Stefania Oancea: “Simt ca de-abia acum am inceput sa ma cunosc”

Pe Stefania Oancea am cunoscut-o cu vreo 6 ani in urma. Eram la unul dintre evenimentele Fara Cravata- o idee creativa, o metoda de relaxare si, de ce nu, si un teambuilding, prin care angajatii din diverse companii din aceeasi industrie formau echipe si se intreceau in competitii sportive.

Stefania era o tanara plina de energie, zambitoare, deschisa, dar extrem de bine organizata, care emana incredere si profesionalism, desi nu parea sa aiba mai mult de 17-18 ani. N-am putut sa nu remarc ca, in invalmaseala care se creeaza la astfel de evenimente cu oameni multi, diferiti si, mai ales, de business, ea reusea (impreuna cu echipa din acel moment, bineinteles) sa faca din haos o ordine desavarsita.

Intalnirea noastra a fost scurta, nu a fost o colaborare de durata, nu am mai avut ocazia sa ne vedem de atunci, insa a fost una dintre acele situatii in care nu e nevoie sa te revezi cu un om ani de zile si, cu toate acestea, sa se pastreze cumva o legatura frumoasa.

Cativa ani mai tarziu, in 2012, aveam sa o revad, zambind intr-o poza dintr-un interviu despre prima brioserie din Romania, Stephany’s, o afacere pe care o initiase impreuna cu cei doi frati ai sai. Treptat, am inceput sa aflu despre ea, tot din presa, si alte lucruri interesante. Iar cand, in sfarsit, am reusit sa si vorbim, povestea a capatat un alt sens.

Are 28 de ani si 2 fetite minunate (una de aproape 3 ani, iar cealalta de 4 luni). Este Managing Partner with PR expertise la LaserMaxx Romania si la brioseria online Stephany’s impreuna cu fratii sai, tot in aceeasi formula, se ocupa si de o cofetarie deschisa din pasiune pentru arta prajiturilor facute cu migala si dragoste, din ingrediente de calitate- Irina.

De la 15 ani se implica activ in proiecte de voluntariat, creand impreuna cu sotul ei si cativa prieteni Centrul pentru Proiecte Sociale. A inceput sa lucreze de pe bancile facultatii si, desi s-a angajat in firmele conduse de familia sa, a pornit “de jos”, ca orice angajat fara experienta. A crescut treptat, a invatat si a reusit sa isi convinga fratii ca merita sa le devina partener de afaceri. In continuarea are o energie infinita si numeroase proiecte in paralel pe care reuseste sa le coordoneze cu succes si, mai ales, cu pasiune.

A, si v-am mai spus, nu, ca are doar 28 de ani? :)

Nu cred ca mai are rost sa explic de ce povestea ei este un exemplu pentru multi dintre tinerii din ziua de astazi, si nu numai, si de ce a meritat sa devina un interviu de colectie intre ceilalti Oameni pe drumul lor. Este o poveste despre frumusetea tineretii si valori bine inradacinate, despre maturizare, despre munca facuta cu pasiune, dar si o lectie de antreprenoriat- o lume in nu rezisti daca nu stii sa te adaptezi mereu la schimbarile dinamice specifice secolului vitezei:

Luiza Pirvulescu: Vorbeste-mi putin despre tine: ce ai facut in adolescenta si ce iti doreai sa te faci “cand o sa fii mare”? :)

Stefania Oancea: La 15 ani m-am inscris in Centrul de Cercetasi Marinari si eram pasionata de proiecte, de la conceptie pana la implementare. Era o mare bucurie pentru mine sa imi setez un obiectiv si sa vad cum se materializeaza cate putin in fiecare zi. Au fost ani superbi, frumosi, curati, plini de inocenta si de bune intentii. Eram tineri, ne placea sa cantam la chitara in jurul focului, sa mancam mancare facuta de noi la foc, sa stam in natura si sa ii ajutam pe altii. Imaginea aceasta inglobeaza adolescenta mea si tineretea pana la vreo 21-22 de ani. La 18 ani vroiam sa fac o cariera in relatii publice si comunicare. Visam sa ma simt mereu libera si sa am o viata plina de actiune. Asa ca mi-am stabilit ca prim obiectiv admitarea la SNSPA la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice "David Ogilvy". Am mancat filosofie pe paine impreuna cu prietena mea, Ioana, si am intrat amandoua la facultate cu nota aproape maxima. Apoi, in primul an de facultate, si eu si prietena mea ne-am angajat la Agentia Palette, care, ulterior, datorita schimbarii obiectului de activitate s-a transformat in Arenele LaserMaxx. Dimineata mergeam la seminarii, apoi la slujba si la 18.00 ne intorceam la facultate pentru cursuri. Si tot asa. Si in weekend si printre picaturi, proiecte de voluntariat. Aveam o forta de munca fantastica. Dar atunci cand esti tanar, frumos si liber, asa se intampla:)

"Uneori nu esti multumit de munca ta si de rezultate dar este important sa incerci mereu sa fii cat mai aproape de potentialul tau maxim, sa atingi maximul din resursele pe care le ai intr-un anumit moment si sa visezi mereu un pic mai departe."

L.P.: Firma la care lucrai era a familiei tale. De ce ai ales sa pornesti "de jos"?

S.O.: Am pornit exact de unde trebuia avand in vedere ca eram in primul an de facultate. Era o companie tanara, bazata pe meritocratie. Nu cred ca am fost privita ca si cum as fi fost avantajata si nici nu era cazul. Nu am pornit mai de jos si nici mai sus decat alti colegi, am muncit cot la cot la fiecare proiect si am facut ce era de facut in momentul respectiv. Dar prima mea zi de lucru a trebuit sa expediem cateva mii de plicuri deci putem glumi pe tema asta si pot spune ca am plecat de la "corespondenta", ca in filmele americane. Cea mai importanta lectie, utila atat la job cat si in viata, si pe care inca o invat, este rabdarea.

L.P.: Eu te-am cunoscut in perioada LaserMaxx, extrem de entuziasmata de ceea ce faceai acolo. Ce a insemnat aceasta perioada pentru tine?

S.O. LaserMaxx a aparut in 2007. A fost o aventura frumoasa sa promovam acest joc, sa dam locatiei o personalitate, sa stabilim pozitionarea s.a.m.d. Pana atunci organizasem foarte multe evenimente, lucru care imi place si mi se potriveste foarte tare, iar LaserMaxx a presupus la randul sau sa organizam in continuare extraordinar de multe evenimente. A fost o perioada cu foarte multa munca dar care ne-a rasplatit din plin. LaserMaxx a evoluat frumos si este o satisfactie fantastica sa aduci ceva total necunoscut in Romania si sa il duci la nivelul de popularitate de astazi, fara investitii deosebite in publicitate. Eu, si toata echipa de altfel, m-am schimbat in sensul in care o astfel de activitate inseamna sa lucrezi seara si in weekend iar dimineata eram din nou la serviciu la ora 9.00. Am invatat foarte multe lucruri despre viata, despre oameni, despre prietenie si despre munca. Din punct de vedere al meseriei, am vazut ce aduce cu adevarat business-ului tau un client multumit, cat de important este sa fii constant si sa te preocupe fiecare idee, detaliu, fiecare client. Sunt o fire super dinamica si pentru ca sunt si atat de tanara, sunt un om destul de nerabdator. Business-ul acesta, crescut asa, pas cu pas, m-a invatat sa am rabdare si incredere ca atunci cand muncesti in fiecare zi apar si rezultatale. Uneori nu esti multumit de munca ta si de rezultate dar este important sa incerci mereu sa fii cat mai aproape de potentialul tau maxim, sa atingi maximul din resursele pe care le ai intr-un anumit moment si sa visezi mereu un pic mai departe.

"Orice antreprenor iti poate spune ca entuziasmul si bucuria merg mana in mana cu emotiile si stressul."

L.P.: Stephany’s a reprezentat prima ta incercare de antreprenoriat. Cum te-ai simtit vazand-o cum prinde contur, stiind ca era un vis care iti apartine?

S.O.: Stephany's a fost, intr-adevar, prima mea idee de antreprenoriat, plecata de la mai noua mea pasiune, de doar cativa ani, de a face prajituri frumoase. Nu doar bune ci si frumoase. Am descoperit aceasta pasiune intamplator, in perioada in care eram in concediu de maternitate cu prima fetita.  De fapt, eu sunt pasionata de gatit si de detalii si am o oarecare latura artistica, iar din punctul asta de vedere Stephany's mi se potriveste foarte bine.

Orice antreprenor iti poate spune ca entuziasmul si bucuria merg mana in mana cu emotiile si stressul. Cam asa m-am simtit si eu pe masura ce ideea prindea contur.

L.P.: Ce te-a invatat aceasta experienta de business?

S.O. In toata perioada aceasta am invatat enorm de multe lucruri noi si nu se poate abstractiza asa usor incat sa intre intr-un articol. Dar daca ar trebui sa pun in trei cuvinte cum simt eu pe pielea mea intrarea in acest nou domeniu, as spune "spirit de echipa". 

L.P.: In cele din urma Stephany’s nu a crescut asa cum va doreati si ati pastrat acest proiect la nivel online. Ai fost dezamagita?

S.O.: Poate pare destul de neinteresant dar nu m-am simtit in niciun fel. Pur si simplu am constatat si ne-am adaptat. Stephany's are in fata un drum frumos, fiind in prezent un business stabil, chiar daca a ramas doar la nivel online.

"Suntem o familie obisnuita. Ceea ce ne-au invatat parintii si ne este foarte util in antreprenoriat este sa nu te temi de schimbari, sa fii mereu in miscare. Lectia asta se potriveste foarte bine spiritului meu. Imi place sa vad viata ca fiind libertate si aventura."

L.P.: Proiectele voastre de business (vreo 6 idei frumoase pana acum in toti acesti ani), au pornit cumva dintr-unul intr-altul, din nevoia si dorinta voastra de a va reinveta in functie de schimbarile din piata. Daca Stephany’s si Irina sunt acum pe un teren stabil, stiu ca LaserMaxx este in continua transformare si se intampla lucruri frumoase in acea arena, pe langa luptele cu lasere. :)

S.O.: LaserMaxx Romania este un brand care a aratat multa ambitie de-a lungul timpului. Anul acesta in martie, implineste 7 ani de existenta. In fiecare an, datorita clientilor nostri, a trebuit sa facem un pas inainte si sa mai crestem putin. De la micuta arena din Titulescu, astazi avem doua arene mari si frumoase  in doua centre comerciale de mare trafic, AFI Palace Cotroceni si Unirea Shopping Center.  Avem cea mai buna oferta pe raportul calitate – pret si mai nou, in arena din Unirii le oferim clientilor nostri spectacole de teatru si concerte. Suntem la inceput pe acest drum dar se contureaza cateva evenimente foarte frumoase iar artistii au primit foarte bine initiativa noastra. Am organizat un mic si simpatic loc de joaca in arena din Unirea pentru familiile tinere care vin insotiti de copii mici. Suntem mult mai pregatiti pentru a gazdui evenimente corporate deoarece avem o oferta imbunatatita la bar, avem o scena, spatiul pentru copii si tot de felul de idei, produse si pachete de servicii. Avem solutii pentru toate nevoile clientilor nostri.

L.P.: Cum sunteti voi, ca si familie, si cum este sa lucrati impreuna? De ce ati ales varianta aceasta?

S.O.: Suntem o familie obisnuita. Ceea ce ne-au invatat parintii si ne este foarte util in antreprenoriat este sa nu te temi de schimbari, sa fii mereu in miscare. Lectia asta se potriveste foarte bine spiritului meu. Imi place sa vad viata ca fiind libertate si aventura. De ce lucram impreuna si nu separat, asta numai Dumnezeu stie. Nu ne-am pus problema intr-un fel sau altul ci pur si simplu lucrurile au evoluat asa. Ne completam reciproc in schema in care lucram. Unul are o latura tehnica si exacta, celalalt este fire expansiva si face mereu planuri pentru anii care urmeaza, iar eu sunt cea care are rabdare pentru detalii si cu memoria cea mai buna:))). Toata lumea ma intreaba de conflicte atunci cand afla ca lucram in familie. Avem aceleasi conflicte pe care le are orice echipa, nu cred ca exista doi oameni in lumea asta care sa gandeasca mereu la fel. Nu este nimic spectaculos in relatia noastra la serviciu pentru ca pastram niste limite profesionale. 

L.P.: Voluntariatul (si de ceva timp si CSR-ul) a ocupat un loc insemnat in viata si dezvoltarea ta. Mai ai timp si pentru asta?

S.O.: Voluntariat fac de mult timp insa in ultimii cativa ani nu am mai fost activa. Pur si simplu nu am facut fata pentru ca aveam prea multe lucruri in derulare la job si acasa. Urmarind sirul intrebarilor pare ca sunt un fel de femeie fantastica dar sunt atat de departe de asa ceva. Nu sunt capabila sa fac nici jumatate din tot ceea ce imi propun de aceea as vrea sa imi propun mai putine si sa fiu mai realista cu privire la timpul si la puterile mele. Dar voluntariatul este ceva la care trebuie sa revin neaparat dar trebuie sa implineasca cea mica macar un an de zile ca sa ma pot gandi din nou la asta. Cat despre CSR, nu am avut o strategie coerenta si sustinuta pana acum insa firma este acum intr-un stadiu de dezvoltare in care putem incepe sa vorbim despre asta. Am sustinut ONG-uri care au avut nevoie de ajutorul nostru, am oferit arena de laser tag pentru strangeri de fonduri. Am raspuns pozitiv solicitarilor primite de cate ori ne-a stat in putinta.

"Cred in Dumnezeu, in normalitate, in decenta si in cumpatare. Apreciez valorile simple romanesti in ceea ce priveste familia si mi-e teama de exagerarile pe care le ofera acum societatea sub pretextul libertatii. Nu sunt o extremista dar nu voi ezita sa le tin pe fetele mele ferite de uratul, de violenta si grotescul pe care le promoveaza societatea actuala."

L.P.: Cat de usor se impaca viata ta de familie cu viata de business?

S.O.: M-ai blocat un pic cu intrebarea asta. Stai sa ma gandesc.. Cred ca singurul dezavantaj al faptului ca nu este un program de la 9 la 18 este ca aduci acasa griji si ganduri, dar pe de alta parte acest lucru se poate intampla oricum. In rest, sunt mai multe avantaje decat dezavantaje. Si eu si sotul meu iesim mult in oras, avem tot felul de idei si de proiecte, desi de cand avem fetele stam pe loc mai mult. Dar este doar pentru o perioada scurta, in scurt timp ne vom recastiga mobilitatea pentru ca ele pot veni cu noi aproape oriunde.

L.P.: In ce crezi si ce iti doresti sa le insufli fetelor tale?

S.O.: Cred in Dumnezeu, in normalitate, in decenta si in cumpatare. Apreciez valorile simple romanesti in ceea ce priveste familia si mi-e teama de exagerarile pe care le ofera acum societatea sub pretextul libertatii. Nu sunt o extremista dar nu voi ezita sa le tin pe fetele mele ferite de uratul, de violenta si grotescul pe care le promoveaza societatea actuala. Vreau sa aprecieze natura, sportul, prietenii, familia, jocul, sa fie constiente ca in viata trebuie sa muncesti pentru orice si sa simta satisfactia propriilor eforturi. Vreau sa nu arda nicio etapa, sa simta minunatiile pe care le ofera fiecare varsta.

L.P.: Cum te vezi tu, in prezent?

S.O.: Am auzit ca viata incepe cu adevarat atunci cand ai copii si asa ma simt eu acum. Parca as lua-o de la capat si de multe ori am simtit ca bucuriile si ingrijorarile sunt mai puternice de cand sunt mama. Visez sa am timp mai mult. Pentru familie, pentru proiecte de voluntariat si de CSR.
Cum m-as descrie? Nu stiu, fara sa glumesc... Intreaba-ma peste cativa ani. Simt ca de-abia am inceput sa ma cunosc!