cu important si urgent, important si ne-urgent, neimportant si urgent…bla, bla.

Cel mai inutil mod de a arunca banii, dupa teambuildingul la munte, este cursul de time management. Cum ar putea gestiona cineva, ceva care oricum trece, imuabil si indiferent la nevoile tale, la ale sefului tau, la ale lui Putin, la ale oricui de pe lumea asta?! TIMPUL. Majestatea sa timpul.

Ceea ce poti gestiona  sunt prioritatile tale si ale celor de sub tine. Timpul lasa-l in pace, ca el trece oricum. Gestioneza-ti munca ta si pe a celor de sub tine. Ajutati oamenii sa creasca este unicul mod in care ai o sansa, cat de cat, sa cresti si tu. Altminteri este bine sa-ti verifici zilnic agenda de telefon ca sa vezi pe cine mai stii. Pentru ca nu-I asa, inca traim in tara si in vremurile in care este mai important nu ce stii si ce poti sa faci, ci pe cine stii.