Leading Self – Curajul de a nu te pierde pe tine în drumul profesional

"Participarea la panelul „Leading Self” din cadrul evenimentului WEnough 2025 – Leadership (R)evolution m-a provocat să mă uit, din nou, cu onestitate la drumul meu profesional.

Să mă întreb ce înseamnă, de fapt, să conduci cu adevărat – nu o echipă, nu un proiect, ci pe tine însuți.

Pentru mine, leading self înseamnă să ai curajul să te oprești, să te întrebi sincer cum ești, ce simți, ce îți dorești cu adevărat. Înseamnă să rămâi aproape de valorile tale, chiar și atunci când e greu. Să înveți să te asculți, să-ți dai voie să greșești, dar și să crești din ce înveți.

În rândurile care urmează, am adunat gânduri și concluzii dintr-o inițiativă care mi-este foarte dragă – Compania Viitorului. 

Un spațiu cald, de împărtășire sinceră între oameni care au trecut prin viața profesională cu emoții reale, cu frământări, cu recunoștință, cu durere uneori, dar și cu dorința de a face lucrurile altfel.

Oameni care au avut curajul să vorbească despre ce i-a făcut să plece sau să rămână, despre ce înseamnă, pentru ei, o viață cu sens și o organizație în care merită să fii.

Este, de fapt, tot despre leading self:
Despre cât de important este să nu ne pierdem pe noi înșine în viteză, în roluri sau în tăceri.
Și cât de mult putem schimba dacă alegem să fim autentici – cu noi, și cu ceilalți."
 

Inițiativa Compania Viitorului este un spațiu în care veți găsi o serie de articole și interviuri despre experiențe profesionale care au marcat oameni. Povești mature, scrise de oameni cu 15-20 de ani de experiență în muncă. Unele arată echilibru, altele recunoștință, altele frustrare și altele dezamăgire. Toate acestea sunt sentimente care ne încearcă pe toți, zilnic. Și e ok să fie așa. Fiecare dintre povești arată, în primul rând, propriul drum al persoanei respective către sine.

Alături de povești, i-am rugat pe contributori să răspundă la o serie de întrebări:

1. Unde ai lucrat – în ce domeniu și cât timp? / (2) De ce ai plecat? / (3) De ce ai (fi) stat? / (4) Ce te-a (te-ar fi) făcut să rămâi? / (5) Ce îți lipsește? / (6) Ce sfaturi ai pentru companiile din România?

Iată ce am aflat:

1. Oamenii pleacă din organizații din 2 categorii de motive:

1. care țin de propria evoluție profesională, de tipul nu mă potrivesc pentru acest job, pot face mai mult, vreau să construiesc o carieră peste ce posibilități de creștere am într-un anume loc – caz în care, ca manageri, ar trebui să nu îi oprim, ci să îi încurajăm.

2. care țin de limitări ale organizației în care activează, de tipul: mediu toxic manifestat prin competiție acerbă între angajați, prin reacții nepotrivite ale unor manageri nepotriviți pentru rol, încurajarea dezechilibrelor între viața personală și profesională sau, mai rău, considerarea exclusiv a unor măsuri de suprafață care nu se reconciliază cu realitatea din teren, lipsa clarității referitor la potențialul de creștere în carieră, disonanța între ceea ce este afișat și ceea ce este în realitate (unul dintre articole spune așa - Corporațiile creează un sentiment fals de apartenență și familie. Dar scopul este exclusiv pecuniar. Si când constați asta, te doare. Este ca și cum ai afla ca părinții tăi au fost lângă tine pentru simplul fapt că primeau alocația de pe urma ta …). Aceste cauze merită adresate. Trebuie adresate. Măsuri simple de tipul exit interview, pe bune, pot face diferența pentru a ne crește propria organizație. Chiar dacă nu se mai pot reversa decizii deja luate ale celor care le dau, dacă la nivelul organizației avem maturitatea de a lua acest feedback, evoluăm. Pentru că, e ok – nimeni nu e perfect. Toți greșim, inclusiv companiile. Diferența o poate face însă capacitatea noastră de a învăța din propriile greșeli. Așa cum acest principiu se aplică la nivel individual, este perfect adaptabil și la nivelul companiilor. Pentru că organizațiile sunt oameni.

2. La întrebarea – de ce ai fi stat, în general am primit răspunsul – reversul motivelor pentru care am plecat. Interesant devine când privim răspunsurile la întrebarea – de ce ai stat, când ai fi vrut să pleci. Și observăm atunci cum noi dăm la schimb valorile și principiile noastre, libertățile și dreptul de a fi respectați pentru bani, poziție socială, imagine, orgoliu, posibilitatea de a învăța și de a crește profesional. Cred cu toată ființa mea că asta e profund greșit, deși mă includ în grupul celor care au făcut asta. Ține de noi să construim o societate în care să nu dăm la schimb valori, principii și libertăți pe bani sau posibilitatea de creștere profesională, ci să le putem avea pe ambele. Ele nu trebuie să se excludă reciproc!

3. Numitorul comun la întrebarea Ce te-ar fi făcut să rămâi a fost – Deschiderea reală către schimbare. Deci, se pare că nu vrem organizații perfecte, așa cum nici noi, ca oameni, nu suntem perfecți. Dar vrem organizații dispuse să asculte, să încerce, să evolueze. Dacă mâine sunt mai bune decât astăzi, chiar dacă mâine nu sunt perfecte, pentru noi e de ajuns. Iubesc această idee și îmi dă speranță. Nu e greu să facem asta să se întâmple, nu-i așa?

4. A fost emoționant când am citit răspunsurile primite la întrebarea “Ce îți lipsește?”, scrise de aceia dintre respondenți care au ales să iasă din sistem pentru că nu mai puteau tolera diverse aspecte, dar pentru care calea ar fi fost în interiorul sistemului, dacă sistemul era unul coerent, care să îi poată conține. Acestor oameni le lipsește sentimentul de apartenență, împărtășirea ideilor profesionale cu alți oameni, le lipsește interacțiunea permanentă cu colegii lor, le lipsesc proiectele lor, sensul muncii lor … vă dați seama cât potențial irosit pentru că nu avem curajul de a ne privi în oglindă și de a încerca să facem organizația în care lucrăm un loc mai bun? Este păcat, mare păcat.

5. Secțiunea “Sfaturi pentru companii” este priceless. Oamenii ne dau idei extraordinare, unele chiar nu sunt costisitoare, dacă doar îi ascultăm. Idei pe care eu personal nu le-am mai auzit niciodată până acum: alegeri democratice pentru poziții de conducere în companii, votanți fiind angajații. Cu campanie electorală, plan de acțiune și plan de evaluare a promisiunilor făcute. Mi-au mai plăcut multe sfaturi, nu am loc pentru toate aici și acum. Le-aș mai menționa pe acestea – „promovați autenticitatea” sau „dați-vă voie să și trăiți, ieșiți, măcar din când în când, de pe rotița pe care alergați încontinuu și întrebați-vă dacă vă e bine, dacă viața voastră are sens și dacă credeți că vă veți simți împliniți continuându-vă viața așa cum o trăiți acum”.

Haideți să lăsăm copiilor noștri un mediu de business din care să își dorească să facă parte, fiind ei înșiși, fără a purta măști. Un mediu în care diversitatea e acceptată, în care poți fi apreciat pentru ceea ce este special la tine și nu în care trebuie să fii decupat pentru a încăpea în cutiuța perfect desenată de altcineva. Un mediu în care, privind în sus, ei să poată vedea modele demne de urmat, nu oameni care și-au pierdut simțul măsurii și scara de valori, în goana lor după putere și/sau avere.