fbpx România, a doua Silicon Valley | Learning Network Mergi la conţinutul principal

România, a doua Silicon Valley

Oamenii  își  vor creativitatea  înapoi,  spune PAUL D. ARRAMBIDE,  unul dintre fondatorii INNOAP care a venit anul acesta în România pentru a învăța pe managerii locali cum să abordeze inovaţia.

Ce înseamnă inovaţia în business? O discuţie mai mult decât edificatoare şi  utilă cu  un  specialist  de  talie  mondială despre  unde  se  află acum business­ul  şi  e­business­ul  românesc,  alături  de  sfaturi  pentru  care giganţii lumii de afaceri plătesc onorarii considerabile. În exclusivitate pentru Learning Network: ce faci pentru a dezvolta o afacere de succes şi cum arată viitorul inovației în business?

''Când am ajuns în Bucureşti, am fost realmente surprins de numărul de macarale. (...) este un semn pozitiv. (...) Alt semn pozitiv este că românii pe care i­am întâlnit mi­au spus că vor să fie mai creativi, mai inovativi, mai inventivi,  că vor să creeze  mult mai multe proiecte şi servicii. Şi atunci  când  te  uiţi  la  istoria  României,  poţi  să vezi  că a  fost atâta inovaţie...''

Learning Network: Prima dată în România, Paul … Care sunt primele tale impresii?

Paul D. Arrambide: De fiecare dată când călătoresc într­-un loc nou, obişnuiesc să mă uit la oraş, la ceea ce mă înconjoară şi pot spune dacă oraşul este în creştere, dacă progresează. Este uşor. Eu şi partenerul meu Dolf Hannert am lucrat în China înainte de 2008 şi, în acea perioadă, China se afla într­-un proces foarte accelerat de creştere ... peste tot erau macarale şi zgârie nori. Văzând astea, îţi dai seama că oraşul respectiv, ţara cresc. Este la fel aici, în România. Când am ajuns în Bucureşti, am fost realmente surprins de numărul de macarale. Stăteam în birou şi numărăm ... ei, sunt cam 7 macarale!...asta e semn de creştere. Deci, este un semn pozitiv. Nu am studiat chiar economia românească, ca atare, nu o cunosc dintr­o perspectivă internă, pur românească. Nu ştiu din această perspectivă dacă se simte creşterea sau dimpotrivă. Tot ce ştiu este că românii pe care i­-am întâlnit mi­-au spus mie şi partenerului meu, Dolf, că vor să fie mai creativi, mai inovativi, mai inventivi, că vor să creeze mult mai multe proiecte şi servicii. Şi atunci când te uiţi la istoria României, poţi să vezi că a fost atâta inovaţie, care a avut drept sursă această ţară. Insulina, motorul cu reacţie şi cu propulsie, stiloul....

Atât eu, cât şi Dolf, ne aşteptăm să vedem mai mult decât atât. Ştim amândoi că foarte multă creativitate a fost frânată odată cu instalarea regimului comunist, care, practic, a zbrobit creativitatea. Şi, se pare, că oamenii vor creativitatea înapoi. Asta ştiu şi asta simt de la oameni.

''Trebuie să îi permitem inovaţiei să iasă. Şi, odată ce o deschizi, este ca un blestem. Rupi blestemul, apoi toată inovaţia poate ieşi.''

L.N.: Eu, de exemplu, nu ştiu nimic despre inovaţie. Ce poţi să îmi spui despre inovaţie, în câteva cuvinte sau mai multe. Ce este inovaţia în management?

P.A.:  Păi, în primul rând vorbim de nivelul de bază al inovaţiei. Care înseamnă doar creativitatea. Şi mulţi dintre noi posedă acest nivel fundamental al inovaţiei. Şi, uite, de exemplu, îl exersăm în casele noastre. Felul în care ne decorăm casa, culoarea pe care o alegem pentru livingul nostru, felul în care ne aranjăm grădina din jurul casei... Aceasta este  creativitate. Inovaţia într­-o afacere înseamnă a lua această creativitate şi a crea un produs sau un serviciu care devine folositor pentru cineva, clientul. Folosind acelaşi nivel de creativitate, dar transformând-u­l într­-un proces de business, ca produs sau serviciu, cum ar fi telefonul mobil ca produs, de exemplu.

Şi mai este o cale disciplinată, organizată şi aplicată de a face asta. De a inova. Asta predăm în cadrul cursului Innovation Contributor. Cum să abordezi inovaţia. Şi nu numai să o abordezi, să o deschizi, să o lansezi, să dai drumul inovaţiei din tine.

Când te gândeşti la inovatorii înnăscuţi, ca Steve Jobs, Elon Musk, Einsten, ei au venit foarte uşor cu idei pentru că sunt naturali ... s­au născut aşa. Pentru noi, restul, undeva, la un moment dat când eram copii, ni s­a spus: O, nu poţi face asta. Sau nu ar trebui să facem asta. Sau asta este o idee proastă. Şi am încetat să le mai spunem oamenilor ideile noastre şi le­-am închis în noi înşine. Iar primul pas pentru noi este să le descuiem. Să le eliberăm. Să îi permitem inovaţiei să iasă. Şi, odată ce o deschizi, este ca un blestem. Rupi blestemul, apoi toată inovaţia poate ieşi.

L.N.:  Este greu să predai inovaţia aici, în România? Pentru că aceste generaţii principale cărora tu şi partenerul tău vă adresaţi au fost foarte claustrate, afectate de un sistem de educaţie închistat.

P.A.: Îţi voi spune cum văd eu aceste generaţii. La început, oamenii erau destul de închişi, li s­a spus să nu se gândească la anumite lucruri, să respecte linia, să facă ce li s­a spus. Toate acestea îngrădesc inovaţia şi rănesc abilitatea de a deveni inovativ. Totuşi, aceste generaţii au exersat inovaţia în vieţile lor personale. Avem multe persoane cărora li s­a spus: nu poţi avea animale, nu îţi poţi cultiva propria mâncare, dar aceste familii erau înfometate pentru că era o penurie a mâncării ... au fost familii care au crescut găini pe acoperişul caselor, au hrănit oi în casa lor ca să aibă lapte sau carne ... şi, din punctul meu de vedere, îţi trebuie spirit inovator ca să fii capabil să faci toate astea.

''Vreau  să lucrez cu organizaţii  pentru  a le ajuta să devină mult mai inovative din punct de vedere strategic, să integreze metodele inovaţiei în modul lor de a face afaceri pentru ca inovaţia să curgă firesc.''

L.N.: Vă doriţi să reveniţi aici, în România?

P.A.: Eu şi Dolf ne­-am dori să continuăm cu companiile care au participat la această sesiune pentru a vedea cum se descurcă după această primă certificare, cum inovează. Aş vrea să lucrez cu organizaţii pentru a le ajuta să devină mult mai inovative din punct de vedere strategic, să integreze metodele inovaţiei în modul lor de a face afaceri pentru ca inovaţia să curgă firesc.

L.N.: În România, avem foarte multe companii multinaţionale. Dar, pentru economia noastră, este la fel de important sectorul de afaceri de tip mijlociu. V­-aţi gândit cum să aduceţi inovaţia în special pentru acest sector?

P.A.: Lucrăm în mod curent cu organizaţii mari, dar mai ales pentru că lor le este uşor să spună: Ei, Paul, Dolf, vă rugăm, veniţi la noi, pregătiți­-ne oamenii,  ajutaţi­-ne să ne punem planurile în mişcare. Ştim că sunt companii mijlocii care nu îşi permit să ne aducă la ele şi să ne plătească onorariul de consultanţă pentru a se restructura. Am avut un moment de deschidere în cadrul acestei sesiuni în aşa fel încât astfel de companii să poată veni şi să beneficieze de training cu noi. Să ne întrebe şi să ne ceară opinia asupra unor situaţii pe care nu ştiu să le gestioneze. Deci, este o oportunitate să lucrăm direct cu astfel de companii mici şi mijlocii pentru că ele să se poată dezvolta.

''Mai mult este mereu mai bine. Ne dorim mereu ceva mai bun decât am avut înainte.''

L.N.: Este vreodată suficientă inovaţia?

P.A.: Nu, nu cred că inovaţia este vreodată suficientă. Şi când te uiţi la fiinţa umană de­a lungul timpului, cum lucrurile s­au schimbat, pleci de la omul din grotă, omul primitiv, de la a nu avea nicio unealtă, la a avea toate uneltele, de la crearea roţii la domesticirea animalelor, în toată istoria omenirii întotdeauna a fost inovaţie şi cred că vom continua să forţăm limitele inovaţiei. Şi ajungem la ceea ce oamenii vor de fapt. Mai mult este mereu mai bine. Ne dorim mereu ceva mai bun decât am avut înainte. Ai un telefon, de exemplu, merge grozav. Dar, apoi, vrei mai bună claritate a semnalului, de exemplu, etc. Deci, întotdeauna vrei ceva mai bun. Uite, automobilele. Nu sunt în lume de atât de multă vreme. Primul automobil semăna cu o căruţă cu motor. În zilele noastre, automobilele au scaunele încălzite, ştergătoare electrice, conexiune bluetooth, tehnică de entertainment la bord, etc.

L.N.: Ei, dar cred că deja am învăţat ceva de la voi. Pot să fiu inovativă, profitând de dispariţia producătorilor de căruţe şi îmi pot deschide eu o asemenea companie, care să producă un nou tip de căruțe. Ce ziceţi? Ar fi de succes?

P.A.: (Râsete puternice.) O, daaa. Şi ai putea să le foloseşti pentru parc.

L.N.: Apropos de cal şi căruţă, pot vreodată să sar calul în inovaţie? Este vreo limită pe care nu ar trebui să o depăşesc în ceea ce priveşte procesul de inovaţie?

P.A.: Ei, bine ... Sunt limite pe care le poţi depăşi şi această discuţie ţine de graniţele şi limitele culturale. Dacă cultura ta nu acceptă anumite lucruri, dacă inovaţia ta încalcă acea limită, atunci, ea nu va fi acceptată.

''Inovaţia este universală.''

L.N.: Vorbind  de graniţe şi de limite culturale. Aveţi un profil social şi psihologic al fiecărei ţări pentru a adapta inovaţia sau vorbim de un profil general universal în acest caz?

P.A.: Este universal. Inovaţia este universală. Dar, totuşi, trebuie să iei în considerare situaţia culturală a fiecărei ţări în care mergi. Sunt graniţe culturale, sau etice, sau morale, sau graniţe naţionale şi cu fiecare grup de oameni cu care lucrezi în diferite locuri trebuie să iei în considerare aceste lucruri. Haideţi să privim la domeniul biomedicinei, cercetarea celulelor stem. Unele ţări sunt foarte refractare la aceasta. Nu o vor în interiorul lor. Astfel, în astfel de zone, acest tip de inovaţie va stagna, va fi ţinută în loc. De asemenea, sunt ţări care nu văd o limită în ceea ce priveşte această cercetare. Sunt limitate doar de către comunităţile internaţionale care le spun să nu o facă, cu toate astea, sunt foarte implicate şi derulează cu putere o astfel de cercetare, dar sunt ţinut puţin în loc din cauza refuzului comunităţilor internaţionale. Situaţii ca aceasta ... încercăm să fim la curent cu ele şi să încercăm să nu forţăm sau să încălcăm nicio limită, care ne­-ar pune în pericol clienţii .... sau pe noi (râsete).

''Ce am auzit eu despre limite în România ţine de limitările autoimpuse ale individului.  (...) ştiţi, oamenii devin confortabili cu ceea ce fac. Şi asta în sine este o barieră.''

L.N.: Poţi să îmi spui care ar fi principala sau principalele limite în ceea ce priveşte afacerile în ţara noastră?

P.A.:  Ce am auzit eu despre limite în România ţine de limitările autoimpuse ale individului. Mulţi dintre participanţii la  sesiunea Innovation Contributors şi oameni cu care am vorbit în alte contexte aici ne-­au spus: ''Ştiţi, oamenii devin confortabili cu ceea ce fac. Au un job, primesc un salariu şi asta este suficient pentru ei. ''Şi asta în sine este o barieră. O limitare. Aşa că a încerca să determini pe cineva să devină mai inovativ începe să devină un fel de provocare. Este posibil. Se poate face, dar trebuie să creezi mediul propice pentru asta. Aşa că dacă o companie are un grup de oameni cu aceeaşi astfel de mentalitate, de tipul: ''Ne descurcăm destul de bine, haide să nu provocăm nimic, să nu forţăm nimic, să nu încercăm să schimbăm nimic'', atunci, asta face mult mai dificil. Dacă o companie spune: ''Ok, ne descurcăm, dar haideţi să fim mai deschişi, mai inovatori'', atunci, asta va începe să atragă oameni care sunt mai inovativi.

L.N.: Eram curioasă ce poţi face în condiţiile în care angajaţii sunt foarte inovativi, foarte deschişi, dar leadership­ul nu?

P.A.: Vedem companii şi probabil le putem numi pe unele dintre ele care au fost odată companii foarte mari, extraordinare. Au fost ca inovatorii americani timpurii care au ajutat la industrializarea ţării, cum ar fi şinele de cale ferată, de exemplu. Acesta a fost un lucru extrem de inovator la acea  vreme în Statele Unite, când calea ferată a fost construită,  când puteai  să faci legătura  cu orice punct de pe continent, iar oamenii se mişcau mult mai repede şi mai ieftin ca înainte. Totuşi, aceşti oameni care au continuat această inovaţie sunt pe cale de extincţie pentru că transporturile azi sunt mult  mai agile decât poate să fie compania de căi ferate. Avem camioane care pot călători, avioane, căile ferate au încetat să mai  fie  cea  mai  bună modalitate  de a călători  pentru o persoană. Înainte, dacă voiai să mergi dintr­-un stat într­-altul, luai trenul. Compania de căi ferate a pierdut din vedere şi desconsiderat total nevoile clientului. Aşa că au venit maşinile, avioanele şi au luat acei pasageri. Acum, mai sunt foarte puţine trenuri de persoane care funcţionează în U.S. din cauza asta. Şi, uite, sunt îndepărtaţi din istorie. În prezent, căile ferate sunt concentrate pe transportul a mari cantităţi de marfă. Este doar o comoditate  însă, pentru  că, imediat  ce cineva  va găsi o altă cale de a transporta această marfă, căile ferate vor muri probabil în U.S.

L.N.:  Bănuiesc  că eşti  capabil  să oferi  o  soluţie  pentru  un  plan  de supravieţuire a unei afaceri, cum este cea a căilor ferate, de exemplu.

P.A.: Bineînţeles!

''Aveţi baza de cunoştinţe şi oamenii care să facă treaba. (...) Aflaţi ce vrea clientul vostru. Interactionaţi cu clienţii voştri, înţelegeţi ce vor şi apoi   munciţi  pentru  a  crea  şi  construi  ceva  ce  satisface   nevoile clienţilor.''

L.N.: Cunoscând-u­ţi expertiza şi în aceste domenii, sunt tare curioasă să aflu mai multe despre e­business şi ecommerce. Eu, de exemplu, cumpăr de pe internet. Dar, apropos de bariere şi limite, nu toată lumea face acest lucru, pentru că nu are încredere sau nu înţelege conceptele. Sau amândouă. Care este opinia ta despre e­business­urile din România?

P.A.: Am întâmpinat fix aceleaşi probleme în U.S. atunci când e­Bay era o companie nou­nouţă şi  multă lumea vorbea de a cumpăra lucrurile on­line şi altă foarte multă lume era ceva de genul: ''nu cumpăr on­line, nu îi cunoc pe oamenii aceştia! 'Cred că în România adaptarea şi evoluţia e­business­ului şi e­commerce­ului se vor produce mai repede decât în U.S. pentru că, uitându­-te la România, există un capital de resursă umană cu abilităţi tehnologice foarte mari. Microsoft, IBM şi multe alte companii de gen vin aici datorită resurselor tehnologice şi prin asta spun OAMENII. Mulţi oameni pregătiţi şi cu calităţile necesare care pot face faţă cerinţelor şi nevoilor acestor companii. Aveţi baza de cunoştinţe şi oamenii care să facă treaba.

''...eu cred că România are toată capacitatea de a face tot ce se face în Silicon Valley.''

L.N.: Deci, sfatul tău pentru managerii e­business­urilor ar fi…

P.A.:  Sfatul  meu  pentru  ei  este:  Aflaţi  ce vrea clientul vostru. Interactionaţi cu clienţii voştri, înţelegeţi ce vor şi apoi munciţi pentru a crea şi construi ceva ce satisface nevoile clienţilor. Acesta este unul dintre lucrurile despre care am vorbit şi la Innovation Contributor:

OBSERVĂ­ŢI CLIENTUL, VORBEŞTE CU CLIENTUL TĂU, ASCULTĂ-­I PLÂNGERILE.

De exemplu ... Apple, e­Bay, Amazon sunt exemple grozave ale modelului de a oferi ceea ce clientul vrea. Am avut telefoane moible înainte de Apple. Am avut toate acele funcţii şi înainte de Apple, dar Apple l-e­a pus pe toate împreună într­-un pachet drăguţ, uşor de folosit şi, pur şi simplu, s­a lansat. Şi vorbim de o companie care nu făcea telefoane,  făcea computere. Dolf vorbea într­una din sesiunile Innovation Contributor că oamenii provocau Apple, întrebând pentru ce ar intra pe piaţa telefoanelor mobile?

Cei de la Apple au ascultat, au observat şi au furnizat un produs extraordinar şi oamenii i­au iubit pentru asta.

Spunea Dolf de ce Apple a avut succes când şi­-a lansat primul telefon. Îmi aduc aminte foarte bine. Până la el, obişnuiam să car o cameră video digitală, un aparat foto, o agendă şi un telefon. Acum, am un Android şi le are pe toate în el. Şi lucrul care îmi place la Androidul meu este că mi­-am personalizat telefonul. Pentru mine asta a fost un must­have. Trebuie să am funcţia de personalizare. Mama, de exemplu, are un Iphone, nu vrea să îşi personalizeze telefonul. Vrea doar că el să funcţioneze, atunci când ea vrea să funcţioneze şi cei de la Apple fac o treabă foarte bună cu asta.

Acum,  e­Bay.  O companie  antreprenoare  care se bazează pe vânzările on­line direct din persoană în persoană şi cred că s­au descurcat destul de bine. Au avut şi ei problemele lor.

Amazon a văzut diferenţele, a văzut ceea ce vor clienţii şi au adus acelaşi lucru pe piaţă, nu într-­un sistem de licitaţie, ci într­un sistem direct de urmărire a produsului şi asta a condus la nişte rezultate foarte bune.

Apoi, ghici ce? e­Bay a văzut ce făcea Amazon şi şi-­au spus: ''Ştii ce? Trebuie să inovăm, să ne reinventăm. Trebuie să ne schimbăm felul în care facem afaceri.''Şi­-au îmbunătăţit modul de a face afaceri şi în prezent ele se tot dispută înainte şi înapoi între e­Bay şi Amazon. La început, e­Bay deţinea piaţa, apoi ea a aparţinut lui Amazon, e­Bay a spus ''nu, trebuie să o avem!!'', iar acum piaţa se întoarce către e­Bay din nou. Deci, ca o concluzie, companiile au nevoie să îşi asculte clienţii şi trebuie să furnizeze ceea ce vor clienţii. Şi vor fi de succes şi eu cred că România are toată capacitatea de a face tot ce se face în Silicon Valley.  Aveţi capacitatea să o faceţi aici. Nu există niciun motiv pentru care să nu aveţi aceleaşi abilităţi de a atinge aceleaşi rezultate şi aici. Aşa cum ai spus. Încredere. Oamenii nu vor să cumpere on­line pentru că nu au încredere. Încrederea  se câştigă. Trebuie să câştigi încrederea. Dacă eu în mod constant furnizez servicii şi produse de calitate mereu, vei începe în timp să ai încredere în mine. Şi apoi acea încredere va construi, va construi, iar dacă eu fac o treabă bună, toţi vor spune: ''Hai să mergem să cumpărăm de la magazinul on­line al lui Paul'' şi va fi un succes uriaş.

''Dacă vrei să continui să creşti, ar trebui ca întotdeauna să te uiţi şi să te întrebi care este următorul produs, care este următorul serviciu. (...) Companiile trebuie să vadă care sunt lucrurile pe care clienţii le vor şi de care au nevoie şi care sunt acele lucruri cu care clienţii au probleme.''

L.N.: Să presupunem  că sunt o companie. Cât ar trebui să investesc în inovaţie?

P.A.: Păi, te uiţi la domenii care au nevoie de foarte multă creaţie. Cum sunt companiile farmaceutice, cele tech. Ele investesc şi reinvestesc foarte mulţi bani în cercetare şi dezvoltare. De undeva de la 20 până la 50% din profit merge înapoi în inovaţie. Depinde însă foarte mult de piaţa pe care te afli.

L.N.: Este obligatoriu să investeşti în inovaţie?

P.A.: Dacă vrei să continui să creşti, ar trebui ca întotdeauna să te uiţi şi să te întrebi care este următorul produs, care este următorul serviciu. Aşa cum spunea şi partenerul meu, Dolf, pieţele tradiţionale cu produse alimentare probabil nu vor dispărea niciodată, dar cum este administrat şi manageriat acest lanţ de aprovizionare din grădina în care se cultivă şi până la masa ta asta se va schimba. Fie că vei pune un robot să livreze cumpărăturile pe care le-­ai selectat on­line, sau că ai un proces automat de comandă şi ofertă, sau că mergi la magazin şi ei îţi pun alimentele gata pregătite în maşină, acest lanţ se va schimba şi cred că va transforma total ideea de magazin de azi, care nu va dispărea, dar va fi diferit. Companiile trebuie să vadă care sunt lucrurile pe care clienţii le vor şi de care au nevoie şi care sunt acele lucruri cu care clienţii au probleme. De exemplu, unele persoane întâmpină dificultăţi în a şofa, alţii nu au permis de conducere, alţii ... Alţi oameni pur şi simplu nu au timp.

Categorie

Specialist în comunicare şi imagine publică şi internă în domeniul de business si politici sociale, marketing online și PR. Learning... vezi profilul complet

Adaugă comentariu nou

Text simplu

  • Etichetele HTML nu sunt permise.
  • Liniile şi paragrafele sunt rupte automat.
  • Adresele Web și E-mail sunt transformate automat în legături.