Încrederea în sine într-o lume nesigură

De ce să dezvoltăm încrederea în sine a copiilor nostri

Într-o societate în care competiţia, succesul şi viteza au devenit ordinea firească a lucrurilor, metodele de a ne adapta şi de a avea succes s-au diversificat peste măsură. Multe din valorile în care credem sunt frecvent puse la încercare, problemele cu care ne confruntăm se modifică înainte de a le rezolva, solicitările sunt tot mai diverse. Cunoaştem mai mulţi oameni, învăţăm mai multe lucruri complexe, facem mult mai multe alegeri şi răspundem mai rapid la schimbări. Încrederea în noi a început să fie înţeleasă în mod greşit de multe ori, din păcate. Problemele emoţionale datorate prea scăzutei sau prea ridicatei încrederi în sine s-au amplificat: fie nu avem încredere în propriul potenţial şi astfel tolerăm situaţii şi relaţii abuzive, fie avem prea multă încredere şi nu reuşim să acceptăm eşecurile şi să învăţăm din ele.

Cum să alegem, în aceste condiţii, ce să îi învăţăm pe copii?

Putem alege să facem ca părinţii noştri, putem alege să îi învăţăm pe copii să nu repete greşelile noastre sau putem să alegem informat acele abilităţi care dau rezultate într-un mod testat ştiinţific şi practic.

Situaţiile de viaţă cu care se confruntă copiii noştri sunt mult mai complexe decât cele cu care ne confruntam noi când eram de vârsta lor. Ei se întâlnesc cu mai multe oportunităţi, dar şi cu mai multe provocări. Pentru a reuşi, copiii trebuie să fie mai mult decât cuminţi, ascultători şi harnici. Trebuie să fie independenţi, responsabili, trebuie să ştie ce îşi doresc, să ia decizii, să aibă încredere în ei.

Exemplele de succes din jurul nostru ne demonstrează cât de importantă este încrederea în sine. Iar încrederea se învaţă de mic, în primul rând de la părinţi. Cum să îl protejam pe copil dar să îl şi încurajăm să fie independent, să încerce lucruri noi şi să îşi asume responsabilităţi? Într-o lume nesigură, cu ce îl putem înarma pentru a-l ajuta să trăiască o viaţă împlinită, să iubească, să fie iubit, să aibă satisfacţii?

Pentru a şti ce trebuie să facem, haideţi să începem prin a ne gândi unde dorim să ajungem. Încrederea în sine arată cum ne evaluăm definiţia pe care ne-am format-o despre propria persoană. Ai încredere în tine atunci când îţi place propria persoană, crezi în tine şi în ceea ce faci, te simţi bine ca persoană şi ştii că există lucruri pe care le faci bine. Simţi că faci parte dintr-o familie şi o comunitate în care contezi, eşti important, ştii care îţi sunt rădăcinile şi ai încredere în viitor. Ştii ce este important pentru tine şi ce îţi place. Cum am putea şti cât de aproape este copilul de acest obiectiv?

Există o serie de situaţii care ne ajută să observăm dacă un copil are încredere în sine. Răspunsul copilului la aceste situaţii ne ghidează de asemenea în identificarea abilităţilor specifice pe care copilul încă nu le are dezvoltate suficient, pentru care are nevoie de sprijinul nostru. Aceste situaţii relevante sunt:

• Situaţiile noi cu care se confruntă copilul (contexte noi la care trebuie să se adapteze, activităţi sau sarcini noi pe care trebuie să le realizeze) ne arată dacă copilul le evită sau le abordează cu interes şi curiozitate.
• Momentele când copilul are un eşec, când face o greşeală sunt de asemenea situaţii în care prin reacţia copilului putem vedea nivelul încrederii lui în sine – reacţia copilului poate fi de perseverenţă şi schimbarea strategiei de rezolvare a problemei sau din contră, de abandon.
• Problemele sau sarcinile mai complicate decât cele pe care le-a avut anterior de rezolvat copilul – ne arată dacă are curajul de a încerca să le rezolve sau mai degrabă are tendinţa de a le amâna, de a cere din start ajutorul adultului, de a le evita.
• Situaţiile sociale de comunicare cu alţi copii sau adulţi sunt situaţii în care copilul ar trebui să fie receptiv la mesajele celorlalţi, să răspundă într-un mod sănătos invitaţiilor la joacă, să iniţieze interacţiuni cu ceilalţi. Reacţiile de evitare, de agresivitate sau de retragere arată o încredere scăzută a copilului şi ne dau un semnal privind abiltăţile insuficient dezvoltate.

Este important să privim toate aceste situaţii ca momente de învăţare – nu putem spune că un copil are încredere în sine şi nu mai trebuie să avem vreo preocupare în această privinţă. Încrederea în sine se formează şi se testează permanent, iar lecţiile cele mai semnificative sunt de multe ori, din păcate, generate de problemele sau crizele prin care trecem în viaţă.

Dacă ar fi să creionăm un portret al copilului care are încredere în el, am vedea că acesta îşi asumă responsabilităţi, se comportă independent, este mândru de realizările sale. Realizează fără probleme sarcini noi, îşi exprimă atât emoţiile pozitive cât şi pe cele negative, oferă și solicită ajutor şi sprijin celorlalţi.

În schimb, copiii care nu au încredere în ei sunt nemulţumiţi de felul lor de a fi, evită să realizeze sau să se implice în sarcini noi, se simt neiubiţi şi nevaloroşi. Îi blamează pe ceilalţi pentru nerealizările lor, pretind că sunt indiferenţi emoţional, nu pot tolera un nivel mediu de frustrare. Sunt uşor influenţabili şi nu îşi asumă responsabilităţi, sunt prea “cuminți”.

Orice părinte îşi doreşte un copil şi un viitor adult care are convingeri şi valori sănătoase, pe care le afirmă şi le apără. Care se simte în siguranţă să acţioneze conform lor, să ia decizii, să nu se simtă vinovat atunci când alţii nu sunt de acord cu opţiunile lor. Care trăieşte în prezent, fără a dedica excesiv de mult timp trecutului sau îngrijorărilor faţă de viitor. Care nu ezită să încerce, dar care are capacitatea de a cere ajutor. Care acceptă diferenţele dintre el şi ceilalţi, poate colabora cu alţii şi poate menţine relaţii de prietenie. Care are interese diverse, se implică, găseşte satisfacţii din surse diferite. Care îşi înţelege şi îşi acceptă propriile emoţii şi pe ale altora.

Pe parcursul procesului de dezvoltare a încrederii în sine, părinţii sunt cei care îl însoţesc pe copil, şi ştiind care sunt provocările cu care se confruntă, îl pot sprijini într-un mod sănătos. Prima sursă prin care copilul învaţă să aibă încredere în sine sunt părinţii săi. Modul cum se comportă şi reacţionează aceştia, câtă încredere au în ei înşişi, ce mesaje îi transmit explicit dar şi implicit copilului, influenţează încrederea acestuia în sine.