Millennials? Un moft contemporan! Sau…?

Despre ei…din nou. Stim ca exista. Numele le e sonor si intriga. Se tot scrie despre ei, se mai si citeste…dar, ne pasa cu adevarat? Vrem sa ii intelegem si sa ii integram sau, in virtutea unor obiceiuri atavice, iesim la parada cu de alde “Noi stim mai bine, ca suntem mai batrani” si “Eh, or sa se dea pe brazda” si “Generatia asta e complet pierduta; nu-i nimic de capul ei”. Vrem sa investim in ei? Sau, “Lasa, bre, ca merge si asa?”

Cine sunt acesti Millennials? Si ce vor ei, la urma urmei?! De ce nu ii intelege nimeni?...Oare ii asculta cineva? Si daca da, de ce e atat de greu sa-i multumesti, sa-i retii, sa-i motivezi?

Sigur, sunt organizatii care ignora statistici, trenduri, recomandari. Care neaga existenta acestei categorii si o pun la colt ca pe o gasca de mucosi obraznici. Sa munceasca; de aia sunt platiti! Nu aruncam cu piatra; mediul de business romanesc e inca necopt, nepregatit pentru gestionarea schimbarii, destul de rigid, agil doar in sensul antreprenorial romanesc al lui “a te descurca”. Millennials?! Despre ce vorbim?

Si totusi…ei sunt printre noi. Muncesc cot la cot (?) cu baby-boomers si cu cei din generatia X, cei care sunt pusi in pozitia sa-i inteleaga. Nu-i poti ignora: generatia online, generatia hashtag, generatia “casual la birou” sau, oficial, Millennials, e cea care da contur viitorului.

Si totusi... Unele organizatii mari (aka corporatii), dar si unele start-up-uri autohtone (in special cele din domeniul IT) se straduiesc sa inteleaga acest profil si sa isi ajusteze abordarea.

Oameni de HR, oameni de marketing si manageri se aliaza si incearca sa le descifreze comportamentul: Ce isi doresc? Ce ii inspira? Ce ii motiveaza? Ce ii atrage? Care le sunt obiceiurile?

Toti sunt de acord ca e greu sa ii loializezi, ca sunt dificili, greu de multumit, usor de plictisit, in continua cautare de validare, confirmare, obositori.

Si, pentru ca sunt mult mai determinati decat generatiile anterioare sa isi urmeze pasiunea, stilurile de viata le sunt foarte diverse. Sunt spirite libere pe care cu greu le ingramadesti intr-un orar 9-17 si pentru care cartelele de pontaj sunt adevarate simboluri ale prizonieratului. Sunt orientati catre rezultate imediate, sunt motivati de impactul muncii lor, de sens. Sunt in cautarea sensului si vor ca munca lor sa faca diferenta. Sunt antreprenori sociali, sunt mult mai conectati si sensibili la cauzele sociale decat generatiile anterioare. Si, poate pentru ca deriva e ceea ce au simtit “in aer”, crescand, cauta directia si cauta modele. Modele autentice.

Sunt entuziasti, sunt creativi, sunt mobili si isi doresc mult timp liber pe care sa il petreaca cu prietenii, calatorind, investind in hobby-uri.

Isi doresc sa experimenteze, sunt avizi sa se dezvolte.

Stiind toate acestea (fara a incerca aici o descriere exhaustiva a profilului Millennials), cum se face ca atat de putine organizatii (nu vorbim de ONGuri) reusesc cu adevarat sa creeze acel mediu care sa-i inspire si sa-i faca fericiti la munca, pe ei, acesti monstri mofturosi? Nu cu asta se mandresc toate companiile care investesc in brand-ul de angajator si in politicile de retentie?! Si, cand ‘colo, la ora 17-18, la metroul din Pipera, Bucuresti, (simbolic vorbind) respiri entuziasm travestit in tineri corporatisti ofiliti, cu priviri goale si cocoase (da, de la prea-indelungul stat la birou).

Dificultatea de a atrage talentele? Politici de retentie si loializare? Motivatie? Performanta? Politica de Comp&Ben? Welness organizational?...Adresate cui? Cat de personalizat?

Ah, am facut tot ce se putea face! Asa cum scrie la carte! Si, cu toate astea, gradul de satisfactie a angajatilor tinde spre …mai degraba apatie.

Da, e un efort urias sa gestionezi pachete de beneficii personalizate, sa aplici conceptul de homeworking, sa renunti la pontaje (An sabatic?! Doamne fereste!), sa provoci profesional pe fiecare (sau poate nu; unii nu isi doresc sa iasa din zona de confort), sa stii ce il motiveaza pe fiecare, intr-un cuvant sa PERSONALIZEZI. Si, la urma urmei, cat de eficienta ar fi o astfel de organizatie?

Si totusi… ce ne facem, domnilor? Ii bagam in seama sau nu? Investim in aceasta “specie” sau nu? De ce ar fi bine sa o facem si de ce nu? Si daca ne-am raspuns la aceste “de ce”-uri, si daca raspunsul e “da”, cu ce incepem?

Eu as incepe prin a adapta toooaaate politicile de HR si Employer Branding valorilor acestei specii nemaiintalnite: Millennials.

Iar VALORILE generatiei Millennials par a fi (conform a numeroase studii)

• FLEXIBILITATE
• FUN (entertainment)
• DEZVOLTARE PERSONALA
• IMPLICARE SOCIALA
• (NEVOIA DE) APARTENENTA
• ORIENTARE CATRE REZULTAT si SENSUL MUNCII
• AUTENTICITATE
• CREATIVITATE
• TOLERANTA
• (NEVOIA DE) RECUNOASTERE, CONFIRMARE, FEEDBACK

Si, in cadrul procesului de recrutare, nu as mai aborda potrivirea (match-ul, fit-ul) culturala strict unilateral, dinspre candidat catre organizatie. Ci si invers, fiind atent la valorile candidatului si la ceea ce pot eu, ca organizatie, sa ii ofer. The perfect match! Altfel, fie-mi brandul de angajator oricat de stralucitor, nu uitati ca acesti tineri minunati si talentati apreciaza autenticitatea. Iar voi stiti cat de dureros poate fi ROI al procesului de recrutare.

Si, stiti ce ma ingrijoreaza? Ca nici bine nu vom termina (daca vom reusi sa incepem, macar) cu acesti Millennials, cand va aparea o urmatoare generatie: Generatia Z 

Surse de inspiratie:

www.learningnetwork.ro/employerbrading

https://www.whitehouse.gov/sites/default/files/docs/millennials_report.pdf

http://www.marketingdive.com/news/how-brands-used-super-bowl-50-to-win-millennials-over/413570/

http://www.forbes.com/sites/prospernow/2012/07/05/the-new-millennial-values/#710db6cf4e3c

Merita citit

http://www.inc.com/john-rampton/marketing-to-millennials-101.html