Un altfel de „instrument” stomatologic: comunicarea cu pacientul

Frica doare mai tare decat durerea.

Stomatologii stiu cel mai bine ca multor oameni le este frica sa intre intr-un cabinet stomatologic. Le e teama in primul rand de durere, apoi de zgomotele instrumentelor, de miros, de faptul ca trebuie sa stea nemiscati, ca dureaza mult, ca vor geme, vor sari de pe scaun sau vor lesina.

Stomatologii ar trebui sa stie cel mai bine ca exista cuvinte care calmeaza si care iau durerea si exista cuvinte care induc durere si mai ales frica. Iar frica te face sa simti chiar si durerea care nu exista.

Asadar, profesionalismul stomatologilor nu sta doar in ce instrumente au in mana si in maiestria cu care le pot utiliza, ci si cu ce cuvinte insotesc sau preced folosirea acestor instrumente.

Iar rostirea cuvintelor trebuie sa preceada intotdeauna utilizarea instrumentelor pentru a induce pacientului o stare de calm si relaxare dinainte de a i se solicita sa deschida gura larg.

Mai ales daca pacientul asteapta mult, cum nu sunt rare cazurile, sunt utile cuvintele de incurajare, atat din partea medicului, cat si din partea asistentei.

O situatie speciala in care medicul trebuie sa aiba grija dinainte de a incepe sa lucreze este aceea in care pacientul care urmeaza vede pacientul anterior iesind din sala plangand, tipand, gemand de durere, fiind alb la fata sau aproape lesinat. Acest lucru este suficient pentru a induce frica in persoana care ar trebui sa se aseze pe scaun in urmatoarele momente, asa ca medicul ar trebui sa fie foarte atent ce cuvinte foloseste si ce stari ii transmite inainte de a evalua starea de sanatate a dintilor.

Pentru ca pacientul sa fie cat mai relaxat cu privire la intregul demers medical, functioneaza sa i se dea cat mai multe informatii, sa i se spuna toate detaliile necesare, de la locatie pana la descrierea starii actuale, a interventiei, a instrumentelor si a tratamentului ulterior si a rezultatelor asteptate in anumite intervale de timp; cine, ce o sa faca si de ce; care este pasul urmator si cat dureaza; de ce e necesar.

Momentele de tacere în care pacientul sta pe scaun cu ochii închisi (de frica) si  incearca sa intuiasca unde se afla medicul, ce face, cand o sa se intoarca sunt foarte stresante pentru el. E bine ca medicul sa prevada momentele de tacere care sunt angoasante si sa clarifice ce anume se intampla in acea perioada, cat dureaza si de ce.

Exista cuvinte care fac bine, cum ar fi laudarea deciziei de a veni la stomatolog, chiar daca pacientul stie ca a amanat acest lucru de luni de zile, ca vine in ultimul moment pentru ca nu mai poate de de durere – faptul ca cineva cu autoritate considera aceasta decizie un lucru bun il face sa se simta bine. Atentie insa, ca sa fie eficienta lauda se opreste aici si nu continua niciodata cu exprimari de genul ... „in cazul in care mai asteptati cateva zile, era dezastru, trebuia sa intervenim chirugical si puteati sa aveti sechele pe viata”, care anuleaza total efectul de la inceput.

In acelaşi timp, unele cuvinte cu conotatii negative trebuiesc evitate, chiar daca intentia folosirii lor e pozitiva: „Nu ti-e frica?”, „Sa nu-ti fie frica!”, „Nu o sa doara prea mult”, „Hai ca nu doare chiar atat de rau!”, „Stiu ca poti sa suporti durerea”, „Nu te misca sa nu-ti tai limba!” sau expresii care includ cuvinte cu conotatii negative de genul „nici o durere” si „nici o problema” etc. Pacientii cei mai sensibili la astfel de exprimari sunt copiii care incep si mai tare sa planga, iar uneori stomatologii nu inteleg de ce pentru ca tot ce au vrut ei sa faca a fost sa calmeze copilul, iar copilul se agita si mai tare. Pentru ca el reactioneaza exact la cuvinte, nu la intentia stomatologului.

Nu sunt binevenite de asemenea nici interjectiile legate de ce „minunatii” se afla in gura pacientului, dar nici discutiile cu asistenta despre cat de grava e situatia observata. Totul trebuie explicat cat de obiectiv posibil si cu optimism. Ideal e sa se prezinte mai multe optiuni de tratament (daca exista), avantaje, dezavantaje, costuri si beneficii pentru fiecare ca pacientul sa simta ca poate alege ce e mai bine pentru el.

Pacientului ar trebui sa i se vorbeasca despre cat de bine o sa fie dupa interventie cand o sa poata manca orice, cand o sa poata zambi cu gura pana la urechi in orice fotografie, etc. 

Pentru ca pana la urma, medicul stomatolog la care un pacient va alege sa se intoarca nu este de cele mai multe ori cel mai ieftin sau cel mai aproape sau cel care foloseste cele mai scumpe materiale sau care are cel mai frumos cabinet, cel la care se asteapta cel mai putin, ci si cel la care ... l-a durut cel mai putin sau s-a simtit cel mai bine. Si astfel cuvintele medicului fac pacientii multumiti, iar pacientii multumiti fac la randul lor medicul fericit.