Mergi la conţinutul principal

Om informat vs. om învățat

Trăim în epoca în care toată lumea are acces la toooaaate informațiile posibile. Zilnic, că vrem sau nu, sute și mii de informații ajung la noi pe diverse căi. Ba, ne-am inoculat atât de bine sintagma potrivit căreia un om informat este un om puternic, încât principala noastră preocupare este să obținem cât mai multe informații.

Însă, oare, omul informat este cel puternic sau omul învățat? Și care este diferența între informare și învățare?
Ceea ce tinde să se omită deseori atunci când vorbim de învățare este faptul că aceasta nu este un proces strict de natura informațională, ci unul care se bazează și se produce pe 3 niveluri absolut interdependente. Anume, informare, formare și educare. Și cum este lesne de înțeles, informarea reprezintă procesul basic. Cel de receptare, colectare și acumulare de informații privitoare la orice subiect care este și poate să facă oricând obiectul învățării, axat în special pe procese perceptive și reprezentative și aleator pe procesele gândirii și ale memoriei. Și, de obicei, procesul de informare este unul pasiv.

Dacă primim și informații, nu înseamnă că și învățam ceva.

Și, bun, am fost informați. Apoi, ce?

Apoi, intervine cea de-a doua etapă care presupune integrarea acestor noi informații în rândul celor deja existente, toate acele acțiuni care te pot ajuta să le folosești în scopul dorit transformate în deprinderi, obiceiuri și, la nivel superior, competențe și abilități.  Pentru că, așa cum spuneam, a beneficia pur și simplu de o informație nu este echivalentă cu a o și stăpâni și aplica. Este nevoie de mai mult de atât. Avem nevoie să implicăm, să corelăm și să utilizăm- activ!- atât procesele senzoriale, perceptive și reprezentative, cât și cele cognitive, ale gândirii, atenției, voinței, memoria, în special cea de lungă durată și acele funcții ale ei care să susțină eficient restul, precum și procesele afective. Vorbim, de asemenea, de implicarea unor procese precum creativitatea, imaginația, însă și trăsături de personalitate și comportament. Toate acestea, odată activate și implicate ne pot ajuta să luam "grămada" de informații și să facem selecții, procesări, comparări, conexiuni, integrări corecte și utile pentru ca, în final, ele să creeze acel format unitar și funcțional care formează actul de învățare.

Și, mai apoi, ajungem la partea superioară care încununează orice proces de învățare, și anume, educarea sau, adresat specific învățării organizaționale, dezvoltarea. O funcție continuă atunci când rolurile și funcțiile primelor doua niveluri sunt bine înțelese și aplicate. De-abia acest de-al treilea nivel ne oferă perspectiva globală de care avem nevoie pentru a transforma învățarea într-un proces continuu pe tot parcursul vieții în scop evolutiv, indiferent că vorbim de profesie sau orice alt aspect al vieții.

Da. Toată viața noastră este un șir continuu de acte de învățare. Însă marea diferență, pentru ca ele să nu se transpună în acte ratate, constă în conștientizarea a ceea ce învățarea înseamnă și presupune cu adevărat, în așa fel încât aceasta să devină cu adevărat un instrument folosit conștient, eficace, și, mai ales, complet. 

Categorie

Specialist în comunicare şi imagine publică şi internă în domeniul de business si politici sociale, marketing online și PR. Learning facilitator,... vezi profilul complet

Adaugă comentariu nou

Text simplu

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
  • Adresele Web și E-mail sunt transformate automat în legături.