Mergi la conţinutul principal

Online-ul nu-i ca offline-ul

Cum vara nu-i ca iarna...Zilele astea, cu toții vorbim și facem schimb de poze în care hoarde de oameni aleargă bezmetice prin magazine după făină, mălai, ulei și hârtie igienică. Mai nou, se pare că moneda de schimb universală a devenit hârtia igienică. Și stăm și glumim, întrebându-ne în același timp "măi, dar ce e în capul oamenilor ăstora?!" Ei, bine, fără supărare, cam așa mă întreb și eu după ce văd valul imens de ofertări de activități online. Fie că este pentru copii, fie pentru adulți. Da. Înțeleg. Copiii nu mai învață și au nevoie de suport. Cum altfel să le oferi decât online? Mulți dintre noi lucrează de acasă. Apar tot felul de invitații de webinarii gratuite, bineînțeles, care vor să ne ajute. De la cum să te abții să butonezi panicat telecomanda pe toate canalele de știri, cum să muncești organizat și productiv alături de soț, copii, pisică sau câine în perioada de izolare și până la alte aspecte mai...serioase. Se schimbă link-uri, surse, se fac conturi la aplicații și platforme până acum obscure sau neinteresante pentru mulți. Ofertele par tentante și, zilele astea, cine nu oferă o activitate online, practic, nu există. Iar disperarea, sentimentul de neputință și inutilitate cresc proporțional. Ca și cum de-abia acum am descoperit online-ul și e super ofertă. Fără să vă fie cu supărare, încetați. Opriți-vă puțin și faceți exact ceea ce le indicați celor cărora vă adresați. Respirați. Gândiți. Învățați. Da, chiar și în perioadă de criză! Sau mai ales atunci.

Da. Este firesc. Cine nu se adaptează moare. Însă adaptarea, dacă nu se face corect și rațional, este sinonimă morții. Nu vă ajutați nici pe voi și nu ajutați pe nimeni dacă nu stați puțin și nu parcurgeți etapele cât se poate de inteligent.

Până acum, vorbeam de dependența digitală și de pericolul alienării digitale. Acum, am trecut în extrema cealaltă. Avem pretenția că ne putem menține funcționale viața și munca printr-o simplă translație a offline-ului în online, neluând în calcul diferențele. Nici puține și nici de trecut cu vederea.

Până acum, vorbeam de captare, motivație și implicare în offline, dar avem pretenția că le putem obține doar prin simpla schimbare a termenului de curs în cel de webinar.
Până acum, vorbeam de conținut creat special pentru sala de clasă, dar, acum, luam fix același conținut și îl mutăm într-o aplicație.

Până acum, făceam cursuri de excel sau vorbeam de alfabetizare digitală, de diferențe generaționale, culturale, de stiluri de învățare, dar, acum, cerem cuiva să apese pe buton și să se comporte pe o platformă de webinar ca peștele în apă.

Este foarte bine că sunteți activi. Că vreți să oferiți sprijin și, hai să fim serioși, este foarte bine că faceți tot ce știți și puteți pentru supraviețuire, căci despre asta este vorba, nu? Însă, vă mai întreb o dată, sunteți și siguri că tot acest hei-rup este chiar în favoarea voastră și nu este, de fapt, un boomerang?

Câți dintre noi, cei care lucrăm în domeniul învățării, ne-am pregătit în paralel și în ceea ce privește e-learning-ul?

Câți am făcut cercetare specifică, ne-am pregătit constant și sistematic și am încercat în paralel să oferim și variante de learning și de e-learning?

Câți am creat până acum conținut de învățare special adaptat online-ului?

Câți ne-am interesat să ne dezvoltăm abilitățile necesare în virtualitate? Pentru că a cunoaște o platformă de webinar și a te pune în fața unei camere, având pretenția că furnizezi experiențe de învățare nu este cu nimic mai rău cu a face live-urile alea pe Facebook la care dăm skip, strâmbând din nas și decretând: Amator!

Da. Ceea ce se petrece acum este greu de crezut. Însă hai să nu transformam și acest domeniu esențial în goana după făină și hârtie igienică, crezând că, dacă am achiziționat 3-4 baxuri, suntem safe și învingem.

Este o măsură necesară pentru igiena noastră mentală și de muncă. Apropos de igienic și igienă...

Hai să respirăm adânc și să ne învingem instinctul de a face ceva doar doar de dragul de a face sau pentru că așa se poartă.

Online-ul este important. Este esențial și devine din ce în ce mai mult un mod de viață, de muncă. Tocmai de aceea, avem nevoie să cunoaștem, să înțelegem bine și să implementam corect aceasta noua formă de a fi.

Putem fi puțin uniți? Putem să creăm o comunitate reală de e-learning, fără orgolii și fără parti-pris-uri?

Dacă tot avem această ocazie, ce ziceți să o valorificăm ca la carte?

Ce ziceți? Dați un attend? Un join meeting for creating real e-learning stuff?

 

Categorie

Specialist în comunicare şi imagine publică şi internă în domeniul de business si politici sociale, marketing online și PR. Learning facilitator,... vezi profilul complet

Adaugă comentariu nou

Text simplu

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
  • Adresele Web și E-mail sunt transformate automat în legături.