

Subordonații dificili, cu atitudine neprofesională la locul de muncă sunt prezenți în multe companii, trebuie să recunoaștem, și le fac viața grea nu numai managerilor, ci și colegilor din jur.
În contextul lipsei de personal specializat companiile sunt mai puțin riguroase la angajări, chiar și la numirea în post a celor care fac recrutări și selecții. Am văzut candidați care își găsesc posturi bune chiar dacă au schimbat două trei joburi în medie pe an.
Mulți dintre ei fac impresie celor care îi intervievează și se pun bine în valoare, ori sunt recomandați cu căldură de către un prieten (coleg, cunoscut) sau îi alegem pentru că ‘alții mai buni nu găsim’.
În primă fază sunt vigilenți, își îndeplinesc fără comentarii sarcinile, socializează și caută să facă impresie bună persoanelor cu influență în organizație.
În etapa următoare dezvăluie ce se află în spatele fațadei, devin nepoliticoși, neproductivi, încep să-și ia pauze din ce în ce mai lungi, întârzie la program, se plâng că au prea mult de lucru, pozează în victime, își critică superiorii direcți, răspândesc bârfe sau recrutează aliați.
Unora dintre ei, conducerea participativă le creează falsa impresie că accentul diminuat pe sarcini reprezintă lipsa autorității și încep să se comporte neprofesional..
Este dezavantajos să te bazezi pe presupoziții sau pe ce-ți spun ceilalți.
Am văzut numeroase situații în care comportamentul colegilor sau al managerului erau surse de demotivare, generând manifestari nepotrivite din partea angajatului.
Oricât de loial ai fi organizației și principiilor profesionalismului, în momentul în care ți se fac nedreptăți atitudinea ți se schimbă și e greu să fii impasibil.
Ca manager, prefer să știu că am analizat foarte bine situația și am identificat corect sursa atitudinii nepotrivite a angajatului. Și-apoi, că am depus toate eforturile să-l ajut să și-o corecteze. “Avansarea în afara companiei” o vad ca pe o soluție ultima.
Este adevărat, nimeni nu-i de neînlocuit, însă uneori îți trebuie alți doi, trei angajați ca să facă munca celui pe care vrei să-l concediezi.
Îmi aduc aminte că la un moment dat un manager m-a trecut prin acești pași, datorită faptului că nu îmi îndeplinisem obiectivele pe care mi le asumasem în luna respectivă. Ajungând la pasul stabilirii consecințelor, mi-a cerut mie să-i spun ce ar trebui să se întâmple dacă se repetă lipsa de performanță luna următoare. Orgolios, i-am răspuns: “Concediaza-ma, dacă se repetă”. Replica a venit imediat: “Tu ai zis!”. Numai eu știu ce eforturi am depus în perioada imediat următoare de teama că o sa ma dau afară singur. Pentru mine a funcționat.
Din punctul meu de vedere merită efortul de a identifica sursele demotivarii și atitudinii negative ale angajatului și, dacă e posibil transformarea acestuia într-un aliat cu un comportament cooperant. În anumite situații, menținând un angajat incompetent pentru că nu-și îndeplinește sarcinile, deși i se oferă mai multe șanse, înseamnă să risipești banii și timpul organizației tale și în final cel concediat s-ar putea să fii chiar tu.
Se spune că îți ia mai puțin timp să iei o decizie înțeleaptă decât să îndrepți una neinspirată. Așa că, ar trebui să cugetăm bine și să ținem cont de toți factorii înainte de a lua o decizie.
V-a plăcut acest articol? Discutăm despre generarea soluțiilor alternative și restul subiectelor aplicabile în companie în cadrul cursului Rezolvarea problemelor și gestionarea conflictelor, parte din programul Next Level Management destinat dezvoltării competențelor de management care vor putea fi transmise imediat la job.
Primește cele mai noi articole și resurse direct în inbox-ul tău.
Nu facem spam. Poți să te dezabonezi oricând.