Poartă-ți cicatricile ca pe o insignă de onoare ("Femei care aleargă cu lupii"- 11)

Cu toate am trecut prin lucruri și situații urâte. Cu toatele avem cicatrice și vânătăi de la iubiții din trecut, eșecuri dureroase și momente de umilință. Cu toatele avem secrete, dar, indiferent de cât de întunecate și de jenante pot părea ele, nu le putem lăsă să ne consume bucuria de a ne trăi viața. 

Secretul este ca o gaură neagră, care încearcă să ne sugă în ea. Dar femeia sălbatică din interiorul fiecăreia dintre noi este liberă și îndrăzneață. Ea nu permite ca un eveniment stupid din trecut să îi definească toată viața. 

Suntem aici pentru a ne dezvolta și a nu trăi în umbra greșelilor și a rușinii din trecut care ne-a fost impusă de nesiguranța cuiva.

Clarissa sugerează că o modalitate de a ucide acel monstru numit vinovăție / rușine / durere este să-l tragem din peștera întunecată din subconștientul nostru și să-l punem în lumina zilei. Nu trebuie neapărat să scriem o carte despre asta, ci să mărturisim unei persoane de încredere, unui prieten bun sau unui terapeut.

Un alt ritual frumos sugerat în carte este acela de a face un "scapecoat" din stofă și alte materiale. Ar trebui să-l acoperi cu desene, scrieri, cusături, orice dorești, pentru fiecare insultă, poreclă, traumă, trădare pe care le-ai trăit vreodată în viața ta.

Ori de câte ori este gata, poți să-l arzi și, împreună cu asta, să arzi și toată durerea. 

Sau, precum Clarissa, îl poți atârna pe perete și te poți simți mândră de fiecare dată când te privești spre el. 

Cum se face că ai trecut printr-atâtea și încă mai mergi, mai respiri, mai dansezi, mai râzi? 

Trebuie să fii o supereroină, sau, chiar mai bine, o femeie sălbatică!

Clarissa Pinkola Estes este analist Jungian, doctor în psihologia etno-clinică și autor al cărții „Femei care aleargă cu lupii”. O carte care i-a necesitat autoarei peste peste 20 de ani pentru a o concretiza. O carte destinată celor doritoare să se înțeleagă, să lucreze la identitatea și valoarea lor de sine și să își vindece rănile emoționale. Răni pe care le moștenim uneori din strămoșii noștri sau din instituțiile patriarhale.
„Femeile care alerg cu lupii” are câteva lucruri profunde de spus despre instinctul feminin primordial pe care mulți l-au uitat. Este un text fabulos care ne invită să reinterpretăm experiența femeilor prin povestiri, artă și natură pentru a intra în contact cu „lupul” transformator care ne încurajează să creștem și să fim liberi. Această carte este o foaie de parcurs pentru a găsi toate „capcanele” ce ne împiedică să găsim calea spre acasă și adevăratele noastre instincte. Ne mută spre acea femeie sălbatică, perceptivă, cu un spirit jucăuș și o capacitate minunată de afecțiune. De aceea, cu mare bucurie, începem azi o miniserie de 13 articole ce reprezintă fiecare în sine câte o lecție a acestei fascinante cărți ce analizează 20 de basme și mituri din întreaga lume.