Ce inovații în L&D încurajează învățarea pe tot parcursul vieții

În prezent, ori de câte ori auzim sau facem referire la inovație, în mod automat, ne gândim la tehnologie. Doar trăim în plină Industrie 4.0, nu-i așa?
Însă inovația a fost aici dinainte de orice computer, robot sau realitate virtuală. Doar ea este cea care le-a și creat. Așa cum, atunci când vorbim de învățare, trebuie (și am folosit bine trebuie în acest context) să recunoaștem că, la bază, tot inovația stă și în acest caz.
Iar acum, într-o epocă în care devine din ce în ce mai greu nu doar să gestionăm cantitatea uriașă de informații, ci să și fim capabili să o interpretăm și să o analizăm corespunzător, învățarea pe tot parcursul vieții nu mai este o opțiune, ci un must. 
Potrivit britanicilor de la TrainingZone, lucrurile ar fi destul de simple, urmărind principiul: Orice inovație în învățare are nevoie să producă o și mai mare eficiență a învățării.

Ca de obicei, teoria sună simplu, însă cum facem asta practic? 

Iată principalele exemple pe care le-am selectat pentru tine:

1. Empatie și Design Thinking

Cu cât înaintăm mai mult într-o lume dominată de inteligența artificială, empatia devine diferențiatorul dintre ființele umane și mașini.

Soluția?

implicarea celor care învață în activități și exerciții care au ca scop stimularea empatiei. În acest sens, facem apel la design thinking, tehnica empatică și inovatoare de rezolvare a problemelor, care presupune să te pui în locul celui care se confruntă cu problema. Asta înseamnă să adresezi din ce în ce  mai multe întrebări și să încerci să înțelegi ceea ce determină comportamentul. Iar cel mai bun lucru în design thinking este acela că eșecul, de altfel inevitabil atunci când vorbim de experimentare ca formă de manifestare a inovației, devine mereu o oportunitate de învățare.

2. Blended Learning

Cei care folosiți și formele de învățare online știți că numai ea nu este suficientă pentru a încorpora noi comportamente și practici și că a lăsa un cursant să învețe independent prin dispozitive mobile nu este neapărat un câștig, ci mai mult o pierdere de resurse. 

De ce?

Pentru că învățarea este un proces permanent, continuu, derulat într-un complex și o multitudine de contexte și moduri. De aceea, ea poate fi susținută (nu desfășurată exclusiv!) de tehnologii de învățare care să îi permită fiecărui cursant să acceseze cu ușurință informațiile și/ sau să interacționeze cu rețele de experți și colegi. În acest sens, mixarea formatelor face învățarea mai eficientă, însă alegerea formatului potrivit pentru scopul potrivit este esențială.

3. Învățarea experiențială

Pe scurt, învățarea experiențială înseamnă a învăța prin a face și a experimenta comportamente reale în timp real și apoi a reflecta la respectiva experiență și a te gândi pentru a găsi soluția pentru cum să aplici acea învățare. 
Practic, este vorba despre asimilarea cunoștințelor prin încercare, aceasta fiind o metodă extrem de practică de a dezvolta cunoștințe, de a produce conștientizare, crea încredere și o înțelegere și o perspectivă reale asupra punctelor tari și asupra strategiilor de lucru asupra punctelor slabe.

Dar pentru ca toate acestea să aibă loc, există câteva condiții esențiale. Și anume, cursanții trebuie să se simtă bine cu ceea ce fac, să se simtă în controlul procesului și să se simtă conectați la rezultate. De aceea, facilitatorul sau trainerul trebuie să fie foarte priceput în conducerea sesiunii și să permită cursanților să reflecteze într-un mod eficient. Învățarea experiențială presupune un grad foarte ridicat de expertiză din partea facilitatorului sau trainerului în ceea ce privește procesul de reflecție.

În acest caz, cea mai mare problemă cu care ne confruntăm este aceea că majoritatea sesiunilor de training nu includ suficient timp de reflecție. Iar aceasta pentru că, în cele mai multe cazuri, accentul se pune excesiv pe activitatea în sine. Dar pentru ca transferul real de învățare să se producă, cursanții au nevoie să fie capabili nu doar să interpreteze comportamentul și rolul lor în exercițiu, ci și să se gândească la ele și să beneficieze de sprijin în ceea ce privește experiențele zilnice, în așa fel încât atunci când se vor mai confrunta cu o viitoare situație în care trebuie să aplice o abilitate sau un anumit grad de adaptabilitate, să nu recurgă la un comportament implicit.