Modelul mental al campionului

In ultima vreme, mai toata lumea din business-ul romanesc isi aroga statutul de “campion“. Ba chiar au inceput sa apara si evenimente care contin cuvantul respectiv in titlu. Premiile acordate in cadrul galelor de business din toata tara se auto-propun ca recunoasteri serioase ale “campionilor” din anii trecuti. Tot acest peisaj aparent stralucitor si sarmant in seductia sintagmelor sale ma duce catre o intrebare fireasca: Cine se crede sau este crezut ca fiind un campion?

Din practica mea de coaching in Romania, iti pot spune ca ceea ce delimiteaza strict un campion – in sport, business, orice alt mediu competitiv – de un bun utilizator al unor mijloace, tehnici si instrumente pentru a-i depasi pe ceilalti este, pur si simplu, modelul mental. Adica modul in care acest om, grup sau organizatie se antreneaza in a intelege si da sens realitatii. Atat. E suficient. Vorba veche cu “mind over matter” este perfect valabila si in acest caz.

Daca singura diferenta sustenabila este una interioara, de model mental, atunci vei fi capabil imediat sa recunosti un campion. Sau o organizatie-campion. Sau o echipa de campioni. Mai jos iti dau cateva repere clasice, pe care le redescopar de fiecare data in practica de coaching in Romania. A fi campion, intr-adevar si fara urma de dubiu, inseamna sa ai toate aceste repere ordonate in activitatea ta de zi cu zi.

Campionii se asteapta sa castige.

Cand intra pe “teren”, in competitie sau in sala de sedinte, sunt 100% convinsi ca vor castiga. Mai multe decat atat, ei sunt foarte surprinsi daca nu o fac! Asteptarea sa aiba succes este o credinta pozitiva si ea le serveste in a obtine rezultate pozitive, bazate pe actiuni conform cu regulile competitionale. Mai simplu: campionii intai castiga meciul din mintea lor, apoi castiga meciurile din mintea partenerilor si oponentilor lor. Indiferent de locul si momentul manifestarii.

Campionii celebreaza intotdeauna victoriile mici.

…ca au nevoie de incredere in propriile forte. Altfel nu pot accede la marile meciuri, din lipsa de combustibil emotional. Succesul evident, mare, complet vizibil este mai totdeauna o suma impresionanata de succese mici, invizibile, usor de trecut cu vederea. Celebrarile dese  nu aduc dupa ele sentimentul de complacere. Ba dimpotriva! Daca reusesti sa intaresti prin celebrare un rezultat pozitiv si mic, campionii se vor implica si mai mult in atingerea succesului mare.

Campionii nu isi gasesc scuze cand nu castiga.

Adica nu se concentreaza pe vina lor, a altora, a arbitrului, a sistemului etc. Ci pe ceea ce pot face mai bine ei, data viitoare. Si reusesc, dupa ceva timp, sa isi modifice gandurile inspre a invata din ratari, din pierderi. Rezultatul este evident: devin mai puternici, mai inteligenti si mai buni.

 Campionii se concentreaza pe ce e nevoie sa faca, nu pe ce sunt obligati sa faca.

…adica isi vad viata si munca, efortul si greutatile ca pe daruri pe care le primesc mai tot timpul, nu ca pe niste obligatii. Ei stiu ca daca iti propui sa obtii un rezultat peste medie, ai nevoie sa iti creezi un angajament de termen lung. Si sa te bucuri de fiecare etapa a procesului ajungerii acolo. Bineinteles, nimeni nu poate fi 100% multumit cu fiecare pas, insa atitudinea asta pozitiva legata de desfasurarea continua a lucrurilor te ajuta extrem de mult in a-ti dezvolta abilitatile necesare succesului.

Campionii cred ca vor avea mai multe victorii in viitor.

Credinta le este mai puternica decat frica. Energia de care dau dovada este mai mare decat corul inevitabil al “prietenilor” care subliniaza constant mai toate aspectele negative. Siguranta lor este mai mare decat toate indoielile, firesti, in asemenea parcurs. Pasiunea le este mai mare decat provocarile cu care se intalnesc, alegandu-si ei provocari pe masura puterilor proprii. Si in cele mai grele situatii, campionii cred ca zilele bune sunt undeva in fata lor, nu in trecut. Adica cred in viitor.

Inchei aici, dorindu-ti cu sinceritate …campionate provocatoare!

Articol preluat de pe blogul MihaiStanescu.ro!