Viata (sa) bate filmul! Catalin Ionescu, Omul care aduce ploaia.

Cand spui Catalin Ionescu, (inca mai) spui Codecs! Este inevitabil. Desi sunt aproape 5 ani de cand nu mai lucreaza in acea companie, cei 15 ani de succes in care i-a fost CEO au lasat amprente definitive in zona de invatare si dezvoltare din Romania. Probabil pe dl Ionescu o sa il amuze exprimarea mea, dar cred ca peste ani de zile “Codecs” si “Catalin Ionescu” vor fi amintiti drept dinozaurii acestui domeniu! :-)

Nu l-am cunoscut personal in “perioada de glorie”. Ci acum, de curand. Nu stiu cum era atunci, dar acum este un om extraordinar. Fara exagerari. Este genul de om pe care ori il placi, ori il urasti. Nu exista variante de mijloc. Probabil din cauza (sau datorita) stilului sau dezarmant de sincer, direct si “dezbracat” de orice accesorii inutile. Din fericire, am rezonat! :-) Iar pe masura ce l-am cunoscut, situatia de a-l provoca la o discutie despre sine si drumul sau in viata a fost inevitabila!

Asa ca a venit momentul! Catalin Ionescu despre el, despre trecut, prezent si viitor, despre viata sa care, daca ar putea fi spusa in detalii, ar bate cu siguranta filmul:

Luiza Pirvulescu: Continuati dvs va rog fraza: “probabil ca as fi fost si astazi inginer geolog daca nu...

Catalin Ionescu: ...m-as fi enervat cumplit!

Luiza Pirvulescu: Ce insemna sa fii CEO in anii ’90? Care erau cele mai mari provocari atunci?

Catalin Ionescu: Insemna sa te lasi mai mult pe seama instinctului si mai putin dupa proceduri sau “stiinta”. Si noi invatam aproape odata cu clientii nostri management. Hai sa zic ca eram cu un pas inaintea lor, dar oricum nu cu mult. Sa simti clientul, sa fii flexibil, sa ai incredere nemasurata in oamenii tai. Sa-i tii mereu pe varfuri si energizati, motivati. Echipa fiind mica, sa fii mereu un exemplu pentru ei era esential. Daca era de spalat pe jos spalam si eu, daca era de sortat documente sortam cu ei.

Provocarile erau legate de a-ti stapani frica de cursul valutar si o spaima mare de inflatie.

Sa gasesti caile cele mai ieftine de promovare, de comunicare. Niciodata nu am avut senzatia ca am destui bani pentru marketing si promovare. Am fost mereu “flamand” si asta tare bine mi-a prins. Iar cand le spuneam Directorilor de marketing ce au de facut cu bugetul acela, invariabil ma intrebau “cum sa fac atatea cu banii astia?” Iar raspunsul meu era invariabil “cu bani multi stiu toti prostii, dar cu bani putini numai voi puteti”!

Acum cand ma uit inapoi imi dau seama ca eu credeam orbeste in angajatii mei si al doilea lucru incredibil este ca aveam absoluta dreptate sa fac asta. O meritau din plin!

In plus fata de acest lucru, am mai invatat ceva psihologie comportamentala si am aflat de un principiu simplu si care, cred eu, inglobeaza mult bun simt. Este vorba de principiul indeplinirii propriei profetii. Tradus foarte simplu inseamna ca oamenii cu care relationezi sunt dispusi sau chiar doresc – inconstient -  sa se conformeze asteptarilor tale, indiferent care sunt acestea.

In acest fel, daca tu crezi ca o sa te fure, te vor fura. Daca crezi sincer ca se vor inalta la inaltimea asteptarilor tale atunci aceasta se va intampla. Intregul proces are loc la nivelul inconstientului, ceea ce este oarecum infricosator fiindca, creierele noastre comunica chiar si atunci cand noi nu ne dam seama prin limbajul paraverbal sau gestica, etc.  

Acum oamenii au din ce in ce mai putina incredere unii in altii si asta cred ca nu e bine.

L.P.: Cand v-ati simtit pentru prima data cu adevarat CEO? Cand ati realizat ce responsabilitate aveti?

C.I.: De realizat am realizat foarte repede responsabilitatile, la 2 luni sau mai putin dupa ce am fost numit. Primele 30-40 de nopti nu prea le dormeam bine.

[[{"fid":"2404","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"450","width":"300","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Catalin Ionescu","title":"Catalin Ionescu","class":"media-element file-default"}}]]

In schimb CEO m-am simtit cu adevarat cand am fost in ’97, in USA, la prima conferinta mondiala pentru investitii in educatia privata, organizata de ICF la Washington DC. Daca poti sa-ti inchipui, m-am trezit acolo singurul om din Europa! Imi cerusera cei de la ICF sa scriu un study case al CODECS-ului! In ’97 CODECS se pare ca era deja o poveste de succes, in numai 4 ani. Nici nu mai stiu cum au ajuns cei de acolo sa afle de noi si sa-mi ceara sa scriu studiul de caz al nostru.

Dar sa ajungi acolo si sa fii singura institutie din Europa invitata la ditamai conferinta, mi se parea fantastic. Si erau sute de oameni din toate colturile lumii, mai putin Europa. Atunci am inteles cat de “intepeniti” suntem noi Europenii. Cat de invechiti si de anchilozati suntem in vechile noastre paradigme. Si, nu mai putin, cat de aroganti.

E, atunci m-am simtit CEO, pentru ca simteam ca am tot dreptul si mandria sa-mi reprezint angajatii si actionarii in acel forum extrem de  select.

L.P.: Daca v-ati putea intoarce in anul 1995 si v-ati intalni cu tanarul Catalin Ionescu, aflat la inceput
de drum in ceea ce priveste profesia, care ar fi 3 sfaturi pe care i le-ati da?

[[{"fid":"2405","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"434","width":"280","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Catalin Ionescu","title":"Catalin Ionescu","class":"media-element file-default"}}]]C.I.: Primul lucru ar fi ca, indiferent de ce spun actionarii companiei, niciodata nu vor fi pe aceeasi lungime de unda cu tine, iar interesele lor nu sunt ca si ale tale, chiar daca si tu esti actionar. Nu conteaza ce zic sau ce fac, nu-i crede! Ei nu sunt si nu vor fi niciodata prietenii tai.

Al doilea, sa aiba mult mai multa increderein el.

Al treilea, sa investeasca ceva mai putini bani in angajati ca sa-i trimita la cursuri inutile si sa investeasca mai mult din timpul sau propriu ca sa-i invete. Ca are ce, chiar daca nu-si da seama.

L.P.: Probabil ca ar fi enorm de mult de povestit, dar ati putea sa rezumati ce a insemnat Codecs pentru dvs?

C.I.: Atunci, a insemnat totul. Mi-am dat sanatatea pentru compania aceea. Mai mult decat asta ce poate fi? Visele mele erau asociate cu compania si cu celelalte companii subsidiare, cu fundatia, cu oamenii de acolo in care aveam mari sperante. Am visat mult cu ochii deschisi dar si s-au realizat multe. Atunci am inteles cum functioneaza cu adevarat Legea Atractiei. Functioneaza, daca tu crezi asta.

Compania asta a fost sansa vietii mele si nu regret absolut nimic. Chiar daca as fi stiut cum se va termina totul de la inceput, as face fara ezitare pasul sa intru in companie.

Ce poate fi mai inaltator, mai exploziv, decat sa ti se spuna ca prin ceea ce ai facut tu, direct sau indirect, ai schimbat mii de destine, in bine?

Compania a reprezentat, dincolo de un business, si standard in ceea ce inseamna pregatirea de business, a reprezenta un spatiu de invatare si dezvoltare deosebit, atat pentru angajati cat si pentru mine.

L.P.: Atunci cand, brusc, nu mai faci un lucru pe care l-ai facut foarte multi ani, te simti dezorientat si confuz sau fara identitate, cum spun multi. A fost si cazul dvs dupa ce ati ales sa demisionati?

C.I.: Pe de-o parte te simti bine, ca si cum ti se da voie se chiulesti de la munca. :-) Pe de alta parte, este o buna ocazie sa descoperi lucruri.

Ce fel de lucruri?

Pai, sa zicem, cum se leaga o imprimanta la laptop. Sau unde este un service de masini bun. Cand se schimba uleiul la masini. Cum si de unde se cumpara rovigneta si ce este ea. Ca imprimanta merge cu toner. De unde se ia tonerul si cum se schimba la imprimanta. Cine este tipul care te tot suna din cand in cand. Si multe alte lucruri. :-)

Asta este partea buna a lucrurilor.

Aia mai putin buna este ca vezi cu adevarat cati prieteni ai tu de fapt. Vezi ca nu prea mai te stie lumea in numai cateva luni. Vezi ca generatia aia cu care ai crescut tu de-odata a disparut din companiile cu care erai in contact pana mai ieri si nu mai stii unde sa-I cauti pe acei oameni.

Si azi ma mai intreaba cate unul ce s-a intamplat cu CODECS-ul? Uite asa constat cat de putina lume citeste, totusi, presa de specialitate, cum se zice.

Adevarul este ca, pentru multi, a ramas oarecum un mister si poate ca este bine asa. :-)

Decizia sa demisionez am luat-o in timpul unei vacante cu familia. Asa, stand departe de firma si de toate jocurile de acolo, am decis ca este momentul sa plec. In sine, efortul a fost sa ma vad facand altceva si distinct de CODECS, pentru ca altminteri daca nu plecam eu, ma concediau ei si era cam tot aia...

L.P.: Ati ramas cu un gust amar legat de acele momente?

C.I.: Da, am inca in memorie un gust ciudat sa-I zicem, poate nu amar. Mi-a trecut dar amintirea a ramas.

De ce asa? Pentru ca la plecare am fost tratat intr-un mod nedrept si nedemn. Mai ales pentru ei.  Cam ridicol pentru cineva care a fost aproape 15 ani CEO sa i se interzica sa intre in cladirea sau in firma in care a lucrat. Nu stiu cate cazuri ati mai auzit dumneavoastra de acest fel.  Desi, eu am ridicat firma aproape de la zero. Desi, am bagat in buzunarele multora care nu aveau alta calitate decat de actionar, bani seriosi. Desi, pe multi actionari i-am ajutat cand au avut nevoie, fara sa ma gandesc la firma sau la mine.

 La sfarsit te alegi, cum se spune, cu un picior in fund. Nici macar un multumesc. Dar a fost si o lectie buna pentru mine.

Cu siguranta ca imi erau destinate si alte experiente – pe care le-am si avut cei drept  si le mai am inca – care urmeaza sa-mi imbogateasca experienta si invatamintele de acum si viitoare.

L.P.: Cum s-a schimbat omul Catalin Ionescu dupa experienta Codecs?

C.I.: Am devenit mai neutru la ceea ce vad, mai putin pasional si coleric, poate mai intelept, mai intelegator, mai tolerant cat de cat :-) M-am aplecat mult asupra studiului in anii acestia. Astfel ca, in acesti patru ani si ceva, am acumulat nu doar cunostinte cat, mai ales, am putut prelucra foarte multe din experientele mele trecute, punandu-le  intr-o noua perspectiva.

Acum am mult mai multe de oferit si ma simt eu insumi mai bogat spiritual, intelectual, ca si experienta.

L.P: Se pare ca schimbarea reprezinta laitmotivul vietii dvs., atat in plan personal cat si profesional. V-ati obisnuit sau inca va mai suprinde? Cum vedeti dvs schimbarea, in general?

[[{"fid":"2401","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"453","width":"300","style":"float: left; margin: 2px;","alt":"Catalin Ionescu","title":"Catalin Ionescu","class":"media-element file-default"}}]]C.I.: La inceput m-am obisnuit sa ma mut, am schimbat mai multe santiere sau masive muntoase in care am lucrat ca si geolog, deci sa schimbi locul si sa “calatoresti usor”. Cum zicea un titlu de film “Gone in 60 seconds”. Nu eram chiar asa dar pe-aproape.

Apoi, am schimbat pana acum 4 slujbe, am schimbat 3 industrii diferite si m-am mutat cu locuinta de 15 ori. Sunt la al treilea mariaj si am comis o serie de erori si in viata mea personala si in cea profesionala.  Dar, cum spunea Sir Winston Churchill “Succesul este sa mergi din esec in esec, fara sa-ti pierzi entuziasmul”

In companiile  pe care le-am condus am facut foarte multe schimbari- schimbari de procese, de structura, de pozitionare, de portofoliul de produse, de strategii de maketing, sisteme de recompese  si altele. Si acest lucru din doua motive: unul intrinsec – ma plictisesc oarecum repede si al doilea extrinsec – mediul extern in zilele noastre se schimba cu o viteza uimitoare. Si daca tu stai pe loc, ei bine, concurenta nu sta.

Cat despre cat de mult sau de ciudata poate fi viata consider ca butada “viata bate filmul” este perena si se aplica din plin si in cazul de fata.

Schimbarea este un proces in care munca cea mai grea este cu tine insuti si abia apoi cu cei asupra carora doresti sa o implementezi. Si ai de trecut de marii gardieni ai mintii tale: credintele, perceptiile si experientele trecute.

Si acest aspect este numai  o parte din proces (dar va invit la seminar si acolo va voi dezvalui mai multe).

L.P.: Daca ati scrie o carte despre viata dvs, ce titlu i-ati pune si ce ati scrie in Prefata?

C.I.: Cred ca pasiunea este lucrul care mi-a dat cel mai mult sens si scop vietii mele. Tot ce am facut, am facut cu pasiune si  cred ca asta este ceea ce a fost linia conducatoare. Deci, un titlu ar putea fi “Sa traiesti cu pasiune” ? :-)

Dar in acest moment ar fi “o mare aroganta” sa scriu eu o carte despre mine. Sincer nu cred ca am facut destule pe lumea asta ca sa merit asa ceva. Poate peste inca 10 ani, cine stie " :-)

Ce sa scriu in prefata? Nu-mi vine absolut nimic in minte acuma.

Poate ca viata mea de pana acum ar putea fi descrisa ca o serie de schimbari mai violente sau mai putin violente, de experiente consumate la cote inalte ca traire si impact. Am moderat constructia strategiei de dezvoltare durabila  a Romaniei pana in anul 2025, asta in 2004, dar am spalat si pe jos in firma si am carat mobila. Am lucrat si cu executivi, secretari de stat, ministri etc dar am lucrat si cu maistri si muncitori. Am cunoscut si marile metropole dar am locuit ani buni si in provincie  sau in satul Romanesc, iar cativa ani in pura salbaticie. 

Sa experimentezi viata din toate posturile posibile, sa traiesti cu voluptate este, cred, menirea noastra aici, alaturi de cautarea neintrerupta a fericirii.

L.P.: Dar daca ati fi un produs, ce slogan de marketing credeti ca v-ar vinde cel mai bine? :)

C.I.: Cred ca mi s-ar putea potrivi “Facilitez succesul!” sau, metaforic, as mai putea spune “Sunt Omul care aduce ploaia”. Eu ofer solutii manageriale si de leadership care, de cele mai multe ori, pot face lucruri absolut uimitoare, incredibile pentru performanta unor companii.

Insotesc managerii in procese de schimbare si sunt, intr-un anume fel, “polita lor de asigurare” in relatie cu succesul schimbarii.

Mottoul meu ar fi: “Cand muncesti, joaca-te! Munca daca este o datorie, te va ucide!”-  Max Jacob.

L.P.: Rubrica noastra se numeste Oameni pe drumul lor. Unde sunteti, in drumul dvs, in prezent, atat in[[{"fid":"2406","view_mode":"default","type":"media","attributes":{"height":"233","width":"350","style":"float: right; margin: 2px;","alt":"Catalin Ionescu","title":"Catalin Ionescu","class":"media-element file-default"}}]] plan personal, cat si profesional?

C.I. In drumul meu, acum, sunt in locul in care sunt pregatit pentru o noua ascensiune, o noua aventura.  In plan profesional,  lucrez cu un portofoliu de clienti cu care sper sa am colaborari pe termen lung. Vreau sa dezvolt noi concepte si modele de operare in organizatii, urmand calea pe care am pornit in urma cu mai bine de 10 ani.

In plan personal mi-ar placea sa reusesc sa –i acompaniez pe copii mei in dezvoltarea lor viitoare.  Atata cat o sa-mi ingaduie ei, caci si asta este o conditie.

Timpul meu liber il dedic pasiunilor mele - psihologia comportamentala, organizationala, leadership, spiritualitate, fizica, biologie, coachig sistemic, etc.

Sunt unul dintre fericitii care au ca si meserie pasiunea lor. Deci, este simplu pentru mine.

Asa ca citesc mult, studiez pe net si mai mult, vad filme, ascult muzica si, cand pot, calatoresc.

L.P.: Si spre ce se indreapta drumul dvs?

C.I.: Viitorul meu il vad acum plin cu clienti si cu preocupari in zona de mentorat pentru companii tinere de training sau consultanta. Din nefericire in ultima vreme calitatea serviciilor de training, consultanta sau coaching a scazut foate mult, ca si a clientilor de altfel.

Sunt pe cale sa termin o carte pe care am inceput sa o scriu acum aproape un an si care am convingerea ca poate aduce un plus domeniului si o perspectiva proaspata. 

Si ma mai indrept spre consultanta si, poate, si politica, dar inca nu sunt foarte hotarat. Doar ca ma simt din ce in ce mai frustrat cu atata incompetenta la decidentii politici precum si in administratia publica. Asa ca acum mai degraba caut sa-mi fac curaj- am inca o strangere a stomacului cand ma gandesc la subiect. Poate imi trece.