Irina Toma, viitorul presedinte al Romaniei? (I)

Are 26 de ani si de 7 ani a plecat din Romania pentru a studia in Olanda. Are vise marete si scopul ei, inca de dinainte de facultate, este sa schimbe lumea, atat cat poate. Odata stabilit acest vis, a inceput sa si-l construiasca, pas cu pas. A simtit ca in Romania nu are sanse pentru a se pregati asa cum isi dorea, de aceea a plecat sa studieze in afara. Insa, dorinta ei este de a reveni aici suficient de pregatita incat sa poata sa faca o schimbare. Cand a plecat le-a spus hotarata tuturor ca va deveni presedinte si va reveni in tara ca sa ii salveze. Intre timp, visul i s-a mai temperat si a decis ca accepta si o alta functie, fara a renunta la dorinta de a face schimbari majore si de a “salva” Romania si pe romani.

[[{"fid":"2309","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"266","width":"200","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma","title":"Irina Toma","class":"media-element file-default"}}]]

Se numeste Irina Toma si, desi pentru multi dintre voi acest nume nu inseamna nimic, va recomand sa cititi interviul cu ea pentru ca, in cativa ani, cu siguranta el va spune ceva:

Luiza Pirvulescu: De ce Olanda si de ce acest drum?

Irina Toma:Anii ’90, in care eu am crescut, mi-au aratat o realitate foarte sumbra a Romaniei, plina de coruptie, nedreptate, in care mi se impuneau norme si valori pe care le simteam nedrepte. I-am vazut pe ai mei chinuindu-se cu nedreptatea sistemului si mi-am dorit foarte mult sa invat despre cum as putea sa contribui si sa “repar” problemele pe care le vad in jur. Acesta a fost primul motiv. In al doilea rand, imaginea despre invatamantul universitar din Romania nu mi se contura foarte bine... Chiar daca adevarul suna dur, cred ca aceasta este realitatea. Aveam prieteni deja studenti care imi povesteau ca profesorii le cer bani sau sa le impun sa le cumpere cartile pentru a trece examenele, auzeam de manualele foarte invechite, irelevante pentru realitatea de azi si imi doream mai mult de atat...

"Anii ’90, in care eu am crescut, mi-au aratat o realitate foarte sumbra a Romaniei (...). Imi doream mai mult de atat. Mi-am dorit foarte mult sa invat despre cum as putea sa contribui si sa “repar” problemele pe care le vad in jur."

Asa ca m-am decis sa plec. Nu stiam exact unde, dar la momentul respectiv am aplicat peste tot pe unde am putut, pe ideea ca oriunde ar fi mai bine ca acasa... Si am avut norocul sa primesc o bursa integrala la Universty College Utrecht (UCU) in 2007.

L.P.: De ce nu te-ai facut doctorita, asa cum este mama ta? Nu acesta era drumul care ti se prevedea inca de mica? :-)

[[{"fid":"2310","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"201","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma si mama ei","title":"Irina Toma si mama ei","class":"media-element file-default"}}]]

I.T.:Mi-a placut mult ce facea mama, faptul ca prin meseria ei ajuta foarte multi oameni. 

Imi placea mult si biologia. Am avut-o, insa, ca model pe matusa mea, care a plecat din Romania curand dupa revolutie si care tot timpul mi-a starnit curiozitatea legat de “lumea de peste granite”. Am crescut, cumva, cu sentimentul ca o sa ii urmez pasii si, pana la urma, acest glas a fost mai puternic decat dorinta de a ramane acasa si a da la medicina. Desi mi-ar fi placut sa ajut oameni si prin medicina, simt ca am luat decizia cea buna.

L.P.: Ce faci, in prezent?

[[{"fid":"2311","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in Filippine","title":"Irina Toma in Filippine","class":"media-element file-default"}}]]I.T.Momentan sunt campaigner la Fairfood, un ONG din Amsterdam care incearca sa imbunatateasca conditiile de munca din industria ananasului din Filipine. Proiectul se numeste “Land of Promise”, iar rolul meu principal este acela de cercetator, deci, pot spune ca am devenit experta in orice statistica sau curiozitate legata de ananas si lantul sau de productie. :-)

Proiectul isi propune sa prezinte companiilor implicate problemele grave legate de salariile mici din aceasta industrie, orele lungi de munca care incalca reglementarile internationale si sa ii determine, prin dialog sau campanii publice, sa accepte o modalitate de imbunatatire a acestor probleme.

"De cand am ajuns in Olanda, simt ca viata mea s-a transformat intr-un mare maraton, plin de tot felul de incercari si de limite pe care a trebuit sa mi le depasesc pentru a putea ajunge acolo unde imi doream."

Pe langa munca mea la Fairfood, de asemenea, imi termin si Masteratul in Dezvoltare Durabila la Universitatea din Utrecht. Momentan, imi scriu teza pe subiectul “Strategiile de influentare folosite de ONG-uri in industria fructelor tropicale” si studiez 4 campanii pentru a descoperi care strategii au fost mai eficiente in a aduce rezultatele dorite in politicile si practicile companiilor.

L.P.: Cum au fost acesti 7 ani de cand esti in Olanda?

[[{"fid":"2320","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"333","width":"250","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina in China","title":"Irina in China","class":"media-element file-default"}}]]I.T.:De cand am ajuns in Olanda, simt ca viata mea s-a transformat intr-un mare maraton, plin de tot felul de incercari si de limite pe care a trebuit sa mi le depasesc pentru a putea ajunge acolo unde imi doream.

UCU, facultatea la care sunt licentiata, este o facultate bazata pe sistemul american de Liberal Arts and Sciences care te incurajeaza sa iti alegi singur subiectele pe care vrei sa le studiezi si sa fii designerul propriului tau program de studii. Eu mi-am ales Geografie Umana, Studii de Dezvoltare, Drepturile Omului, Antropologie si … Chineza. Proaspat ajunsa in Olanda, intr-un mediu international, mi-am inceput aventura aplicand la un program de 2 ani de Studii Chineze. Am fost, deci, in China pentru un semestru in 2008 si mi-am dat atestatul de limba Chineza nivel incepator in 2010.

Tot in 2008 am avut sansa sa vizitez Senegalul (acolo este stabilita matusa mea) si sa vad cateva proiecte de dezvoltare de acolo.

"Am inceput sa lucrez in bucatariile restaurantelor din Utrecht in fiecare vineri si sambata seara, spaland vase, cu mainile pana la cot in oale murdare si zbarnaind prin bucatarii, servind peste 200 oameni in fiecare noapte."

Am venit inapoi in Utrecht in 2009 foarte motivata si am candidat pentru a reprezenta Asociatia de studenti a universitatii, in 2009. Asta s-a dovedit o mare aventura pentru ultimul an de studii, deoarece acela a fost si anul marilor restructurari de buget in educatie, asa ca organizam intalniri si meetinguri pentru studenti pana la ora 22.00 seara, iar apoi ma apucam de invatat. Am reusit, insa, sa inchei cu bine totul, inclusiv facultatea, in 2010, fapt ce mi-a dat un enorm sentiment de satisfactie.

In acelasi an am fost acceptata la masteratul de cercetare in Dezvoltare Durabil, cu o bursa obtinuta prin SYLFF. Cum [[{"fid":"2312","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"349","width":"250","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma la restaurant","title":"Irina Toma la restaurant","class":"media-element file-default"}}]]aceasta imi acoperea numai costurile pentru primul din cei doi ani de studiu, am inceput sa lucrez in bucatariile restaurantelor din Utrecht in fiecare vineri si sambata seara, spaland vase, cu mainile pana la cot in oale murdare si zbarnaind prin bucatarii, servind peste 200 oameni in fiecare noapte. In acelasi timp, invatam si olandeza, part-time, mergeam la cursuri  in doua orase si, in 2011, am inceput si un internship neplatit la Fairfood.

In timpul facultatii, dar si in timpul masteratului, am fost inconjurata de oameni extrem de pasionati de ceea ce facea, care m-au inspirat si impreuna cu care am incercat sa cream proiectele pe care vroiam noi sa le vedem in jur. Asa au luat nastere TEDxUtrecht University si un restaurant temporar, de 2 saptamani, pe baza de voluntariat, pentru strangerea de fonduri pentru ONG-uri.

Dupa 9 luni de internship la Fairfood am avut sansa sa obtin un job temporar, tot la ei, ca manager de cercetare, job care s-a transformat intr-o pozitie permanenta in echipa proiectului Land of Promise la inceputul lui 2013. Desi, inca, ma lupt sa imi inchei studiile in paralel cu munca mea, sper ca pana la sfarsitul anului sa fi incheiat aceasta etapa in viata mea si sa pot incepe alte aventuri, poate si in alte colturi ale lumii..

“Olandezii te intreaba doua lucruri: de unde esti si cand pleci inapoi”

L.P.: Cum sunt olandezii si cum te-au primit? Ce prejudecati au legat de Romania si de romani?

[[{"fid":"2313","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"197","width":"350","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in Olanda","title":"Irina Toma in Olanda","class":"media-element file-default"}}]]I.T.:Venind in Olanda la 19 ani, am suferit un soc cultural enorm la inceput, poate si fiindca standardele de confort erau atat de mari in noua mea locatie. La UCU eram inconjurata de colegi de peste tot, din toata lumea, insa multi locuisera deja in alte 5-6 tari inainte de a veni in Olanda si, in comparatie cu ei, eu si experientele mele de pana atunci din Romania paleau... Am avut noroc de un grup de prieteni foarte iubitori care m-au primit si m-au acceptat in mijlocul lor, care m-au invatat despre noua lume in care intrasem si pe care, si eu la randul meu, i-am invatat sa fie un pic mai “romani”, mai sufletisti, mai spontani si mai calzi.

Olandezii din afara grupurilor de internationali sunt altfel insa, pot parea mult mai reci. Cand ii intalnesti te vor intreba doua lucruri: de unde esti si cand pleci inapoi. Pe langa asta, eram tinta multor “glume” dojenitoare despre cum ar trebui sa isi pazeasca portofelul daca sunt eu in preajma, sau legate de intrarea noastra in UE, despre faptul ca avem “fete frumoase” in Romania, ca bem ca rusii  :-) ... Dar nu fac asta neaparat din rautate, ci pur si simplu li se pare ciudat ca cineva vine sa locuiasca in tara lor si nu inteleg de ce. Lumea lor e foarte diferita. Am simtit tot timpul ca responsabilitatea mea e sa nu ma victimizez in ciuda stereotipurilor cu care ar vrea ei sa te eticheteze si sa incerc sa le arat o alta fata a Romaniei.

"Eram tinta multor “glume” dojenitoare despre cum ar trebui sa isi pazeasca portofelul daca sunt eu in preajma, sau legate de intrarea noastra in UE, despre faptul ca avem “fete frumoase” in Romania, ca bem ca rusii." 

In plus, simt ca am descoperit secretul de a ma imprieteni cu ei si asta consta in a le castiga increderea treptat si a le [[{"fid":"2317","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"221","width":"330","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina si prietenii","title":"Irina si prietenii","class":"media-element file-default"}}]]arata ca esti acolo, ca muncesti si ca esti parte din societate alaturi de ei. In 2012, din cauza politicilor de emigrare anti-Romania pe care Olanda le-a avut pentru o perioada, am fost data afara dintr-un restaurant in care munceam iar patronii au trebuit sa plateasca 8000e amenda din cauza mea. Cand a trebuit sa imi dea vestea, seful meu era rosu la fata, aprope plangea si imi tot spunea ca ii este rusine de politicile pe care le impun politicienii imigrantilor din tara lui, ca ii este rusine sa isi creasca copillul intr-o tara care ne trateaza pe noi, romanii, in felul asta. De la el am primit si cel mai emotionant cadou din viata mea: un banut vechi ce simbolizeaza unitatea oamenilor si nevoia olandezilor de ajutor international dupa al doilea razboi mondial. Cand mi l-a daruit, mi-a zis, “Irina, vreau sa stii ca, in ceea ce ma priveste pe mine, tu deja ai reusit aici, in Olanda”.

[[{"fid":"2318","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"269","width":"180","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Irina la primirea cetateniei olandeze","title":"Irina la primirea cetateniei olandeze","class":"media-element file-default"}}]]La doi ani dupa acest incident care m-a zguduit profund, am primit cetatenia olandeza...

L.P.: Ai calatorit si calatoresti foarte mult. Mi-ai spus ca ai fost in Asia si Africa si stiu ca ai “colindat“ si cam intreaga Europa. De ce?

I.T.: Calatoresc din curiozitate si pentru ca fiecare tara, fiecare loc are comorile lui. Insa, cu cat calatoresc mai mult, cu atat simt, cumva, ca la urma urmei oriunde pe glob suntem aceiasi oameni, cu aceleasi nevoi universale de siguranta, de iubire, de a reusi si de a avea o viata mai buna.

 In China, in Senegal, in Turcia, in Romania, oriunde –culturile diferite sunt, cumva, numai o masca a unei umanitati universale.

L.P.: Cum a fost experienta in China?

I.T.:China mi s-a parut o tara foarte ciudata si mi-a fost foarte greu sa am o comunicare autentica cu oamenii din jurul[[{"fid":"2319","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Irina Toma in China","title":"Irina Toma in China","class":"media-element file-default"}}]] meu. Poate si bariera de limba ne-a stat in cale (eu nu vorbeam prea bine chineza, ei nu vorbeau mai deloc altceva..), dar cumva si in materie de interese si perspective mi-a fost foarte greu sa ma raportez la logica Chineza. In afara de asta, China are locuri foarte frumoase, s-a dezvoltat incredibil in unele zone, dar e si plina de kitch si de beton in altele...

M-a frapat mult “iubirea” chinezilor pentru plastic. Aproape orice e facut din plastic si, pana si statuile care il infatiseaza pe Buddha din marile temple sunt din acelasi material. Si am mai observat cumva disperarea cu care generatia tanara de acolo incearca sa fie precum europenii, copiind stilul vestimentar, muzica, obiceiurile pe care le vad in Europa.  

"In Romania cred ca nu ne dam seama cat de norocosi suntem si cate resurse avem: apa din belsug, pamant fertil si un climat cat de cat favorabil."

Ma asteptam sa vad mai multa arhitectura chineza, dar m-am simtit ca acasa in cartierele micro-rayon de beton construite pe model comunist.

Per total, insa, sunt locuri in China care merita vizitate, si in special natura m-a impresionat mult.

L.P.: Dar Africa? Si acolo ai intalnit o cu totul alta lume.  [[{"fid":"2315","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"280","width":"300","style":"margin: 2px; float: right;","alt":"Irina Toma in Senegal","title":"Irina Toma in Senegal","class":"media-element file-default"}}]]

I.T. Africa este mult mai mare ca Europa, deci nu pot vorbi despre intregul continent pentru ca am vazut o singura tara, dar in Senegal m-a impresionat ariditatea si saracia resurselor si a peisajului. Desi Senegalul e la marginea desertului si are inca vegetatie, viata acolo este mult mai grea. In Romania cred ca nu ne dam seama cat de norocosi suntem si cate resurse avem: apa din belsug, pamant fertil si un climat cat de cat favorabil. In Senegal oamenii se lupta sa obtina o recolta mai mare decat nevoile satului pentru a putea si vinde si a crea un venit. Dar, cu toate acestea, ei se lupta si pentru o viata mai buna si incerca sa isi depaseasca limitele. Asta m-a impresionat profund. 

Va urma! Saptamana viitoare Irina ne va povesti despre planurile sale marete de viitor si despre cum vede ea Romania.