UN CEO PE CINSTE

Compania merge cu hopuri. Ba pare că totul e spre bine, ba se dărâmă tot ce s-a construit și trebuie reluat, cu migală, de la început. Semizeus nu conduce compania de 3 luni ci deja de vreo 3 anișori așa că s-au epuizat scuzele de tip ”pe asta nu o știam”, ”n-am avut timp să mă ocup” sau ”managerul din linia a-3-a a dat-o de gard pentru că l-a apucat eroismul și a făcut-o de capul și cu mânuța lui”. A venit momentul trist să găsească soluții care să pună organizația pe șinele unei dezvoltări logice, sănătoase și previzibile. Dar cum se face asta?

Se definește o strategie

Scopul acestei operațiuni este înțelegerea comună a chestiunilor vitale legate de identitatea organizației; valorile și principiile ei fundamentale; piețe și produse existente, modificate și noi; avantaj competitiv; procese organizaționale; competențe, abilități și comportamente necesare materializării viziunii omului care conduce spectacolul. Ce se întâmplă dacă CEO-ul nu are o viziune sau nu dorește s-o comunice pentru că nu este capabil s-o pună în cuvinte sau se ferește să-și ia angajamente pe care știe că nu le va respecta? Nimic bun! Bani aruncați pe fereastră, haos, oameni nemotivați, reguli stupide, evaluări ale rezultatelor strâmbe, decizii amânate fără sfârșit.

Se planifică regulat

Asta presupune în primul rând să stabilești obiective operaționale pe care le înțelege toată lumea la fel, care sunt agreate și acceptate de către toți cei implicați în atingerea lor și care nu sunt strict cantitative. Nu am înțeles niciodată de ce, fel de fel de șefuleți, au impresia că dacă bagă pe gâtul subalternilor mai slabi de înger niște cifre aberante, asta înseamnă că ei au scăpat de responsabilitate și, mai mult, se pot aștepta ca țintele să fie atinse. Frecvența cu care revizuiești obiectivele diferă în funcție de specificul fiecărui business în parte. Precizia planificării crește cu cât este mai atent monitorizat previzionatul în raport cu realizatul și se trag învățămintele necesare atât din succese cât și din greșeli. Cea mai tâmpită abordare este să stabilești obiective anuale și să nu te uiți ce se întâmplă cu ele până prin decembrie…

Se folosește un sistem informatic integrat

Dacă sistemul este bine gândit și construit cu ajutorul specialiștilor din organizație care înțeleg cu adevărat procesele, procedurile, reglementările, cerințele de documentare sau raportare ai toate șansele ca el să-ți scutească timp, să-ți pună la dispoziție informații cheie în timp real și astfel să te ajute să iei, din timp, cele mai bune decizii. Când sistemul este construit strict de IT-iști, fără aportul celor care știu cum merg lucrurile în companie se va obține un sistem nefuncțional care va trebui compensat prin folosirea unor artificii ineficace și costisitoare.

Se învață permanent

Învățatul continuu este valabil pentru toate treptele ierarhice și se referă nu numai la tot ce ni se întâmplă, adică la învățămintele acumulate din experiență, ci și la tehnologie, abilități, competențe, cunoștințe. Am întâlnit în prea multe companii, mult prea mulți manageri care sunt mulțumiți cu ceea ce știu deja și nu mai vor să afle nimic nou. Alții merg pe ideea că sunt campioni la școala vieții și nu au nevoie să se expună unor teorii, tehnici sau concepte pe care nici nu le știu și nici nu vor să-și bată capul să afle în ce fel i-ar putea ajuta. Oamenii ăștia sunt de cele mai multe ori stupefiați de ce subalternii lor refuză să învețe, să schimbe sau să îmbunătățească. Sau de ce organizațiile lor merg prost…

Se renunță la ce nu merge

Suntem cu toții oameni, avem slăbiciuni și ne atașăm de produse, tehnici, clienți, moduri de a ne petrece timpul sau de a stabili priorități. Cu timpul, pentru că nu mai ținem cont de schimbările petrecute, ajungem să alocăm prea mult din timpul nostru limitat unor activități care nu sunt productive, nu funcționează cum ne-am dori și ne consumă energia și nervii degeaba. Când ai responsabilitatea conducerii unei organizații sau a unei echipe trebuie să sesizezi la timp care sunt activitățile care-ți încetinesc drumul spre succes și să renunți la ele, oricât ți-ar fi de dragi.

Semizeus nu stăpânește niciuna dintre tehnicile mai sus pomenite și nici nu crede că ele ar putea să-i aducă beneficii mai mari decât neajunsurile pe care i le-ar crea. Are nevoie să schimbe regulile în timpul jocului ca să-și consolideze puterea, vrea să recompenseze sau să pedepsească oamenii aleator, nu înțelege businessul suficient cât să contribuie la un sistem informatic integrat, este sigur că le știe pe toate și nu mai are nimic de aflat despre management sau leadership și nu renunță niciodată la ideile lui fixe. Este un CEO pe cinste!

Articol preluat de pe blogul How To Do It!