Fişa postului, libertate sau închisoare?

Rareori, există cuvinte mai frustrante la locul de muncă precum: “îmi pare rău asta nu este trecută în fişa postului”. O astfel de abordare este ca o piatră de moară pentru dezvoltarea noastră personală şi profesională. La crearea fisei postului se bat cap în cap două atitudini: cea a angajatorului care vrea să obţină cât mai mult şi cea a angajatului care vrea…oare ce vrea?

Atribuţii clar delimitate, precise şi fără extraopţiuni. Oare?
Teoretic, ne dorim să ştim clar ce avem de făcut şi de unde până unde. Teoretic. Practica demonstrează că rutina ucide performanţa, creativitatea şi inovaţia iar limitările nu fac decât să diminueze iniţiativa.

Tocmai de aceea, tendinţa în ultimul timp pe piaţa muncii este aceea că manager-ul şi angajatul să lucreze împreună când întocmesc fişa postului. Acest lucru permite angajatului un grad mai mare de libertate la locul de muncă. În definitiv şi el hotărăşte ce va lucra acolo. Bineînţeles, cel mai fericit scenariu este acela în care angajatul face ceea ce îi place. Tocmai de aceea auzim tot mai des că pasiunea noastră trebuie să se reflecte în ceea ce facem, astfel încât, la sfârşitul zilei, activităţile noastre să ne aducă nouă şi organizaţiei ceva în plus.

Evoluţia înseamnă schimbare.
Până în prezent, angajaţii au privit cu scepticism şi reticenţă o fisă a postului vagă. Se gândeau automat că angajatorul vrea să profite de ei, să-i sufoce cu foarte multe sarcini. Însă ce-ar fi să privim acest lucru ca o portiţă către dezvoltare noastră personală? Cum putem evolua? Prin schimbare. Iar schimbările nu apar în momentul în care zilnic, te prezenţi ca un roboţel la muncă, apeşi pe acelaşi buton iar la orele 18:00 spargi uşa. În loc să te concentrezi pe fişa postului, acordă atenţie sporită obiectivelor departamentului, firmei pentru care lucrezi. Gândeşte-te ce poţi faci pentru a atinge acele obiective. Astfel vei gândi liber, vei încerca să înveţi constant lucruri noi astfel încât să aduci valoare muncii tale.

Citeste şi Cum să pierzi angajaţii cei mai buni.

În fişa postului ar trebui trecută “adaptarea”.
Trăim în era vitezei şi asta înseamnă un grad de adaptabilitate foarte ridicat. Pierzi un client important, legislaţia se schimbă, ce faci? În descrierea postului nu scrie că ar trebui să faci X,Y,Z şi totuşi pentru a rezolva o situaţie sau a câştiga un contract eşti nevoit să vii cu idei creative sau să înveţi cum funcţionează programe noi. Este foarte confortabil şi convenabil să spunem că în fişa postului nu este trecută X atribuitie şi drept urmare nu o faci. Însă, vei avea surpriza neplăcută ca peste cinci ani să realizezi că ai evoulat fix un milimetru pe axa dezvoltării. Vei avea surpriza neplăcută să-ţi dai seama că firma în care lucrezi se poate lipsi oricând de tine. De ce? Pentru că, de ani de zile, tu ştii doar să apeşi pe acelaşi buton, în timp ce alţii au învăţat deja să conducă o navă spaţială.

Salariul reprezintă valoarea muncii noastre.
Un alt motiv pentru care ne ascundem în spatele paravanului:” Nu scrie în fişa postului, nu fac” este frică de responsabilitate. Acest fenomen este întâlnit cu precădere (şi este boală grea) în multinaţionale, în corporaţii, unde oamenii, având fişa postului atât de clară, nici măcar nu-şi pun întrebarea dacă pot face mai multe pentru a ajuta un coleg sau un client. Pur şi simplu nu este treaba lor.

Descarca si Catalogul de Teambuilding.

Bineînţeles, nu ne referim la acele sarcini care nu au nicio legătură cu abilităţile şi pregătirea noastră. Ci ne referim la schimbarea atitudinii, de la “nu este treaba mea” la “hai să încerc, să văd cum pot contribui”. O întrebare simplă: pentru ce suntem plătiţi? Pentru ora petrecută la serviciu sau pentru valoarea pe care o putem aduce organizaţiei, clienţilor şi în fond nouă în acea oră? Paradigma s-a schimbat (sau este în curs de schimbare).

Nu militam pentru eliminarea fișei postului, nici vorbă, ci militam pentru dreptul nostru de a aduce valoare muncii noastre, pentru dreptul nostru de a ne dezvolta. Fişa postului nu ar trebui să fie un pretext ci dovada unui parteneriat care să ajute atât companiile cât şi angajaţii.

P.S. Pentru cei care se leagă de ce scrie în fişa postului, avem o veste nu tocmai bună. Cele mai multe dintre aceste fișe se încheie astfel: “ Angajatul execută şi alte sarcini trasate de şeful ierarhic.”

Articol preluat de pe HPDI.