Te-ai săturat și vrei să pleci de la ei? Când și cum să (nu) îți dai demisia

Reținerea talentelor este una dintre problemele cu care se confruntă astăzi toate organizațiile. Poate părea paradoxal, însă ”Vreau să plec, îmi dau demisia” a devenit un fel de obsesie a tinerilor conștienți de capacitățile lor, îndeosebi middle managers; faptul că au reușit să aibă un loc de muncă relativ bine plătit nu e suficient pentru a-i convinge să rămână. Explicațiile sunt foarte complexe și nu vreau să insist aici asupra lor. Cred că te ajută mai mult dacă îți spun când și cum să (nu) îți dai demisia. Iar dacă ești angajator, cele de mai jos te pot ajuta să gestionezi altfel situația atunci când un angajat îți spune că vrea să plece.

Unii mă caută tocmai pentru că au aflat că eu însămi mi-am dat demisia dintr-un job prețuit, admirat, râvnit, uneori invidiat, și speră, pe bună dreptate, că îi pot înțelege și că îi pot ajuta să ia cea mai bună decizie și să-și găsească un alt drum.

Da, demisia este cea mai bună alternativă în unele cazuri; a fost, de pildă, cazul meu. Însă nu e deloc benefic pentru tine, ba chiar e foarte periculos, să speri, conștient sau nu, că ea îți va rezolva toate nemulțumirile legate de muncă și viață. Nu e deloc benefic să o privești ca pe prima sau cea mai la îndemână soluție și să iei decizia de a demisiona înainte de a fi lucrat la alte alternative. Nu vorbesc aici despre cât ai stat la actualul loc de muncă, nici despre cât te-ai gândit, cât ai ezitat, până să demisionezi; nici despre câte compromisuri ai făcut ca să poți continua. Vorbesc despre cât ai lucrat efectiv ca să afli ce te nemulțumește de fapt (nu aparent) și să cauți / pui în practică soluții reale, dincolo de compromisuri, certuri etc. – acestea nu sunt soluții, sunt forme de defensivă în fața provocărilor.

Nu e deloc benefic pentru tine să gândești demisia cu atitudinea și Ego-ul unui școlar-adolescent rebel, care spune ”Nu-mi place la școală / muncă”, ”Nu am libertate, sunt prea multe reguli”, ”Nu-mi place profesorul / șeful”, ”Mă critică tot timpul, nu mă laudă niciodată”, ”Colegii mă jignesc”, ”Mă revoltă / Mă revolt”, ”Le / Vă arăt eu”, ”Vreau să le / vă demonstrez că…”, ”Nu mă mai duc la școală / muncă”.

Poate că, citind, ți-ai spus: ”Ei, nu cred că cineva gândește chiar așa”. Te înșeli. Sunt mulți tineri, unii nu foarte tineri, care gândesc așa. Din experiența mea, aș spune că cel mai frecvent sabotor interior al românilor este acest Sine-școlar-adolescent, care reușește adesea să controleze alegerile și deciziile individului, reducând la tăcere Sinele-adult-matur.

Sau poate că îți spui: ”Păi e absolut normal să gândească așa. Dacă nu-i place, de ce să nu caute ceva ce-i place? Dacă nu are libertate, de ce să nu caute libertatea? Dacă e tot timpul criticat, de ce să suporte?”. Bazându-mă, iarăși, pe experiența mea, aș spune că tu însuți / însăți ai putea fi dominat(ă) de Sinele-școlar-adolescent și că, dacă nu ești un mare talent artistic (chiar și atunci), el te sabotează fără să-ți dai seama, nu te lasă să dezvolți și să pui în valoare ce e mai bun în tine.

Dacă te bat gândurile să pleci de la actualul loc de muncă, eu îți recomand ca, înainte de a te programa mental să iei această decizie, să urmezi pașii de mai jos, unul câte unul, cu răbdare și reflecție cât poți tu mai adâncă.

1. Verifică dacă sursa nemulțumirii tale este, într-adevăr, legată în primul rând de muncă. Emoțiile negative sunt transferabile dintr-o dimensiune a vieții noastre la alte dimensiuni, de la o relație la celelalte relații.

• Dacă toate ar merge exact așa cum îți dorești la job, care ar fi lucrurile din viața ta pe care le-ai dori altfel? Onest și curajos vorbind, care sunt lucrurile pe care l-ai schimba primele?
• Conștientizează cum avansezi tu pe autostrada vieții tale: job, cuplu, copii, părinți, frați, prieteni, hobby-uri, dezvoltare personală…
• Dacă altceva, nu munca, te doare de fapt mai tare, începe de acolo…

2. Verifică dacă sursa nemulțumirii tale este locul (fișa postului, sarcina reală de muncă/burnout, constrângerile, recompensele, relațiile) de muncă, munca însăși sau performanțele tale. Ce anume, precis, te nemulțumește?

 3. Clarifică-ți așteptările. Cum arată locul de muncă sau munca pe care ți-l/o dorești? Descrie în cât mai multe detalii: cum ar arăta o zi de muncă pentru tine, ce ai face, cu cine, unde etc.

4. Dacă locul de muncă te nemulțumește, verifică realismul așteptărilor tale. Numește 5-10 persoane pe care le cunoști și care muncesc în condițiile pe care le dorești tu.

5. Un alt loc de muncă este ceea ce vrei cu adevărat? Nu cumva vrei, de fapt, o ocupație care să genereze banii și celelalte resurse necesare ca să-ți satisfaci nevoile fundamentale?

• Dacă da, atunci descoperă mai întâi cum merg lucrurile în sistemul nevoilor tale fundamentale. Ce nevoi fundamentale îți satisface și ce nevoi nu-ți satisface actualul job?
• Verifică dacă nu cumva confunzi nevoile tale fundamentale cu așteptările și obișnuințele tale nerealiste. Abia după aceea vei putea căuta cu real folos.
• Verifică dacă tu însuți / însăți faci tot ce poți mai bun ca să îți satisfaci nevoile fundamentale la actualul loc de muncă. În loc să te mulțumești să constați dacă ce se întâmplă acolo îți place sau nu, schimbă tu tot ce poți schimba, tot ce se află efectiv sub controlul tău, astfel încât să-ți placă.

6. Dacă munca însăși te nemulțumește și chiar vrei să alegi un alt drum: ce altceva știi să faci foarte bine?

• Dacă nu știi nimic altceva, atunci e înțelept să rămâi o vreme acolo unde ești, lucrând totodată foarte serios la a te cunoaște mai bine și a învăța altceva la un nivel de performanță competitiv.
• Schimbă-ți mindset-ul cu privire la muncă. Munca pe care o prestezi acum are cu siguranță componente transferabile (care se regăsesc în multe alte munci): atitudinile față de efort, față de învățarea continuă, față de oameni; competențele de interacțiune și comunicare; munca în echipă; competențele digitale (computer, internet); competențele lingvistice (limba maternă, limbi străine); etc. Consideră actualul tău loc de muncă ca o oportunitate de învățare din experiență și învață.
• Fă tot ce poți tu mai bun în fiecare zi, pentru că numai astfel îți poți antrena și testa atitudinile și competențele respective: ”suntem ceea ce facem repetat” (Aristotel). Numai astfel îți poți menține și întări încrederea în tine. Când vei pleca, vei lua cu tine toate aceste componente transferabile ale muncii, iar ele vor constitui capitalul tău de plecare în noua muncă. În caz contrar, dacă îți spui în fiecare zi ”Nu am motivație, oricum vreau să plec, abia aștept să plec”, te autosabotezi: vei lua cu tine obișnuințe neproductive de a gândi și a face lucrurile, multe frustrări, multă neîncredere, chiar dacă mascată de o gândire pozitivă superficială… ce platformă de plecare slabă, periculoasă chiar, pentru tot ce vrei să construiești în continuare!

7. Dacă performanțele tale sunt sursa nemulțumirii, lucrează foarte serios ca să le aduci acolo unde îți dorești.

• Schimbă-ți mindset-ul cu privire la muncă. Oriunde ai merge, inclusiv dacă îți deschizi propria afacere – mai ales atunci – ai nevoie de performanță. Iar aceasta nu e un dat și nu vine de la sine; e ceva care se dezvoltă prin învățare = antrenament serios și de durată.
• Învață, antrenează-te în fiecare zi. Acționează și perseverează! Voința însăși se antrenează, antreneaz-o! Deprinderile de învățare se învață, antrenează-le! Rezistența la stres se învață, antreneaz-o!

8. Dacă relațiile sunt sursa nemulțumirii, întreabă-te care e contribuția ta la calitatea relațiilor și învață să comunici / interacționezi constructiv.

• Schimbă-ți mindset-ul cu privire la relații. Cu foarte puțin excepții, noi înșine contribuim la neînțelegerile cu ceilalți, prin așteptările noastre, fricile noastre, stilul nostru de interacțiune și comunicare; calitatea relațiilor se schimbă atunci când noi interacționăm și comunicăm altfel.
• Oriunde ai merge, inclusiv dacă îți deschizi propria afacere – mai ales atunci – ai nevoie să știi să interacționezi și să comunici constructiv, să gestionezi conflicte etc.
• Învață, antrenează-te în fiecare zi. Acționează și perseverează!

Dacă ești pasionat(ă) de o muncă – ceea ce înseamnă cu totul altceva decât clișeul simplist, școlăresc, ”îmi place” –, dacă stăpânești deja suficiente componente esențiale (transferabile și specifice) ale muncii pentru a atinge un nivel de performanță competitiv și pentru a construi noi relații de muncă, sănătoase și productive, atunci nu sta pe gânduri: demisionează și construiește.

Însă asigură-te că nu faci lucrurile acestea ca un școlar-adolescent. Caută în tine toate resursele Sinelui-adult-matur, adaugă – prin învățare – resursele pe care nu le ai încă, apoi pune-le serios la treabă.

Cu răbdare și perseverență, sigur vei reuși să descoperi și să avansezi pe drumul care ți se potrivește. Dar e înțelept să nu trântești ușa în urma ta, las-o întotdeauna deschisă…