Cu coaching-ul la raze

Dacă îți iei puțin timp să te joci cu apa și cu un plan înclinat vei descoperi în doar câteva minute că lichidul alege calea cea mai facilă dintre cele puse la dispoziție. Dacă găsește o adâncitură și un deal, o va alege pe prima în detrimentul urcușului. În plus, dacă la capătul drumului plasezi un vas, apa va lua forma lui, indiferent cât de caraghioasă sau nepotrivită ar fi aceasta. Adică, stă fără probleme și într-o sticlă de lapte.

Unde vreau să ajung.  Se spune că omul este în proporție de 60-65% apă. Deși nu există studii pe tema asta, am o bănuială că procentajul diferă în funcție de industrie. De pildă, protagoniștii instruirii și dezvoltării personale par mai apoși decât profesioniștii din chirurgie pe creier sau ingineria de orice fel. Cele două realități observate îmi spun acest lucru:

• este mult mai facil, de pildă, să mimezi că ești coach [:căuci] decât să te prefaci că ești în stare să extirpi o tumoare localizată la nivelul unui organ pe care nu îl înțelegi. Mai pe românește, dacă nu prea ești bun de nimic, te duci și tu în activități în care nu se prinde nici dracu’ dacă faci bine ce faci sau dacă o dai de gard. Una peste alta, dacă ai răbdare și bani să treci prin mâna unui “făcător” de coach-i și să îți iei țidula, o să ai în scurt timp aplauzele veșnice ale propriului tău public nesigur și dezorientat. Vei putea taxa între 100 și 300 de euro + TVA /oră pentru nimic, asta în funcție de zonă, outfit, relații și imaginea ta în proprii ochi.
• și apoi, nu există nepotrivire care să deranjeze îndeajuns; că îți place sau nu să lucrezi cu oamenii, că te duce sau nu te duce capul să ajuți, toate se pot lua la pila marketingului și a brandingului personal.Cu ochii în lumina orbitoare a beneficiilor, coach-ul local poate încăpea cu totul și într-o sticlă care îi ajunge doar până la buric. “Spune-mi cine vrei să fiu și se rezolvă.” Ce n-ar da alte nații pentru așa putință de aliniere la client.

Nu știu cum e contul vostru de mail, LinkedIn, Facebook, ș.a.m.d., dar ce primesc eu zilnic mă îndeamnă să vă dau un sfat: mare atenție când lăsați garda jos, că vă paște un coaching. Te trezești că îți crează un entuziast propriul drum în viață de nici cu harta în mână nu te mai întorci de pe el.

Uite ce răvaș am primit în seara asta: “Fă-ți un cadou ție și celor din jurul tău. OBȚINE CERTIFICAREA ÎN COACHING! Crează-ți propriul drum în viață!”. Abia aștept să vadă nevastă-mea ce îi iau anul ăsta de ziua ei. Ce bucurie va fi în familie! 

DISCLAIMER: cum era și normal, închei prin a-mi cere scuze pe această cale adevăraților coach-i, cei care au început să resimtă o ușoară jenă în a se mai prezenta la client sub titulatura asta. Nu-mi cer scuze “făcătorilor” de coach-i, care cu bună știință scot din malaxorul personal potențiali pacienți ai unor specialiști cu mult mai multă carte, elemente destabilizatoare periculoase ale minților suficient încercate din business.