Nicoleta si abilitatile umane
Trăim într-o lume în care este tot mai greu să identifici și să păstrezi oameni talentați într-o companie. Munca unui recrutor nu se termină niciodată; nu poți să zici, după ce ai închis ușa biroului: Gata! Am terminat pe ziua de azi! Oricât de mult ai vrea să te opui, vezi oamenii de pe stradă ca potențiali candidați. Și este și mai greu să te opui instinctului de a aborda tineri care dovedesc abilități greu de găsit pe piața muncii. Așa am cunoscut-o pe Nicoleta. Dar să încep cu începutul.
Era vineri seara și, împreună cu colegii de muncă, am ieșit la un suc pe o terasă dintr-un campus studențesc. Suntem mulți, gălăgioși și nu chiar cei mai cuminți clienți. Ne întâmpină zâmbitoare o domnișoară și ne preia cu calm comanda. O urmărim cu toții cu ochi ager de recrutor: bune abilități de comunicare (sumarizare, reformulare, ton calm etc), zâmbitoare, politicoasă, rezistență la stres și, clar, orientată către client.
Până să ne servească băuturile, îi facem un scurt profil și încercăm să vedem cu ce roluri se potrivește. Sigur, nu știm încă ce competențe tehnice are, ce studii și, mai ales, ce deziderate profesionale. Cu toate acestea reușim să încropim o listă de roluri către care am recomanda-o dacă s-ar prezenta bine și la interviu.
Continuarea articolului poate fi citită aici.
