Mergi la conţinutul principal

Sabina Dumitrescu - de la psiholog organizational la psihoterapeut... pentru plante

Am cunoscut-o pe Sabina pe vremea cand era “Partenie”. Acum este “Dumitrescu”. Intre timp nu i s-a schimbat doar starea civila, ci si cartea de vizita deoarece, pe langa psiholog (meseria sa de baza), ea a devenit si...fermier! In aparenta, cele doua domenii nu au absolut nimic in comun. Mergand in profunzime, insa, lucrurile se leaga. Au trebuit sa se lege, pentru ca Sabina sa isi gaseasca locul in echipa care aduce Cosul cu legume” proaspete in fiecare zi in casele celor care iubesc viata sanatoasa.Te intrebi cum ajunge un psiholog in mediul organizational, cu specializare in evaluarea competentelor, sa cultive morcovi, ardei si rosii? Dar si cum face fata provocarilor unei a treia “specializari”, de departe cea mai grea dintre toate, aceea de parinte? Atunci nu rata discutia avuta cu Sabina:Luiza Pirvulescu: De ce ai ales sa devii psiholog, acum multi ani? Cum vedeai tu meseria de psiholog atunci cand ai decis ca asta trebuie sa faci in viata?Sabina Dumitrescu: In liceu am participat la multe proiecte interactive, debate-uri, piese de teatru, unde sunt foarte importante abilitatile de cunoastere a celorlalti si de auto-cunoastere. Nu eram sigura ce voi face exact, dar stiam ca vreau sa lucrez cu oameni si am decis ca Facultatea de Psihologie ma va ajuta oriunde.Parintii m-au sustinut, in ciuda multor persoane care ma avertizau ca “nu se poate trai din psihologie in Romania”. Imi pare foarte rau ca unii oameni inca isi mai ghideaza copiii spre profesii pe care le considera ei de valoare sau profitabile, cand valoarea depinde atat de mult de pasiune. Cred in continuare ca, daca faci ceea ce iti place si ti se potriveste, vei gasi o cale nu doar sa traiesti din asta, ci chiar sa “stralucesti”!

"De multe ori discutam cu manageri despre posibilitatea de a-si modifica un stil de conducere autoritar, de exemplu, si le era greu sa inteleaga valoarea unei alte abordari. Dar cand ii intrebam „Ti s-a mai spus ca nu ii asculti pe altii, ca nu le iei in considerare ideile?”, aveau un moment de insight si recunosteau astfel de situatii in familie, cu copiii lor."

[[{"fid":"2119","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"201","width":"300","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Sabina Dumitrescu","title":"Sabina Dumitrescu","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Cu ce provocari sau situatii neobisnuite te-ai intalnit in anii in care  te-ai dedicat exclusiv mediului organizational?S.D.: Provocarea majora, valabila pentru intreaga echipa cu care lucram, a fost sa gasim un echilibru intre conceptele si vocabularul din psihologie si cele din business, pentru a descrie cat mai acurat, dar si inteligibil si practic, competentele persoanelor evaluate si nevoile lor de dezvoltare.Situatii neobisnuite... Odata am avut in assessment un barbat al carui profil pur si simplu nu facea sens. Nu puteam intelege cum este el de fapt, avea trasaturi de personalitate si comportamente contradictorii. Eram in echipa cu un alt psiholog, si impreuna i-am spus la un moment dat ca nu intelegem ce se intampla si ca nu am mai vazut un asemenea profil. Ne-a spus atunci ca trecuse in ultimul printr-un accident ingrozitor si isi pierduse unicul fiu, ceea ce i-a dat peste cap intreaga viata. A fost un moment extrem de greu si de emotionant, si am simtit ca am nevoie de mai mult, ca as vrea sa pot ajuta un om intr-o astfel de situatie si ca ma voi indrepta spre psihoterapie.In plus, de multe ori discutam cu manageri despre posibilitatea de a-si modifica un stil de conducere autoritar, de exemplu, si le era greu sa inteleaga valoarea unei alte abordari. Dar cand ii intrebam „Ti s-a mai spus ca nu ii asculti pe altii, ca nu le iei in considerare ideile?”, aveau un moment de insight si recunosteau astfel de situatii in familie, cu copiii lor. Atunci deveneau extrem de interesati de schimbare si motivati.Mi-am dat seama ca felul nostru de a fi are anumite constante in toate domeniile vietii noastre, si ca motivatia pentru schimbare poate veni de altundeva. Undeva unde ajung acum, prin consiliere si psihoterapie.L.P.: Te-ai dezvoltat ulterior si in zona de NLP, hipnoza ericksoniana, psihanaliza etc. Ce ai invatat [[{"fid":"2120","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"187","width":"280","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Sabina Dumitrescu","title":"Sabina Dumitrescu","class":"media-element file-default"}}]]despre oameni si despre organizatii dezvoltandu-te personal si profesional si practicand aceasta meserie?S.D.: Psihanaliza a fost prima, si am simtit atunci ca ma scufund din ce in ce mai adanc, in ape intunecate. Apoi apa a devenit tot mai limpede, si la un moment dat am iesit pe plaja, la soare, si am facut formarile de NLP :-) . Apoi comunicare non-violenta, psihoterapie adleriana, hipnoza ericksoniana, psihoterapie integrativa...Raman la metafora mea cu marea: am cules scoici pe plaja, am invatat sa ascultat valurile, sa simt soarele si vantul pe piele si sa ma bucur pur si simplu de prezent, fara alte interpretari sau judecati. M-am reconectat cu mine, m-am uitat in profunzime, am inteles ce vreau si cum sunt.

"Poate cea mai important lucru pe care il inteleg, acum, este ca uneori nu stiu si nu inteleg nimic! Ca am foarte multe de aflat despre mine, despre lume si despre oameni, ca voi avea intotdeauna suprize. Iar asta inseamna viata."

Si poate cea mai important lucru pe care il inteleg, acum, este ca uneori nu stiu si nu inteleg nimic! Ca am foarte multe de aflat despre mine, despre lume si despre oameni, ca voi avea intotdeauna suprize. Iar asta inseamna viata.Iar prin psihoterapie am ocazia de a trai mai multe vieti, si pentru asta sunt foarte recunoscatoare.[[{"fid":"2122","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"225","width":"300","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Sabina Dumitresci si copiii","title":"Sabina Dumitresci si copiii","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: A mai fost valabil ceva din tot ce invatasesi in toti acesti ani despre tine, despre oameni, despre viata, atunci cand ai devenit mama? Cum te-ai schimbat din acel moment? Cine a devenit psihologul in familie? :)S.D.: E foarte amuzant acum :-) . Normal ca au fost foarte multe momente in care mi s-a parut ca degeaba am invatat atat, ca nu pot aplica in viata mea. Momente de teama, de disperare, de durere. Cand copilul cel mare il loveste prima data in cap pe cel mic, in fata ta... simti efectiv ca ti se rupe sufletul. Si la care sa mergi mai intai?Am invatat multe din nou, cum sa gestionez astfel de situatii, fata de mine, fata de copii. Am reevaluat prioritatile, in mai multe etape. Am invatat sa fiu dedicata nevoilor bebelusului, ca apoi sa invat din nou sa acord atentie si nevoilor mele, si treptat sa le echilibrez.Cu psihologia, in profesie sau in familie, cred ca asa este, unele concepte par extrem de simple initial, dar au multe-multe straturi de intelegere si de descoperire. Ca foile de ceapa, de fiecare data mai dau jos una pentru a ajunge la esenta. Sotul si copiii m-au ajutat sa curat bine cepele :-) pentru ascultare, dragoste, conectare, nevoi, inteligenta emotionala, empatie...L.P.: Se spune ca dupa ce ai primul copil, deja la al doilea e mult mai usor. :) Asa este?S.D.: Asa a fost si pentru mine. La primul am facut multe lucruri „ca la carte”, de la baita la diversificare, am stat ore intregi sa invatam culori, puzzle-uri... Al doilea a fost si un temperament mai independent, a refuzat mancarea pasata si a molfait el cum a putut banana, de exemplu, a mers la 8 luni... si a prins multe lucruri din zbor, cum se spune, de la noi si de la sora lui.[[{"fid":"2123","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"280","width":"280","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Sabina Dumitrescu si copiii","title":"Sabina Dumitrescu si copiii","class":"media-element file-default"}}]]

"Cred sincer ca sunt un om mai bun de cand am devenit mama, si chiar un
profesionist mai bun. Mai ocupata, mai obosita de multe uneori, dar un om mai bun si mai implinit."

L.P.: Copiii sunt cei mai buni profesori pentru un adult. Ce lectii pretioase ai primit de la cei doi nazdravani?S.D.: Cei mai buni profesori, si o motivatie foarte puternica pentru dezvoltare!Sa ma joc mai mult, sa rad si sa ma bucur de moment.Sa transform orice lucru intr-o jucarie si orice situatie intr-un joc.Sa incerc ceva chiar daca pare imposibil.Ca uneori efortul este mai important decat reusita.Ca o buba mica poate fi o durere mare, iar o simpla imbratisare poate rezolva multe. [[{"fid":"2124","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"233","width":"280","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Sabina Dumitrescu in familie","title":"Sabina Dumitrescu in familie","class":"media-element file-default"}}]]Ca lumea e plina de diamante, de sirene, monstri si eroi curajosi.Ca niciunde nu e mai bine ca acasa.Ce lectii nu am primit, mai degraba! Cred sincer ca sunt un om mai bun de cand am devenit mama, si chiar un profesionist mai bun. Mai ocupata, mai obosita de multe uneori, dar un om mai bun si mai implinit.L.P.: Dar ce iti doresti sa invete ei de la tine, de la voi, in mod deosebit?S.D.: Sa fie ei insisi, sa se bucure de viata, cu tot ce inseamna ea. Atat.L.P.: Odata cu cei doi copii ai tai, si cariera ti-a fost influentata. Te-ai orientat foarte mult in zona de parenting in ceea ce priveste psihologia si ai devenit unul dintre asociatii “Cosului de legume”, o idee pornita tot din dragoste pentru copii. Povesteste-mi putin, te rog, despre cum ai facut aceasta trecere, cum s-a materializat aceasta idee de afacere si ce inseamna Cosul de legume pentru tine.[[{"fid":"2125","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"300","width":"200","style":"float: left; margin: 1px 2px;","alt":"Sabina Dumitrescu si Cosul cu legume","title":"Sabina Dumitrescu si Cosul cu legume","class":"media-element file-default"}}]]S.D.: A fost o idee traznita, ne-am mutat in afara orasului si radeam la ideea de a infiinta o ferma, noi, oameni de oras. Apoi ne-am reintalnit cu Andrei Barbu, fondatorul afacerii, am vorbit despre copii, despre pericolele alimentatiei, despre valorile noastre, si am stiut ca putem fi parteneri.In primul an m-am framantat mult sa inteleg care este legatura intre ceea ce fac ca si psiholog si Cosul de legume. Intr-o seara, Andrei ne-a explicat de ce cultivam in camp: o planta are nevoie de anumite conditii de stres, caldura, vant etc., pentru a-si atinge intregul ei potential genetic. Atunci am zis: deci facem un fel de psihoterapie cu plantele!Si acum ma impresioneaza aceasta paralela intre viata plantelor si a oamenilor. Cred ca asa este viata: avem nevoie si de lucruri pozitive, dar si de dificultati pentru a ne implini potentialul.

"O planta are nevoie de anumite conditii de stres, caldura, vant etc., pentru a-si atinge intregul ei potential genetic. Atunci am zis: deci facem un fel de psihoterapie cu plantele!"

L.P.: Ai si practicat agricultura la propriu? Stii cum se cultiva fiecare leguma din “gradina” voastra, de ce are nevoie? :)S.D.: Eu ma ocup la propriu de florile din gradina mea :-) , Andrei si tatal lui supervizeaza productia de legume, care este in Valea Macrisului. Dar sunt la curent cu unele lucruri si s-a intamplat de cateva ori sa gasesc si eu solutii la probleme „tehnice”, de exemplu am sugerat sa folosim plase de umbrire pentru salate – si nici nu stiam atunci ca se cheama plase de umbrire.L.P.: Cum a fost primit acest business pe piata? Ce feedback-uri ati primit?S.D.: In cea mai mare parte cred ca a fost mult entuziasm, si din partea noastra si din partea clientilor. Este o munca foarte grea, cei care inteleg ce inseamna sa cultivi legume ca odinioara stiu si apreciaza. Sunt riscuri mari, productie limitata, de aceea agricultura se practica acum in cea mai mare parte industrializat si chimizat.L.P.: Care a fost “reteta succesului”, ca sa fim in tipare? Pe ce ati mizat voi atunci cand ati pornit pe acest drum?S.D.: Cred ca am mizat pe evolutia nevoilor si pe dezvoltarea lucrurile bune in Romania. Unii oameni inca mananca doar ca sa isi satisfaca foamea, dar tot mai multi sunt atenti la calitate, gust, implicatii pentru sanatate, protejarea mediului. Chiar am vorbit despre asta si despre piramida nevoilor a lui Maslow la o conferinta, pentru a prezenta Cosul de legume din perspectiva mea de psiholog.

"A fost greu sa explicam anumitor clienti cum functioneaza de fapt ferma, ca trebuie comandat din timp pentru ca recoltam „just in time”, ca nu avem produse la raft ca la supermarket, ca e bine sa fie mai perisabile sau mai uratele ca aspect, pentru ca asa arata legumele adevarate."

Este o tendinta puternic prezenta in Occident si se simte tot mai mult si la noi. Suntem chiar un pic inaintea valului, prin conceptul de „beyond organic” – nu doar fara chimicale, ci cu seminte autentice, heirloom, crescute in camp.L.P.: Cu ce greutati va confruntati? Pentru ca din afara, totul pare simplu, ideea e faina..S.D.: De la riscurile productiei si costurile mult mai mari asociate, la faptul ca ne-am asumat sa facem treaba „de la samanta in farfurie”, adica sa transportam tot noi, sa livram tot noi...Si a fost greu sa explicam anumitor clienti cum functioneaza de fapt ferma, ca trebuie comandat din timp pentru ca recoltam „just in time”, ca nu avem produse la raft ca la supermarket, ca e bine sa fie mai perisabile sau mai uratele ca aspect, pentru ca asa arata legumele adevarate.        [[{"fid":"2126","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"213","width":"320","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Echipa Cosul cu legume","title":"Echipa Cosul cu legume","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Este destul de provocatoare o relatie de business intre doi asociati diferiti. Cu atat mai mult intre 4! Sunteti caractere diferite si aveti meserii diferite – arhitect, IT-ist, psiholog si economist. Unde se intersecteaza personalitatile voastre si care sunt ingredientele pe care le aduce fiecare in relatie, astfel incat ea sa functioneze?S.D.: Aici avem avantaje si dezavantaje, dar lucram sa ne apreciem cat mai diferentele si sa construim ceva mai bun din asta. Punctul comun este legat de anumite valori si lucruri pe care le apreciem, de exemplu a fi transparent, a avea grija de copii, a manca sanatos, a lupta pentru o Romanie mai buna.IT-stul Andrei este foarte orientat pe detalii, pe calitate si pe productie in sine. Economistul Matei face marketing si vanzari, si ne reaminteste constant ca nu putem supravietui fara ele, oricat de idealisti am fi. Arhitecta Alexandra ne ajuta cu partea de imagine, iar eu sunt implicata in proiectele de educatie pentru copii si parinti. Ca echipa, baietii sunt motorul, noi fetele sustinem partea de interactiune, intre noi si cu clienti si parteneri.[[{"fid":"2128","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"356","width":"200","style":"margin: 1px 2px; float: left;","alt":"Sabina Dumitrescu","title":"Sabina Dumitrescu","class":"media-element file-default"}}]]L.P.: Este greu sa ai o afacere impreuna cu propriul sot? A venit si cu plusuri si cu minusuri aceasta “situatie” in ceea ce priveste viata de cuplu?S.D.: Am avut discutii si certuri in plus :-) , dar si momente in care ne-am sustinut reciproc si ne-am apreciat unul pe altul din punct de vedere profesional. Conflictele pot duce la o crestere a calitatii in relatie, a comunicarii si acceptarii, daca invatam ceva din ele. Noi in general facem echipa buna, indiferent daca este vorba despre viata de familie sau cea profesionala.

"Pentru mine este foarte importanta intrebarea „Cum se integreaza acest lucru in viata mea?”. Atunci stiu daca il fac sau nu, daca merita timpul meu."

L.P.: Cum esti tu in ipostaza de antreprenor? Ce a adus nou personalitatii tale sau ce lucruri ai descoperit la tine din scaunul de om de business?S.D.: Nu cred ca sunt bine asezata in acest scaun, sau mai bine zis am decis sa nu ma asez, doar sa poposesc :-) . Sunt destul de idealista sau visatoare uneori si nu cuantific totul financiar. Tin anumite cursuri ca voluntar, as vrea sa ma implic mai mult in zona de ONG, ma bucur sa fac un proiect frumos chiar daca nu este rentabil. Am noroc cu Matei, care isi asuma acest rol, avem complementaritate aici si asa facem lucrurile sa functioneze.Dar invat si eu, imi pun mult mai des intrebari pragmatice de tipul „Ce imi va aduce acest lucru?”, „Care si cand va fi ROI?” si ma ajuta in deciziile pe care le iau.Pentru mine este foarte importanta intrebarea „Cum se integreaza acest lucru in viata mea?. Atunci stiu daca il fac sau nu, daca merita timpul meu.

"Cred ca asa este viata: avem nevoie si de lucruri pozitive, dar si de dificultati pentru a ne implini potentialul."

L.P.: Iar in final, spune-mi te rog, cum stai cu timpul? Ce iti place sa faci atunci cand esti doar cu tine? [[{"fid":"2129","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"228","width":"270","style":"float: right; margin: 1px 2px;","alt":"Sabina Dumitrescu","title":"Sabina Dumitrescu","class":"media-element file-default"}}]]S.D.: Aha, ajungem aici. Intrebarea de mai sus ma ajuta ca ghid.Ma caracterizeaza echilibrul, de retinut insa ca este o chestiune dinamica, in continua schimbare si regasire. In unele zile predomina timpul petrecut cu copiii, in altele cursurile sau sedintele de terapie, iar in unele iesitul cu prietenii sau timpul pentru cuplu.Foarte important este si timpul pentru mine. Citesc, scriu, ma joc, ingrijesc gradina, fac ordine in lucruri si in ganduri. Si ceva ce am invatat mai greu: uneori doar stau :-) . Mai multe despre Sabina, ca si psiholog si psihoterapeut, gasesti pe site-ul ei, iar daca esti curios ce se gaseste in Cosul de legume, atunci arunca-ti un ochi aici! 

Categorie

In prezent, sunt Online Content Manager al portalului LearningNetwork.ro. Trecutul nu... vezi profilul complet

Adaugă comentariu nou

Text simplu

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
  • Adresele Web și E-mail sunt transformate automat în legături.