Bogdan Grigore

Bogdan Grigore - Consultant - Improvizatie.ro Bogdan Grigore, poate spune despre el însuși „Eu nu pot să cânt”, dar totuși el este înconjurat de energie, vibrații bune (pentru a cita din melodia „Good vibrations“ a celebrei formații „Beach Boys“) și de o frecvență corectă – cu alte cuvinte: este înconjurat de muzică. Dar, la fel cum muzica este uneori limitată și marginită, la fel sunt și oamenii. Numai prin improvizație, adevăratul flux de energie și pasiune este eliberat. Prin acțiunile sale, Bogdan Grigore vrea să ajute oamenii să spargă aceste limite și blocaje și să își atingă adevăratul lor potențial. Pentru aceasta, el nu se bazează doar pe căile și metodele clasice de predare sau de educație. Decât să împărtășească oamenilor pur și simplu doar fapte, el vrea, mai degrabă, să acumuleze cunoștințe alături de ei. E ca într-un concert muzical de excepție: atunci când curge o energie foarte specială, lucruri extraordinare se întâmplă și oamenii devin inspirați. Bogdan a inspirat o multitudine de oameni în ultimii 10 de ani. A fost implicat în diverse proiecte cu companii precum Apple, Coca-Cola, Petrom, Genpact, Vodafone sau BRD (pentru a numi doar câteva), aducând mai aproape de mintea și inimile elevilor săi diverse subiecte din arii, ca de exemplu, Soft Skills, Leadership, Vânzări și Public Speaking. De asemenea, el este și un pasionat și recunoscut fotograf. Și, desigur, este și fondatorul unui grup unic de improvizație de teatru din București. Așadar, nu este surprinzător faptul că Bogdan Grigore se vede mai mult ca un povestitor și facilitator decât „doar” ca un profesor sau antrenor. Precum un mare muzician sau artist de estradă, el vrea cu adevărat să emoționeze oamenii pentru a-i ajuta să crească și să se dezvolte, la fel cum el însuși se inspiră din povești, artă și teatru. Niciunul dintre elevii săi nu vor auzi vreodată lucruri lipsite de interes, iar ceea ce predomină sunt armonia, energia pozitivă și creativitatea. Unul dintre citatele sale preferate este cel al marelui Walt Disney care reflectă perfect acest lucru: “Prefer să distrez oamenii cu speranța că vor învăța, decât să încerc să-i învăț cu speranța că se vor distra.”